Pe zi ce trece devin din ce în ce mai furios. Am fost la un psiholog de trei ori, dar au fost doar discuții inutile și nu și-a putut da seama de unde provine furia mea. Mă stresez de dimineață până seara că aș putea să ridic vocea la cineva sau chiar mai rău, să-l lovesc. Aud persoane în cap care țipă la mine și încep să țip și eu la ele.
Cum să mă relaxez? Nici medicamentele date de medicul meu psihiatru nu mă mai ajută.

Ai primit bulling din partea părinților? Fii sincer

Fiecare dintre noi trebuie să depunem eforturi să ne stăpânim. Tocmai pentru că nu am fost educați și nici nu am depus eforturi să ne educăm în privința aceasta, de accea se ajunge în astfel de situații.
Și sunt mulți oameni care nu vor să se stăpânească.
Un om (adică un psiholog sau terapeut) nu are vreo putere supranaturală în el care să i-o poată oferi pacientului său ca să-l vindece. Dar Dumnezeu nu doar că are puterea aceasta, dar și dorește să ne-o ofere, chiar mai mult decât ne-o dorim noi.
Deci dacă cauți cu tot dinadinsul să te vindeci, atunci caută-L pe Dumnezeu. Măcar că-L alegi ca ultimă soluție, caută-L. Să nu fi printre aceia care își doresc mai mult nenorocirea, necazul, suferința și chiar moartea decât să caute pe Dumnezeu! Nu te lua după mulțime ca să-ți pierzi și trupul și sufletul. Că mulțimea este compusă doar din carne și oase. Fii înțelept ca Naaman, și ascultă de glasul slujitorilor lui. Pentru că nu ți se cere un lucru prea greu pentru vindecarea ta; ci trebuie doar să cauți pe Dumnezeu și ajutorul Lui.
Este adevărat că Dumnezeu a lăsat medicina ca un dar pentru o lume bolnavă. Dar noi nu trebuie să facem din medicină un dumnezeu așa cum fac majoritatea oamenilor.
Astăzi este sâmbătă, singura zi în care porțile Casei lui Dumnezeu sunt deschise. Caută programul bisericii adventiste de ziua a șaptea, locația ei, și urmeaz-o.

Paaai, tu stii ca dai semne de schizofrenie nu? Adica nu prea poti rezolva asa de usor cu 2-3 sedinte de psihoterapie. Trebuie sa te duci la psihoterapeut, cel putin 6 luni, plus medicamente pentru asta.

Faptul ca auzi voci in mintea ta care tipa la tine, e un semn cheie de schizofrenie. Nici nu mai zic de stres si crize de furie. Oricum nu trebuie acum sa te dai batut si sa continui sa fi furios pana iti pierzi mintile. Ai rabdare, continua sa mergi la psiholog si apuca-te de ceva ce iti place sa faci.

Daca auzi persoane fictive in cap, atunci te rog sa te duci la psihiatru. Un psiholog nu te poate ajuta. Multa sănătate

Dacă auzi pe cineva "în capul tău" și acel cineva nu are și o prezență fizică, e semn de schizofrenie. Sper să nu te sperii, dar dacă e cum descrii, e destul de serioasă treaba. Dar la final îți spun și o variantă în afara științei, dar în care eu una cred foarte mult și anume spirituală/religioasă. Dacă ești crezător și tu în ființe extrasenzoriale și supraomenești.

Deci dacă e schizofrenie, ar trebui să te prezinți la un medic psihiatru, dar văd că ai menționat deja de un psihiatru. Dacă e așa, ar trebui să-i spui medicului tău toate simptomele, cu lux de amănunte, să nu omiți nimic. Iar apoi să mergi cu regularitate la psiholog.

Eu merg la psihiatru de aproape 3 luni, mi-a pus diagnostic de tulburare anxioasă și mi-a dat Prozac, dar la fiecare ședință a menționat să-mi spună, atât primul cât și cel de-al doilea medic, că pastilele nu mă vor ajuta decât într-o mică măsură să trec peste anxietate și că lucrurile se vor ameliora tot cu terapie. Deci dacă un medic, care a studiat 6 sau chiar peste 6 ani medicină și știință recomandă tot terapie ca remediu de bază, eu zic că e ceva. Deși chiar am avut de câteva ori discuția asta în contradictoriu cu un om care are probleme tot așa, și în fel și chip nu am reușit să-l conving că terapia este peste psihiatrie. Plus că psihiatria, adică tratamentul dă dependență, ceea ce nu e tocmai ok.
Deci dacă tratamentul și uneori uităm să-l mai luăm și parcă simțim că în acele zile nu mai suntem noi, ia gândește-te ce înseamnă doar 3 ședințe la terapeut. Ideea este că și chiar dacă ți se pare pierdere de timp, terapia este baza vindecării psihice sau cum îmi place mie să o numesc, spirituale. Spiritual deci nu poți prin pastile, doar prin acea "aberantă" vorbă dar evident cu sens. Acum dacă și tu ești sceptic sau nu ai dat de un terapeut bun, nu e vina noastră. Iar dacă terapeutul dă semne că totuși e ok, evident, fără supărare, dar problema e la tine. Pentru că fără autosugestia că acolo lucrurile sunt în regulă și că orice ar revela terapeutul, dar pertinent evident, este true, terapia nu merge. E ca și când ai cere unui câine să devină zburător sau unei păsări să stea la sol.

