Pentru ce sa iti mai trăiești viata? Credeți că merită asta?
Vă rog să mă iertați cu toții, dar simt că cedez de tot și scriu acest mesaj cu lacrimi în ochi și cu mult greu.
Pe ce zi trece, încep sa ma simt tot mai rău, atât fizic, cât și psihic și nu mai rezist. Nici măcar pe picioare nu mai mă simt în stare să stau și ma simt foarte ametita. Mă simt în fiecare zi vinovată pentru faptul că trăiesc și știu foarte bine ca nu merit asta. Chiar nu merit să mai trăiesc.
Mă simt foarte singură și neajutorata, nu am pe nimeni lângă mine căreia sa ii spun măcar durerea mea sau să fie acolo cineva care își dorește sa vorbeasca mereu cu mine, despre orice, mai ales în această perioadă când îmi este cel mai rău.
Am fost și rea perioada asta, ca m-am mai enervat si am mai vorbit urat, dar asta pentru că îmi este rău și sunt nefericită în fiecare zi și pur și simplu nu am pe nimeni alături și mi-e foarte greu.
Chiar nu mai am de gând sa trăiesc deloc, știind că sunt un dezastru pentru aceasta lume...Și ma doare ca am supărat oameni cărora nu se știe dacă voi mai vorbi vreodată, decât dacă Dumnezeu mă va mai ține în viață.
Și astăzi îmi este extrem de rău, de cred ca voi leșina din nou sau nu știu ce va mai fi cu mine pe mai departe, dar nici nu îmi mai pasă. Respirație nu prea mai am, de când m-am trezit și nici putere în a mai face ceva.
Ce rost are sa mai trăiesc? Mai am puțin și pic de tot.
Nu mai zic că au fost perioade în care am încercat sa îmi iau zilele singură, numai ca să scap de durere și de singurătate.
Simt ca nu mai am putere deloc, mă simt sfâșiată de durere și foarte singură. Nu îmi mai văd rostul pentru care sa mai trăiesc. Sunt gata sa dispar definitiv, pentru a uita de toată durerea trasă pe pământ.
Mă simt extrem de obosită și lipsită de orice fel de speranță și nu știu dacă va fi ultima întrebare de pe acest forum, dar sunt singură și disperată...nu mai am pe nimeni.
Sper ca Dumnezeu sa îmi dea o boală foarte gravă cât mai repede și să nu mai fac față acestei vieți.
Ordonare:
După relevanţă
Draga mea sănătate,dar tu dar tu sens,scop indiferent de situația ta,am citit o carte despre suferință celor de la auswitz nu înțelegeau de ce merita suferință respectiva sau de ce au meritat,au înțeles mai bine după ce au realizat că sensul suferinței era de le arata opusul fericiri astfel sau împăcat cu ideea,supraviețuitori fiind apoi mai empatici,se bucurau din nimic,după cum vezi suferință e o necesitate de a ne bucura de fericire,fii fericita,fa ceea ce îți place cel mai mult, nu te mai gândi la boala, dacă e sa mori asta e, și eu era sa mor încă chiar cu șanse foarte mari, petrece timp cu cei dragi și cu tine
Răspunde
Pai. nu stiu ce ai patit, dar stiu ca orice se poate rezolva. Am plecat in viata asta destul de nasol, fiind abandonat in strada de parinti si crescand prin orfelinate dar tot am supravietuit si am reusit in viata, pentru ca nu am renuntat niciodata.
Banuiesc ca esti destul de tanara si ai toata viata inainte. Hai sa iti zic un secret, cand nu ai pe nimeni si esti la pamant si simti ca nu mai poti, ai si un lucru bun in asta, anume ca orice ai face, poti sa mergi doar in sus si daca nu ai pe nimeni, nici nu te judeca nimeni. Lucrurile se pot rezolva, indiferent ce anume te chinuie, dar trebuie sa ai rabdare cu tine si sa iti acorzi timp sa evoluezi si sa schimbi lucrurile.
Poti detalia ce anume s-a intamplat?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
