Pentru TPU: Sallll! Am o problema și nu știu dacă e depresie sau doar o fază.Eu de pe la vreo 8-9 ani am inceput sa îmi doresc să mă sinucid.Am crescut și de la 9 an în sus am inceput sa am probleme in familie, trust issues cum s-ar spune.Ei bine in 2022 pe 1 noiembrie mi-a murit pisica.Pe care o iubeam foarte mult.De atunci totul s-a schimbat din râu în și mai râu, pe vremea aia aveam 10 ani, la 11 ani am fost pedepsita și nu am avut voie afara până prin martie, adică până când împlineam 12 ani.Bun înainte cu vreo 2-3 săptămâni înainte de ziua mea, câinele meu la care țineam foarte mult a avut epilepsie. Tata zicea că o să-l eutanasieze, pe mine asta m-a distrus! Am plâns foarte mult pe treaba asta, spre norocul meu nu a murit! Dar gânduri cum ar fi:Ești urâtă, proasta, ciudata. M-au făcut să plâng în fiecare zi.Nu că acum nu as face asta, dar in fine, trecem peste.De la începutul lunii Iunie, am inceput a mânca.Mai nimic îmi dădeam voie sa mănânc doar de dimineața o pâine cu ceva și în rest, apa sau suc, cola/pepsi.Bun sa zic că în luna iunie am plâns de vreo 6-7 ori.Nu am plâns atâta fiindcă am o persoana magica pe care o iubesc enorm de mult! Anume iubitul meu. Am fost poly(Adică am fost cu doua persoane)Și mie nu mi-a plăcut! Asca că eu tot ce nu vreau,nu-mi place, scriu in jurnal. Bineînțeles că și lucruri frumoase! Dar luna iulie m-a distrus, ei bine de la început, mi s-a părut că feblețea mea nu prea mă mai baga in seama.Dar el o făcea.Acum realizând si m-am consumat rău pe lucrurile astea, deoarece eu sunt obsedata de el.No și ajungem pe 14 iulie, cu o zi în urmă am fost la Coresi cu el și încă câteva prietene și în acea zi i-am făcut cunoștință mamei cu iubitul meu! A fost incantata și ea nu știa că noi suntem doi perversi.Așa că pe 14 iulie a avut loc un fel de peting prin haine și eu ca proasta am scris in jurnal.Tot. Și așa a aflat tot ce se întâmplă afara, că am fumat, că ne-am atins reciproc, căcaturi d-ăstea de copii.Imaturi de sigur.No și eu de atunci în fiecare zi nu-mi găsesc motivație in nimic, nici măcar pasiunile mele, mă închid cu orele in camera mea și plâng, pe urmă mă prefac că nimic nu s-a întâmplat și încep a face familia sa rada.Dar când mă refugiez înapoi, fac același lucru.Și problema nu e că a aflat maicamea că până la urmă aia e.Dar problema cea mare a fost că nu m-am mai văzut cu ochii mei albaștri! Adică iubitul meu.Și eu pentru toată chestia asta nu mai am chef de nimic, de mâncat, mi-e sila sa vad mâncare, apa, oameni. Mi se pare că toată lumea se uita urât la mine și mă judecă până și cei mai buni prieteni.Am uitat sa mentionez ca am părinții despărțiți(Dar pe mine asta nu mă deranjeasa deloc)Nici mama, nici tata nu mă înțeleg.Nimeni nu m-ar înțelege.Eu vreau doar sa îmi dau seama daca sunt depresiva sau nu. A și să nu uităm că mă lovesc singura in sensul că mă arunc efectiv din pat si-mi fac rani, orice buba, cos, zgrăbunță care îmi iese o zgândăr până-mi da sângele, îmi musc limba pentru a-mi curge sânge și să mă doară. Plâng de mai mult de 3 ori pe zi și încă vreau sa mă întrec.Nimic de pe mine nu e viu. Negru, gri, alb cam atât. Sunt distanta și foarte iritata adesea.Nu mă luați cu "E ești adolescenta sau Preadolescenta și ai nervi"Nu, nu-s din cauza asta, mă comport așa de ani de zile! Acum că am terminat ce aveam de spus! Ce e cu mine sunt depresiva sau e doar o etapă?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook