Pareri pro si contra transfuziilor de sange. Vreau argumente de ce pro de ce contra! Va rog frumos

Oameni racolaţi de un anumit cult au murit pentru că li s-a refuzat transfuzia de sânge de către apropiați.
http://www.ziuaveche.ro/......53644.html
În multe țări acel cult a fost interzis datorită caracterului lor obscur.

E o diferenţă CA DE LA CER LA PĂMÂNT între ceea ce scrie în Biblie şi ceea ce face un anumit cult...

Biblia interzice consumul de sânge DOAR IN ALIMENTATIE. Cuvântul "SÂNGE" apare în mijlocul unei enumerări a unor interdicţii pur ALIMENTARE: "Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate"– Fapte 15, 29

Versetul Fapte 15, 29 se referă în contextul istoric doar LA UN SINGUR LUCRU: evitarea consumării cărnii "animalelor sugrumate" şi a celor jertfite (sacrificate, dedicate) idolilor şi în mod similar, evitarea consumării sângelui.

Asta deoarece simbolic, sângele era asociat cu obiceiurile sacrificiale păgâne, în care sângelui i se acorda o anumită importanţă simbolică purificatoare. Sacrificiul asta presupunea: vărsarea de sânge.
Pentru ca apostolii să evite preluarea de către creştini a obiceiului sacrificiilor, trebuia scoasă din conştiinţa lor ideea că sângele animalelor sacrificate ar avea vreo importanţă ceremonială. Trebuia să se evite orice asociere a lui cu vreo valoare simbolică.

Deci interdictia pentru sange este DOAR ALIMENTARA, si este interdictie alimentara DOAR DIN RATIUNI DE SEMNIFICATIE SIMBOLICA, nicidecum din motive concrete directe!

Din punctul de vedere al moralei creştine (spre deosebire de necreştinii care sustin cu totul altceva...), tranfuziile de sânge sunt complet acceptate, transplanturile la fel, chiar şi xenotransplaturile (deşi este cunoscut faptul că o influenţă de la fostul purtător tot se transmite...)!

VIAŢA omului omului are prioritate întotdeauna: sufletul, dar trupul (în această ordine a priorităţii) merită maxima atenţie întotdeauna...

Total pro

pentru ca primind sange ti se salveaza viata
donand sange salvezi o viata. si prin donare de asemenea se purifica sangele in timp ce se regenereaza


