Poate cineva sa imi explice un fenomen ciudat legat de corpul uman, cel puțin legat de corpul meu?
Am slăbit cam 2 sau 3 kg perioadă asta,ideea e ca ma simt mai bine fizic,nu mai am disconfort abdominal, dureri asa mari de oase dar totusi imi pare ca incep sa nu mai arat chiar ok (eu nu eram multumita de copul meu nici inainte, dar totusi acum...).A mai pățit cineva asta? Cum as putea sa ma simt in continuare asa, dar sa nu arat totusi rau?
(Am avut 51, ... ceva si acum am 49)
Ordonare:
Cronologică
Depinde ce așteptări ai de la corpul tau. Probabil ai slăbit din țesutul adipos, adică grăsime. Nu poți să slăbești Intr un singur loc, slăbești de peste tot de unde este situat țesutul adipos, deci, se poate să nu fie o diferență vizibila la 2kg.
Răspunde
2 kg în minus e nesemnificativ, nu schimba cu nimic aspectul fizic acesta pierdere în greutate care e insignifianta.
Dacă te simți bine fizic ar trebui și psihic sa fie la fel.
Paradoxul asta de regula e cauzat de o tulburare psihica serioasa și cronica, totul e în mintea ta, nu are legătură cu corpul uman 2 kg în minus ci cu sănătatea psihica.
Durerile abdominale și osoase sunt cauzate de anxietate, somatizare în anxietate se numește și se manifesta fizic.
Tu ești nemulțumită de greutatea ideala la care relativ adera majoritatea tipelor, pentru tine un lucru normal e perceput ca,, anormal ".
2-3 kg poate fi și din cauza unui deficit caloric sau a unei retenții de apa în organism.
Ar trebui sa fi preocupata de starea mintală nu de greutate, aici nu ai probleme deloc.
Sunt anxioasa dar mai am si alte probleme de sanatate ce imi pot provoca durerile acelea, de aceia am zis ca nu stiu cum sa fac sa o dau bine.
Ideea e ca am avut două luxati de rotula, iar greutatea in minus ma poate ajuta sa nu mai pun presiune asa mare pe genunchi (chiar daca nu eram grasă dar nah) dar in acelaș timp din cate am inteles si slabitul asta iti afecteaza si musculatura.Alta problema ar fi ca am ovare polichistice, Iar medicul mi-a zis ca sa nu ma ingras (asta cand aveam deja 51 de kg) ca ma afecteaza, dar nici sa slăbesc (probabil se referea ca nu in exces dar oricum).De aia îmi e mie cu dus intors, plus aspectul fizic.
Chiar dacă 2 kg nu pare mult, la mine deja la șolduri au început să se simt oasele si mi-a scazut vizibil fundul (eu de obicei cand slăbesc imi dau seama dupa fata si fund) deci nu e chiar nesesizabil.
Am 1m50 si da, stiu ca probabil ar trebui să am abia 45/48 de kg dar mie nu imi place cum arat asa slabă pe lângă ca sunt si mica par un copil.
Pai pune la loc cele 2-3 kile, poate ca slabirea la tine nu da bine si te face sa arati putin mai naspa, e f simplu.
Faptu ca nu esti multumita de corpu tau, e o problema psihologica la tine, e altceva.
Iar daca te dor oasele cu 2-3 kile in plus, nu e okey, n-ar trebui sa le prea simti alea 2-3 kile, damite sa te doara si oasele.
Deci ești miniona 
ce drăguț
ideal ar fi sa menții aceasta greutate, de slăbit nu o sa slăbești prea mult, dar dacă te îngrași te vei confrunta cu alte probleme ce tocmai le-ai menționat.
E un lucru bun dacă pari copil, asta înseamnă că îmbătrânești greu, și poți avea multe avantaje din acest puunct de vedere pe lângă dezavantaje.
