Oare sufar de depresie?

Cand eram mica eram exagerat de empatica, dar la un moment dat am devenit un om foarte rece. Ani de zile nu am simtit nimic, eram flegmatica, nu ma impresiona nimic, eram chiar si rea, nepasatoare. De doi ani am devenit iar exagerat de sensibila, la modul ca nu pot sa ma mai stapanesc cand imi vine sa plang. Plang aiurea, si cand ascult muzica, si cand aud un caz mai aiurea la stiri etc. Si tata e asa, dar el e sigur depresiv ca e singur. Si bunicul din partea mamei era asa. Nu ma mai suport si povestind cuiva ca nu inteleg cum am ajuns de la o extrema la alta a zis ca si apatia e simptom de depresie. Asta inseamna ca am fost depresiva de la 12 ani? Eu am avut trei episoade depresive, adica eu le-am considerat asa pentru ca au fost singurele doua dati cand am avut ganduri cu adevarat negre, dar au durat doar cate o zi...

also, eu toata viata am fost foarte haotica, am luat decizii greu, nu prea am avut grija de mine.
Ce ziceti?

Presupun că şi "rețelele de socializare" au contribuit la crearea/avansarea acestei stări.
Găseşte-ți pasiunea şi investeşte timp în ea pentru a te perfecționa. Pentru unii e desenul. Pentru alții e cântatul. Şi tot aşa.
Ai grijă la prietenele/prietenii cu care umbli în ziua de azi.
Alungă gândurile mai puțin "plăcute" şi plantează-ți în minte gândul că toți au un scop în această viață.
Singurătatea e dificilă (mai ales în astfel de momente), deci caută cel puțin o persoană de încredere care te poate înțelege.
Nu lua decizii (mai ales decizii cu un imens impact) în momentele în care eşti nervoasă/tristă.
În cazul în care ai nevoie de ajutor/sfaturi/discuții, îți las numele meu de pe Discord (Bullseye#3886).

"Oamenii înțelepți nu se dau mari cu ceea ce au din punct de vedere fizic/material, ci se remarcă prin binele pe care îl lasă în urmă omenirii şi prin modul "cuviincios" în care îşi trăiesc viața." - citat propriu.

Da, asta este intr-adevar depresie...