Eu spre exemplu am văzut mulți oameni sceptici, care când le spuneam cu teoria în față, niște lucruri pertinente, îmi spuneam "Exagerezi, nu e chiar așa, e o prostie, teoria ta." Evident că teoria era a lui Adler, Freud, Young, Watson și mulți alții bazați, testate și brevetate, teoriile și nu ale mele. ) Nu sunt terapeut, dacă asta te intrigă, însă am fost 2 ani la facultate, nefinalizând-o și de atunci citind și mai mult și mai asiduu despre psihologie și chiar tot de atunci făcând terapie.
Dar orice îmi spunea terapeuta mea, eu o luam de bună. Chiar ea mi-a recomandat o carte și după ce am citit-o, terapeuta m-a întrebat cum mi s-a părut și i-am zis că mi se pare că nue chiar așa cum zice în carte că și eu am trecut prin experiența x, dar că la mine în minte e un dar și atunci terapeuta chiar mi-a dat ca sfat să nu privesc totul așa de personal, ci doar să citesc să trag niște concluzii și să am o idee de ansamblu, însă eu, am luat tot din carte și am digerat și nu erau tocmai chestii care-mi plăceau sau care mi explica fuga mea de muncă și de a ieși în lume intr-un anume mod care mie nu-mi plăcea, că din punctul meu de vedere părea diferit, că zic eu că e simplu, să dai sfat într-o carte, dar numai în papucii mei să nu fii, însă aia care pe interior m-a ros cel mai tare, pe aia am integrat-o în persoana și ființa mea cel mai tare. Și de atunci vreau să zic că vorbindu-mi ca în acea carte uneori, mai mă mișcă din loc. Greu ce-i drept, cu greu mă motivez să fac pași în lume sau să scot capul în societate, dar uneori când îmi amintesc de ideea vehiculată în acea carte, mă ajută.

Așa că faza cu "terapia nu mere" ceea ce aud deja peste tot și la oameni, în jur, ține tot de noi. Chiar și cu un terapeut mai puțin bun, să știi că totuși dacă noi ne motivăm și vrem să fim schimbarea în noi, va merge. Însă da, trebuie avut în vedere și terapeutul, să fie de soi bun.
Dar și deschiderea noastră la terapie trebuie să existe, dacă vrem să vedem ameliorare și clar timp. Eu deja identific terapeutul prost după lauda "repede".
Eu care ș-așa merg încet în viață și am propriul ritm de mișcare, dar nici nu prea vreau să trișez, am observat că orice am avut în gând să fac, s-a realizat sau materializat mult mai târziu. Dacă spuneam că fac acum x lucru, până învățam lucrul ăla, până aplicam lucrul ăla, necesita în mine un timp de procesare, de plămădire, de formare, abia apoi, uneori chiar și după 2, 3 ani, vedeam rezultatele. Cum la fel s-a întâmplat și cu terapia. Abia la 21 de ani am început terapia cu bani, nu ceea ce făceam ocazional gratis cu consilierul școlii, pe aia deja nici nu o mai pun. Însă de la 21 de ani mă chinui cu terapia, și tot de atunci îmi fac curaj ca să merg la un interviu de angajare, am aplicat la câteva, la câteva am fost, la câteva am fost respinsă și apoi am lăsat totul în stand-by, însă curajul masiv, abia la 27 de ani, acum, mi l-am recăpătat. După aproape 5, 6 ani de terapie intensă. Dar săpt de săpt sau aproape săpt de săpt eu eram la terapie. Și incercam să fac toate temele date de terapeută.

Daca esti cel di fotografie atunci e explicabil.

Bună!
La psiholog nu iti găsește problema în scurt timp. Este nevoie de mai multe ședințe ca să își dea seama de unde provin aceste reacții.