Acorzi prea multa atentie repet unui lucru insignifiant, o sa vezi ca nici nu o sa îți dai seama când pui la loc kilogramele. Probabil la înălțimea asta se observa mici sesizări, dar tu nu realizezi ca tocmai din cauza anxietății ți se pare bizar și ca ai slăbit și e vizibil, pentru altul care îți cunoaște bine body-ul cu siguranță nu va sesiza aceasta diferența, care repet este în mintea ta, nu e real.
Se știe ca e ceva tipic anxiosilor acest lucru, sa sesizeze un lucru insignifiant ca și o problema acolo unde nu e taman o problema. Sau când are o ușoară durere fizica o percepe ca pe o durere severa, anxietatea are 1000 de simptome fictive, nedefinite și mascate care se manifesta sub mai multe forme care individul anxios nu le realizează, nu le percep ca fiind probleme insignifiante. Anxios ul vede probleme acolo unde ele nici nu exista. 2 kg nu se poate considera ca persoana în cauza a slăbit, sau o suferit modificări fizice, asa percep unele lucruri anxioși, asa se întâmplă când anxietatea snu este tratata corect.
Sunt sigur ca ești o fata frumoasa foc, gândești prea mult în loc sa acționezi.
De aceea omul se îmbolnăvește de anxietate ca gândește prea mult, pune prea mult patos unde nici nu ar trebui, totul e fictiv, ireal, problemele nu exista în realitate.
Ai grija sa nu te îngrași prea mult, nici sa slăbești prea mult. De la anxietate la paranoia nu e distanta lunga sa știi.
Deficit caloric, stres, neodihna, metabolism dat peste cap, cauze pot fi mai multe, dar in principal de vina e metabolismul, nu ai mai mancat caloriile suficiente si ai slabit. Si eu am slabit in ultimele luni vreo 4-5 kg asa degeaba si nici n-am sesizat pana nu mi-au spus alte persoane chestia asta, mai toate persoanele mi-au zis ''bai, vezi ca ai cam slabit ceva'' si aveau dreptate, vazusem poze de acum cateva luni pana sa slabesc si aveam fata mai rotunda, apoi eram mai osos in obraji, peste tot se vedea o diferenta, nu mai aveam nici burta ))) aveam putina dar imi placea cum eram pana sa slabesc, brusc constientizam si eu ca m-am schimbat si nu prea imi convenea ce vedeam, peste tot se vedea, nu ma mai incapeau anumiti pantaloni care in mod normal stateau croiti, acum sunt ok, am pus pe mine, mananc mai mult si mai des si se vede ca-mi revin, nu mai am fata osoasa ca atunci, incepe sa se mai rotunjeasca, dar mai am pana sa revin la 'normalul' meu, majoritatea prietenilor au slabit in perioada asta din iarna pana in vara din varii motive, eu unul am slabit de la stres si asta mi-a dat peste cap metabolismul, mancam si haotic pe fuga si mai putin, 2 kg sunt putine, nu-ti face probleme, le pui imediat la loc.
Cantareste-te mereu in acelasi moment al zilei, pentru ca greutatea variaza.
De exemplu, cantareste-te dimineata, inainte de masa. Daca te cantaresti dupa ce mananci si bei, o sa iti iasa putin mai mult.
De asta zic, dimineata si am 49, la amiază sau pe seara bat către 50.
Am anxietate sociala si generală de mica, nu prea am vrut sa o tratez pentru ca mi-a fost frica de dependenta creată de unele medicamente.Stiu ca e nașpa,ca am tot felul de gânduri aiurea, imi fac griji pentru orce, nu ma simt in largul meu si multe altele (cu anxietatea sociala ajung până în punctul în care tremur, transpir, imi e greata) dar nah.Cum ai spus tu, probabil le pun inapoi fara sa bag de seamă, chestia a fost ca nu prea am mai scazut sub 50 de kg de ani de zile si nah.
Sunt minion da 
.
