Pentru ce tipuri de ulcer se recomanda Ranitidina?

Ranitidina de una singura este ineficienta in ulcer. Trebuie asociata cu alte tratamente la indicatia medicului internist.

Este folosita pentru tipul de ulcer gastric si duodenal.

Tratamentul afectiunilor gastrointestinale in care este necesara reducerea aciditatii gastrice: formele benigne de ulcer gastric, duodenal, ulcer postchirurgical; esofagita de reflux; sindrom Zollinger-Ellison; prevenirea recaderilor in ulcer si a hemoragiilor recurente si gastroduodenale la bolnavii cu risc de ulcer de stres (arsuri, traumatisme craniene, politraumatisme, transplant renal); aspiratia acida in timpul nasterilor sau interventiilor chirurgicale.
Precautii:
Inaintea instituirii tratamentului trebuie sa fie stabilita natura nemalignitatii ulcerelor gastrice si duodenale, pentru ca tratamentul cu ranitidina poate masca simptomele si diagnosticarea corecta.
Interactiuni: Are afinitate mai mica decat cimetidina fata de enzimele microzomale hepatice si mai slabe interferente cu biotransformarea unor medicamente. Poate creste efectele beta-adrenoliticelor si nifedipinei (diminua biotransformarea lor).
Supradozare: Ranitidina are actiune foarte specifica incat n-au fost semnalate cazuri de supradozare. In caz de supradozare se recomanda spalaturi gastrice si tratament simptomatic.

Reactii adverse:

In general este bine tolerata. S-au semnalat: dureri de cap, vertije, somnolenta, caderea parului si dureri articulare (foarte rar); tulburari gastrointestinale minore: greata, voma, constipatie sau diaree, uscarea gurii; schimbari reversibile si trecatoare in functiile hepatice (hepatite reversibile hepatocelulare, hepatocaniculare sau mixte), cu sau fara icter; o crestere usoara a nivelelor plasmatice ale creatininei si a parametrilor hepatici (transaminaze, fosfataza alcalina), ce revin la normal in timpul tratamentului; in cazuri izolate, la doze foarte mari s-au raportat ginecomastie, amenoree sau disfunctii sexuale (potenta deficitara, pierderea libidoului); foarte rar s-au raportat tulburari neuropsihice: confuzie mentala reversibila, halucinatii si tulburari de vedere (mai ales la pacientii varstnici cu afectiuni renale severe); mai rar si izolat s-au raportat leucocitopenie, trombocitopenie, agranulocitoza; reactii de hipersensibilitate acuta, cum ar fi: febra, bronhospasm, urticarie, edem angioneurotic si soc anafilactic, efecte ce dispar la intreruperea tratamentului.

Actiune:

Antiulceros ce apartine antagonistilor receptorilor H2 asupra carora actioneaza printr-un mecanism specific, competitiv si selectiv, inhiband marcat secretia acida gastrica. Eficacitatea ranitidinei s-a dovedit a fi superioara celei a cimetidinei cu avantajul principal de a se folosi doze mai mici (de 3-4 ori) si de a produce efecte adverse mai putine.