pentru contra cauta martori de-a lui iehova

„Medicina transfuzională va fi mereu asemenea unei plimbări printr-o pădure tropicală, ale cărei poteci se văd, dar pe care călătorul trebuie să păşească cu grijă din cauza primejdiilor necunoscute şi nevăzute ce-l pândesc la fiecare pas." — Ian Franklin, profesor de medicină transfuzională.
DUPĂ ce, în anii 1980, epidemia mondială de SIDA a îndreptat atenţia publicului spre sânge, eforturile de a elimina ‘primejdiile lui nevăzute’ au sporit. Cu toate acestea, încă trebuie depăşite obstacole enorme. În iunie 2005, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat: „Probabilitatea efectuării unei transfuzii sigure. . . variază enorm de la o ţară la alta". De ce?
În multe ţări nu există programe naţionale care să stabilească norme de siguranţă în ce priveşte recoltarea, testarea şi transportarea sângelui şi a produselor sanguine. Uneori, sângele este păstrat în condiţii inadecvate, în frigidere de uz casnic necorespunzătoare sau chiar în lăzi frigorifice! În lipsa unor norme de siguranţă, sângele recoltat de la cineva aflat la sute sau chiar mii de kilometri depărtare le poate face pacienţilor mai mult rău decât bine.
Sângele necontaminat — un obiectiv greu de atins
Unele ţări pretind că rezervele lor de sânge sunt mai sigure ca oricând. Cu toate acestea, e nevoie de precauţie. Pe prima pagină a „Circularei" pregătite de trei centre de sânge din Statele Unite se spune: „AVERTISMENT: Întrucât produsele pe bază de sânge integral şi de componente sanguine sunt obţinute din sânge uman, există riscul transmiterii prin intermediul acestora a unor agenţi infecţioşi, precum viruşii. . . Selecţia atentă a donatorilor şi testele de laborator disponibile nu elimină acest risc".
Nu întâmplător Peter Carolan, directorul Federaţiei Internaţionale a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, a spus următoarele: „Siguranţa rezervelor de sânge nu poate fi garantată în mod absolut". Ulterior a adăugat: „Oricând pot apărea noi infecţii pentru care, la momentul respectiv, să nu existe teste".
Ce s-ar întâmpla dacă ar apărea un nou agent infecţios, care, la fel ca SIDA, nu ar fi depistat la purtător timp îndelungat şi care s-ar putea transmite cu uşurinţă prin sânge? La o conferinţă a medicilor, ţinută la Praga (Republica Cehă) în aprilie 2005, dr. Harvey Klein, de la National Institutes of Health, din Statele Unite, a numit sumbră această perspectivă. El a spus: „Centrele de recoltare a componentelor sanguine nu ar fi cu mult mai pregătite să prevină o epidemie transmisibilă prin sânge decât au fost la începutul epidemiei de SIDA".
Erori şi reacţii posttransfuzionale
Care sunt cele mai mari pericole legate de transfuzii pentru bolnavii din ţările dezvoltate? Eroarea umană şi reacţiile imunitare. Privitor la un studiu canadian efectuat în 2001, ziarul Globe and Mail spunea că s-au înregistrat mii de cazuri în care transfuzia de sânge ar fi putut provoca moartea pacienţilor din cauza „recoltării de sânge de la un alt pacient, a etichetării greşite a probelor şi a solicitării greşite de sânge pentru un pacient". Între 1995 şi 2001, astfel de erori au costat viaţa a cel puţin 441 de persoane din Statele Unite.
Cei ce primesc sânge de la altcineva se expun unor riscuri oarecum asemănătoare celor întâlnite în cazul transplantului de organe. Datorită reacţiilor imunitare, apare tendinţa de respingere a ţesuturilor străine. În unele cazuri, transfuziile de sânge nu permit activarea reacţiilor imunitare naturale. În această stare, numită imunosupresie, bolnavul este vulnerabil la infecţiile postoperatorii şi la viruşii până atunci inactivi. Nu este de mirare că profesorul Ian Franklin, citat la începutul acestui articol, îi îndeamnă pe medici: „Gândiţi-vă o dată, de două ori şi chiar de trei ori înainte de a-i administra sânge unui pacient".
Opinia specialiştilor
Înarmaţi cu astfel de cunoştinţe, tot mai mulţi membri ai personalului medical evaluează cu exigenţă şi prudenţă sporite medicina transfuzională. Iată ce se spune în lucrarea Dailey’s Notes on Blood: „Unii medici susţin că sângele alogen [sângele provenit de la altă persoană] este un medicament periculos şi că folosirea lui ar fi interzisă dacă ar fi evaluat pe baza standardelor după care sunt evaluate alte medicamente".