Stresul clar, ca din cauza lui abia mai pot mânca.Plus ca o data ce am intampinat niște probleme am stiut ca va urma o perioadă foarte stresanta și am mâncat un pic cam de regim ca sa nu fac vreo gastrita stiind presiunea ce urmează.
La mine nu scade burta, dar scad alte zone pe care nu as vrea sa le pierd .
Ar fi bine pentru tine sa iei pastile fiindca anxietatea ta pe lângă ce e sociala se poate agrava și poate avea o evoluție către psihoza, episoade psihotice numerose, e posibil sa ai deja și sa nu realizezi acest fapt, sa confunzi cu stările anxioase. Și eu am asa ceva (anxietate sociala) dar a ta pare sa fie groaznica, știu ca dacă începi sa vorbești cu persoanele străine începi sa vomiți, deci ești foarte reticenta privind interacțiunile interumane, știu ce probleme ai, trebuie urgent sa te tratezi nici nu ai idee in ce situație te afli.
Nu toate medicamentele cauzează dependenta, dar din păcate tu trebuie sa le iei toată viata fiindcă anxietatea ta e cronica și sunt sigur ca ai și elemente psihotice, asa ca trebuie sa te tratezi fiindcă repet!,, ești aproape de paranoia, sunt sigur ca ai și alte simptome. Tu ști ce e mai bine pentru tine, dar mai bine ai începe sa urmezi tratament, de la un soc emoțional nu o sa îți mai revii, și direct în psihoza o vei da! Ești incredibil de sensibila și vulnerabila asa ca spre binele tău chiar și dacă ar fi asa tot ai fi mai bine decât acum, sau cu psihoze.
E păcat de tine, ești o fata deșteaptă și sunt sigur ca ești și foarte frumoasa, timpul trece repede și anii pierduți nu o sa ii mai poți da înapoi. Vei funcționa relativ ca un om sănătos dacă urmezi un tratament eficient și găsești un medic psihiatru bun care sa își dea interesul.
Cu kilogramele nu îți face probleme, la înălțimea asta ai greutatea ideala. Nu știu câți ani ai dar e timpul sa mergi la medic pana nu va fi prea târziu.
Ambele duc la schizofrenie netratate pe termen lung, când nu o sa mai prezinți simptomele precizate de tine atunci deja ai dat-o în psihoza, dacă ai o anxietate agitata oricând poți da în psihoza, ești predispusa.
Tu faci ce vrei și ce crezi, noi /eu încercăm sa te ajutam. Ai nevoie de multa afecțiune, și de cineva care sa îți ridice mereu moralul și sa îți ofere suport moral, sa te protejeze, ai nevoie de iubire, de cineva care sa te iubească asa cum ești, și sa te înțeleagă.
Îmi ești draga, de asta ți-am spus toate astea, ai grija de tine și sper sa nu îmi ignori sfatul, eu îți vreau binele atâta tot. 
Am 26 de ani, în trecut o relație toxică cu familia, o relație de 8 ani ce nu a fost chiar strălucită si s-a terminat, dar acum am o relație de câțiva ani cu cineva ce mă intelege pentru ca a trecut prin astea.Am noroc ca el nu are anxietate sociala si ma ajuta mult la comunicare (il pun pe el sa vorbeasca in locul meu de mult ori 
) iar eu pe el pe alte parti cu ce pot.
Nu ma manifest urat, într-adevăr am emotii destul de mari cand sunt pusă intr-o situatie din asta in care nu ma simt confortabil dar le controlez cat de cat.
Multumesc de sfat.
Deci problema e ca nu îți mai place cum arată corpul? Ai încercat cu sport, măcar mers rapid și nu s-a schimbat nimic?
Abia am slăbit, nu am apucat inca sa fac prea mult sport.M-am gandit si la varianta asta ca poate ma ajuta.
Nu arat oribil neapărat, dar daca o sa continui sa slăbesc merg intracolo.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
