Până la urmă nu înţeleg... Care sunt cauzele depresiei?

Problemele apărute în viaţă şi, mai ales, gradul de susceptibilitate.

Ei bine, draga mea, până nu simți nu înțelegi.
Nu cred că are cauze exacte sau ceva de genul. Pe unii îi afectează mai mult unele lucruri, pe alții nu.
Cauzele ar fi singurătatea, cea mai comună cred. Când, deși ai o mulțime de oameni în jurul tău realizezi că ești singur, nu ai niciun prieten, nu ai cui să te descarci, iar în acel moment te închizi în tine și intri în depresie, fiind tot timpul trist, ba chiar să poți ajunge să te gândești la lucruri foarte nasoale. Poate nu pare așa de rău când spui „singurătate", însă unii din păcate sunt chiar afectați de asta.

Altă cauză ar putea fi și dragostea, dacă de exemplu te-ai despărțit de o persoană pe care o iubeai extrem de mult, iar ea ți-a fost infidelă; sau, altă cauză foarte tristă a depresiei este când cineva foarte drag moare. Durerea pe care o simți atunci nu poate fi descrisă.

Pe scurt, cauzele depresiei sunt toate greutățile pe care viața ți le pune în față, toate lucrurile care te afectează și întrec limita puterilor tale. Însă, un om cu adevărat puternic reușește să treacă peste ele și să fie un om fericit. Tot răul spre bine!

O zi bună îți doresc!

Este modul de a gestiona situatiile neplacute ale fiecarui individ in parte, unii sunt mai duri si mai stapani pe ei si nu ajung depresivi iar altii mai fricosi si mai firavi ajung sa inventeze tot felul de scenarii horror in minte si ajung chiar si la suicid, totul tine de cat de stapan pe propria-ti vointa esti

De ce? Esti depresiva? Zi-mi măcar, ca daca tot continui sa te enervez, măcar sa te bag in spital. (spital de nebuni) Măcar sa fiu mândru de ceva.

Aaaaaa, am crezut ca ai pus-o la Trivia. Scuze, am gresit.
Chiar esti depresiva? Acum serios.

Factori de risc pentru apariția depresiei

istoric de depresie sau tulburare afectivă bipolară în familie
evenimente traumatice in copilărie (decesul unui părinte, abuz, abandon, divorţ, violenţă)
este de 2 până la 3 ori mai frecventă la femei decât la barbaţi
divorţul sau lipsa unei relaţii interpersonale apropiate
şomajul: risc de 3 ori mai mare de a prezenta simptome depresive
asocierea cu alte boli cronice
-expunerea la violenţe, catastrofe naturale
dezavantaje socio-economice: nivel scăzut al educaţiei, sărăcia

Depresia este rezultatul unei interacţiuni de factori sociali, psihologici şi biologici, la care se adaugă factori economici, dezastre naturale, conflicte.

Cauze biologice

Studiile au arătat modificări ale concentraţiilor unor substanţe existente la nivel cerebral, substanţe numite neurotransmiţători. Dintre acestea cele mai frevent asociate cu apariţia simptomelor depresive sunt noradrenalina şi serotonina. Alte substanţe implicate sunt: dopamina, acetilcolina, acidul gama aminobutiric, glutamatul.

Neuronii sunt celule specializate în recepţionarea şi transmiterea informaţiilor. Neurotransmiţătorii sunt substanţe chimice care mediază transmiterea mesajelor de la un neuron la altul. Fiecare neuron are un corp celular care conţine toate elementele specifice unei celule normale. De la nivelul corpului neuronal pleacă numeroase ramificaţii mici numite dendrite şi o ramificaţie mai mare numită axon. Când un neuron primeşte un semnal se activează şi este transmis un semnal electric dinspre corpul neuronal spre capătul axonului, acolo unde sunt stocaţi neurotransmiţătorii. Semnalul electric eliberează anumiţi neurotransmiţători la nivelul spaţiului dintre axonul neuronal şi dendritele următorului neuron, spaţiu numit sinapsă. Neurotransmiţătorii de la nivelul sinapsei se leagă apoi de receptorii situaţi la nivelul dendritelor neuronului vecin şi astfel mesajul este transmis mai departe. Eliberarea neurotransmiţătorului la nivelul sinapsei poate inhiba sau activa neuronul următor. Neurotransmiţătorii se pot lega şi la nivelul receptorilor situaţi la nivelul aceluiaşi axon din care au fost eliberaţi modulându-şi astfel propria acţiune. După ce o anumită cantitate de neurotransmiţător a fost eliberată în fanta sinaptică, acesta este apoi recaptat la nivelul butonului axonal, iar anumite enzime descompun molecule de neurotransmiţător rămase în fanta sinaptică.