Iată ce a spus, pe la sfârşitul anului 2004, profesorul Bruce Spiess despre administrarea unui component sanguin primar pacienţilor cărora li se face o operaţie pe cord: „Nu există prea multe articole [medicale] care să susţină ideea că pacientul se reface mai repede în urma unei transfuzii cu un component primar". De fapt, el scrie că astfel de transfuzii „ar putea face mai mult rău decât bine în aproape toate cazurile, cu excepţia traumatismelor", sporind „riscul pneumoniei, al infecţiilor, al infarctului şi al accidentelor vasculare cerebrale".
Mulţi află cu surprindere că normele privind administrarea de sânge nu sunt universal valabile. Dr. Gabriel Pedraza le-a amintit de curând colegilor săi din Chile că „transfuzia este o practică medicală ce nu e clar definită", fapt ce „îngreunează. . . aplicarea normelor general acceptate". Nu este surprinzător că Brian McClelland, director al Edinburgh and Scotland Blood Transfusion Service, le cere medicilor „să nu uite că transfuzia este un transplant şi, prin urmare, decizia de a administra sânge nu trebuie privită cu uşurinţă". El îi îndeamnă pe medici să reflecteze la următoarea întrebare: „Dacă aş fi eu sau copilul meu în această situaţie, aş accepta o transfuzie?
Exista alternative la transfuzii care sant mai ieftine, mai sigure si tin cont de creator
Dr. Jean-François Hardy, de la Institutul de Cardiologie din Montreal, făcea următoarea observaţie: „Chirurgia fără sânge nu poate fi realizată cu ajutorul unei singure intervenţii terapeutice. . . Dimpotrivă, acest obiectiv poate fi atins doar prin combinarea mai multor metode".
Printre aceste tehnici noi se numără: 1) pregătirea preoperatorie, 2) prevenirea pierderii de sânge în timpul operaţiei şi 3) îngrijirea postoperatorie. În mod evident, factorul timp exercită o mare influenţă asupra tuturor metodelor chirurgicale, fie că este vorba despre faptul de a avea timp suficient înainte de operaţie pentru pregătirea pacientului, fie că este vorba despre lipsa timpului, fiind necesară o intervenţie chirurgicală de urgenţă.
Metoda ideală în chirurgia fără sânge este tratamentul preoperatoriu care contribuie la creşterea numărului de globule şi la îmbunătăţirea stării generale de sănătate. Acest tratament include şi administrarea unor preparate pe bază de fier foarte puternice şi a unor vitamine, iar atunci când este necesar, administrarea unor doze de eritropoietină sintetică, un medicament care stimulează măduva osoasă a pacientului să producă globule roşii într-un ritm rapid. Tehnologia care permite microanaliza presupune recoltarea unei cantităţi mai mici de sânge în vederea testării, obţinându-se totuşi mai multe rezultate din ceea ce s-a extras. Această metodă este eficientă în cazul copiilor prematuri şi al pacienţilor mai în vârstă care au pierdut mult sânge.
De asemenea, sunt de mare ajutor substituenţii volumului plasmatic, şi anume lichide care se administrează intravenos pentru mărirea volumului de sânge. În anumite spitale se foloseşte şi camera cu oxigen hiperbaric pentru a asigura oxigenul necesar unui pacient care a suferit o mare pierdere de sânge. La conferinţa de la Atlanta, dr. Robert Bartlett a explicat motivul pentru care camera cu oxigen prezintă mari avantaje, dar el a adăugat că aceasta trebuie folosită cu atenţie, deoarece oxigenul în doze mari este toxic.
În cea de-a doua etapă, şi anume prevenirea pierderii de sânge în timpul intervenţiei chirurgicale, există o multitudine de instrumente şi tehnologii noi. Acestea contribuie la minimalizarea pierderii de sânge, sunt mai puţin invazive, reducând astfel atât pierderea de sânge, cât şi traumatismul, sau ajută la recuperarea şi refolosirea imediată a sângelui pacientului, sânge care s-ar fi pierdut în timpul operaţiei. Să menţionăm doar câteva dintre aceste tehnici:
▪ Un aparat electric care cauterizează foloseşte căldura pentru a opri hemoragia.
▪ Coagulatorul cu fascicule de argon opreşte hemoragia în timpul operaţiei.
