Pentru a ne putea resemna mai usor cu pierderea unuia dintre bunici, care credeti ca este varsta minima pe care acesta/ aceasta trebuie sa o atinga?

Si daca atinge 90 de ani dar nepotul are 12? Dar daca nepotul are 30? E imposibil să răspunzi la întrebarea ta si sa generalizezi ceva care depinde de atat de multe chestii. Orice exemplu ar fi usor de desființat. Eu n-am suferit nici la 8 ani, nici la 15, nici când unul avea 85, nici 70. Sunt convinsă însă că alții au suferit la vârste similare si contexte diferite sau vârste diferite si contexte similare. Intrebarea ta n-ar putea să aiba un raspuns corect sau general

Aici depinde. Daca x a fost mai apropiat de bunici atunci mereu vor fi momente cand x va izbucni in lacrimi. Cum zice lumea, timpul vindeca rani dar nu e chiar asa. In cazul in care x nu prea a fost apropiat de bunici, atunci nu va simti lipsa (in cazul meu de exemplu, nu am fost mai deloc apropiata de bunicii mei si am constant impresia ca ei inca mai sunt acolo, la casa lor).

Nu functioneaza asa!
Indiferent ca bunicul poate avea 100 de ani, suferinta este aceeasi, dar depinde numai de tine, de cat de apropiat ti-a fost acel bunic si de cat de mult l-ai iubit.
Suferinta dupa pierderea cuiva drag nu tine de varsta lui, ci de intensitatea dragostei ce i-o porti.

200 de ani...))
Când tu, cu putin noroc, dai in Alzheimer și nu mai realizezi cine sunt...
Altfel, indiferent de vârsta lor, vei suferi, dacă i-ai iubit enorm și in timpul vieții.

Eu cred că tristețea nu ține cont de vârsta bunicilor, dacă i-au iubit sincer ii plâng indiferent de vârstă.

Varsta minima a ce, sau a cui?