Cauze genetice

Depresia nu este cauzată de o genă anume, dar se consideră că apariţia ei este influenţată de mai multe gene. Pentru a afla rolul pe care îl joacă genele în apariţia depresiei s-au făcut studii bazate pe gemeni si pe adopţii.

Gemenii monozigoţi (gemeni identici) au 100% aceleaşi gene, iar cei dizigoţi au doar 50% gene comune. Astfel dacă depresia are cauză genetică, geamănul monozigot al unui pacient are un risc mult mai mare decat geamănul dizigot al pacientului. Exact acest lucru se întâmplă şi în cazul depresiei, iritabilitatea fiind estimată la 40-50%. Acelaşi lucru se observă şi în studiile pe adopţii, estimându-se că riscul unei persoane adoptate de a face depresie este mai mare dacă parintele său biologic are depresie. Rudele de gradul 1 ale celor care au depresie au un risc de 2 – 3 ori mai mare de a face de-a lungul vieții depresie şi de până la 2, 5 ori mai mare de a face tulburare bipolară faţă de populaţia generală. Jumătate dintre pacienţii cu tulburare bipolară au cel puţin un părinte cu o tulburare afectivă, cel mai adesea aceasta fiind tulburare depresivă majoră. Studiile au arătat că dacă un părinte are tulburare bipolară, riscul copilului este de 25% de a face o tulburare afectivă. Daca ambii părinţi au tulburare bipolară, riscul copilului de a face o tulburare afectivă este de 50% până la 75%
Cauze psihosociale

Stresul reprezintă un factor important în apariţia depresiei. Aproape toţi ne confruntăm cu evenimente stresante de-a lungul vieţii, însă majoritatea dintre noi nu facem depresie. O explicaţie ar fi că materialul genetic al fiecăruia ne influenţează foarte mult răspunsul la stres. Dacă odată cu anumite vulnerabilitaţi genetice şi/sau biologice apar şi evenimente stresante, poate apărea depresia.

Cele mai frecvente evenimente de viaţă stresante asociate depresiei sunt: pierderea în copilărie a unui părinte sau abandonul parental, trauma emoţională, divorţul sau pierderea locului de muncă.

Pierderea unui părinte în timpul copilăriei creşte semnificativ riscul apariţiei depresiei la adult, în special dacă pierderea părintelui a avut loc înaintea varstei de 11 ani. Divorţul parental în copilăria timpurie a fost de asemenea asociat cu o creştere a riscului de depresie la adult. Un alt element de risc este abuzul fizic sau sexual în copilărie. Femeile cu istoric de abuz sau neglijare în copilărie au un risc de 10 ori mai mare de a face depresie.

Şomajul reprezintă un factor precipitant important fiind asociat cu un risc de 3 ori mai mare pentru apariţia depresiei. S-a observat că poate fi asociat şi cu suicidul. Creşterea cu 1% a şomajului este asociată cu o creştere de 0, 79% a suicidurilor la persoanele cu vârsta mai mică de 65 de ani.

Sărăcia, gradul de îndatorare, pierderile financiare importante datorate crizei economice sunt de asemenea factori de risc asociaţi apariţiei depresiei.