▪ Prin vibraţie şi fricţie, bisturiul armonic taie şi, în acelaşi timp, determină coagularea sângelui.
▪ În timpul anumitor tipuri de operaţii, sunt deseori folosite desmopresina şi acidul tranexamic pentru intensificarea procesului de coagulare a sângelui şi pentru reducerea hemoragiei.
▪ Anestezia hipotensivă reduce pierderea de sânge prin scăderea presiunii sanguine.
De asemenea, este importantă îmbunătăţirea aparatelor de recuperare intraoperatorie a sângelui. În timpul unei intervenţii chirurgicale, cu ajutorul acestora sângele poate fi recuperat şi refolosit imediat, fără a fi necesară stocarea lui. Aparatele mai noi, în timp ce rămân conectate la pacient, pot chiar separa sângele în componente şi le pot refolosi pe acelea de care este nevoie.
După conferinţa de la Riga şi după ce au aflat de necesitatea din Letonia, Martorii lui Iehova din Suedia au donat Letoniei două aparate cell-saver. Sosirea primului aparat şi foloasele chirurgiei fără sânge au generat un entuziasm atât de mare în Letonia, încât evenimentul a fost transmis pe postul naţional de televiziune.
Îngrijirea postoperatorie include adesea multe dintre regimurile pentru întărirea sângelui folosite în cadrul pregătirii preoperatorii. Totuşi, îngrijirea postoperatorie a pacienţilor cărora nu li s-a administrat sânge este deseori mult mai uşoară decât cea acordată celor cărora li s-au făcut transfuzii. De ce?
Rezultate remarcabile
Deşi tehnicile care exclud folosirea sângelui presupun mai multă muncă înainte de operaţie şi pe parcursul acesteia, chirurgii au observat că pacienţii beneficiază de pe urma acestora, deoarece perioada de recuperare postoperatorie este mai scurtă. Ei nu suferă de complicaţiile care însoţesc deseori transfuziile. Este demonstrat faptul că, în cazul pacienţilor cărora nu li s-a transfuzat sânge, durata de spitalizare este mai scurtă.
Dr. Todd Rosengart, de la Centrul Medical al Universităţii Hospital-Cornell, a observat că metoda lor de conservare a sângelui, metodă ce consta în opt etape, le permitea să efectueze cu încredere fără sânge operaţii complexe pe cord deschis. Dr. Manuel Estioko, de la Spitalul Bunul Samaritean din Los Angeles, a vorbit despre „experienţa lor bogată în urma a sute de operaţii pe cord deschis efectuate fără sânge". Dr. S. Subramanian a vorbit despre succesul pe care l-a avut în operaţiile pe cord deschis efectuate fără sânge la copii la Spitalul de Pediatrie din Miami.
Chirurgia ortopedică, în special protezarea de şold, este un domeniu dificil. Totuşi, dr. Olle Hägg, de la Spitalul Uddevalla din Suedia, a precizat cu ocazia conferinţei de la Riga că faptul de a combina „metodele chirurgicale cu precizia" le-a permis să reducă semnificativ pierderea de sânge în cazul pacienţilor Martori ai lui Iehova. Într-adevăr, Richard Coombs, de la Facultatea de Medicină Imperial College din Anglia, a afirmat că „99, 9 la sută dintre toate operaţiile ortopedice se pot efectua. . . fără sânge".
Ce rezervă viitorul
Numărul spitalelor şi al medicilor care practică medicina fără sânge continuă să crească. Iar conferinţele care au drept scop schimbul de experienţă în acest domeniu sunt de mare ajutor, întrucât medicii fac cunoştinţă cu alternative medicale testate cu succes şi folosite frecvent.
Dr. Richard Nalick, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Southern California, a spus: „Un număr tot mai mare de oameni optează pentru tratamente medicale şi chirurgicale fără sânge. . . Medicina şi chirurgia fără sânge constituie o metodă ultramodernă şi nu ar trebui interpretată greşit ca «terapie alternativă» mai puţin eficientă".
În timp ce problemele legate de transfuziile de sânge continuă să apară, iar cererile publicului pentru alternativele medicale sunt tot mai numeroase, viitorul chirurgiei fără sânge pare luminos.
[Note de subsol]
Martorii lui Iehova au încredere în tratamentul medical atât în ceea ce-i priveşte pe ei, cât şi pe copiii lor. Totuşi, ei refuză transfuziile de sânge, iar aceasta pe baza interdicţiei clar exprimate în Biblie cu privire la introducerea de sânge în corp (Geneza 9:3, 4; Faptele 15:28, 29).