Declanşarea unei depresii este deseori asociată unui factor psihotraumatizant sau stresant. Episoadele ulterioare nu sunt mereu asociate unor psihotraume. Se consideră că modificările biologice apărute după primul episod de depresie, vor fi cele care vor conduce la apariţia altor episoade de-a lungul vieţii
Depresii secundare

Depresia poate apărea secundar unei afecţiuni somatice sau unui tratament. Cele mai frecvente situaţii sunt: anumite boli endocrine cum ar fi hipotiroidia, diabetul zaharat, infarctul de miocard, bolile neoplazice (cancerul), dar şi tratamentul cu anumite medicamente cum ar fi interferonul.
DEPRESIA ENDOGENĂ este acel tip de depresie care are cauze biologice, ereditare. În schimb, DEPRESIA REACTIVĂ este determinată de factori psihosociali, de un eveniment traumatic, dificil prin care persoana trece la un moment dat în viaţă. Debutul simptomatologiei în depresia reactivă nu se produce întotdeauna imediat după acţiunea factorului favorizant sau în proximitatea acestuia. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmpla la o perioadă variabilă de la acţiunea lui, frecvent prin efect cumulativ. Primii 10 factori stresori în viaţa unui individ sunt, în ordine descrescătoare ca intensitate: decesul soţului sau al soţiei, divorţul, decesul unui membru apropiat al familiei, separarea maritală, rănirea sau boala personală severă, pierderea serviciului, condamnarea la detenţie, decesul unui prieten apropiat, sarcina, reajustarea în afaceri", a explicat medicul.

Depresia reactivă poate afecta, practic, pe oricine, indiferent de sex, vârstă, pregătire intelectuală sau nivel socio-economic, însă nu fiecare răspunde la fel la factorii declanşatori, favorizanţi, mai spun specialiştii.

Reacţia emoţională a persoanei afectate de depresie depinde de "terenul" pe care se grefează factorii favorizanţi, respectiv de existenţa, în istoricul medical al pacientului, a unei tulburări de personalitate sau anxioase, prezenţa acesteia favorizând un prognostic neîncurajator, mai spun medicii.

Printre simptomele specifice ale depresiei reactive se numără dispoziţia depresivă, iritabilă, irascibilitatea, nervozitatea sau scăderea pragului de toleranţă la frustrare.

"Bolnavul poate să zâmbească sau chiar să nege schimbarea de dispoziţie, dar să se plângă în schimb de dureri persistente, cel mai frecvent întâlnite fiind durerile de spate, care nu cedează la analgezice şi care, de obicei, nu au o cauză fiziologică sau de alte suferinţe somatice. La fel, poate să prezinte accese de plâns sau, dimpotrivă, să acuze incapacitate de a simţi emoţiile", a explicat dr. Talaşman.

Manifestările psihologice asociate depresiei sunt exprimate prin lipsa de încredere în propria persoană, stima de sine scăzută, indecizie, scăderea capacităţii de concentrare, retracţie socială, gândire pesimistă şi auto-învinovăţire. De asemenea, spun psihiatrii, pot să apară senzaţia de oboseală, agitaţie, modificări de greutate corporală, tulburări de somn şi de dinamică sexuală.

Ca în orice afecţiune, intervenţia terapeutică precoce este ideală, a adăugat medicul psihiatru. Cu cât vizita la medicul psihiatru sau la psiholog este întârziată, cu atât rezultatul benefic al tratamentului va fi mai greu de obţinut.

În cazul depresiei reactive, combinaţia tratamentului antidepresiv şi al psihoterapiei duce la cele mai bune rezultate şi este cea mai indicată.

Hmm da un subiect destul de discutat de multa lumea care isi pune aceasta intrebare.Eu am avut o depresie puternica si am avut nevoie de un psiholog pentru ca nu voiam sa vorbesc cu nimeni, bine in cazul meu depresia a fost facuta din cauza traumelor din copilarie, acum pot spune sincer ca sunt cu totul alta persoana si cand pot ajuta pe cineva ajut cu placere mai ales cand este intr-un moment critic.

La mine cauza a fost asta :(
http://prntscr.com/5p64er