Acum 4 sau 5 ani am avut un accident, mi-au fost tăiate venele de la mâna dreaptă și un tendon secționat. Am fost operat, dar nu cred că e cea mai reușită operație. Nu asta e problema, problema este că nu mai pot sa trec peste asta psihic. Mi-am dorit mereu să fac box, sunt fanul sportului în general, dar mâna mea nu se va mai vindeca niciodată. De fiecare dată când încerc să mă antrenez și simt durere la acea mâna parcă intru mai rău în depresie. Voi cum reușiți să treceți peste fazele astea?

Mie mi-a placut dansul enorm si nu am apucat sa il practic mare lucru deoarece am avut o luxatie urata la genunchiul stang.Medicul mi-a spus că daca vreau sa nu imi distrug de tot ligamentele si sa mai trec prin cea am trecut ar fi de preferat sa nu fac sport de performanță sau altceva.Ei, de atunci dintr-o persoana sportivă si energică am devenit una stagnanta.Nu am mai facut dans, handbal, k1 etc...tot ce imi plăcea până atunci.
M-am resemnat ani la rândul ca nu voi mai putea zburdă si aia a fost.Problema mare a aparut cand am inceput sa muncesc,într-o zi un pic mai solicitantă din cauza efortului si presiuni puse mai mult pe cel drept decat pe cel stâng mi-a sărit rotula si la celălalt și de atunci, nu stiu ce depresie ai tu dar eu am inceput sa am atacuri de panica, mi sa agravat anxietatea, făceam crize urâte, nu mai stăteam singura, plângeam mult.Am ajuns in punctul in care stăteam pe o parte de drum si imi era frica sa trec pe cealalta pe la trecerea de pietoni ca ma va lovi o mașină, stăteam în spate in masina culcată pe spate sa nu vad drumul pentru ca imi era groaza de un accident.Iar gândul că talent la cântat nu am, efort fizic nu prea pot face având în vedere problemele iară o școală sa fac in plus imi era cam exclus din cauza anxietati cred ca iti dai seama ce era in mintea mea.
Cert e ca si acum am atacuri de panica uneori, si acum ma mai ingrijorez de ce voi face dar am avut noroc cu iubitul meu si familia mea ce ma-au sustinut si ajutat si acum sunt cat de cat mai bine.Am mai muncit câte ceva din ce am putut si eu, am mai stat si pe acasa cand nu am gasit ceva după mine si încet am ajuns la 25 de ani cand si asa cu sportul de performanță spre exemplu nu prea mai ai ce face si aia e.
Deci sfatul meu este ca daca nu poti sa faci un lucru, nu merita sa iti distrugi sănătatea chinuindute iar si iar.Stiu ca nu e ok sa renunți la un vis, sau ca multi te vor sfatui ca tu vei fi ala care a trecut peste condiția lui si a facut si a dres dar până atunci gândește-te ca s-ar putea ca în loc de bine sa iasa nasol. Poti sa faci o școală si sa devii cineva pe asa.

Buna! Am avut si eu o experienta neplacuta la randul meu cu sanatatea, dar nu asa de grav. Dar stiu cum e sa simti ca nu poti face ceva anume, sa simti ca esti pusa intr-o cutie din cauza asta, dar trebuie sa incerci sa gandesti optimist. Fii bucuros ca nu ai patit ceva mai rau... Poti face fel de fel de sporturi, care nu-ti solicita asa de mult mana. Sau poti continua sa exersezi, daca nu exista o restrictie medicala in privinta asta, si eventual o sa fie mai bine. Te rog nu lasa ca accidentul asta sa te limiteze si mai mult. Viata este frumoasa si merita traita din plin! Plange, striga, descarcate daca vrei, dar dupa revino-ti! Nu lasa starea de depresie sa te acapareze, crede-ma atunci va fi si mai rau. Crede in tine si nu te posomari. Lumea e plina de alte sporturi una mai frumoasa decat alta, gandeste-te ca n-a fost sa fie boxul, dar o sa fie altceva atunci. De fiecare data cand simti ca te ia un val de anxietate si depresie, focuseaza-te pe respiratie. Inspira si expira adanc, incearca sa meditezi, sa vezi parte plina a paharului. Sper ca am reusit sa te incurajez un pic Bafta si succes in orice-ti propui!

Presupun ca ai fost la doctor si te-ai interesat inainte sa te apuci de sport, nu?
Daca da si raspunsul a fost pozitiv eu zic sa te duci la o sala specializata pe lucrul asta la un antrenor specializat, stiu ca in general la sporturi antrenorii au si cunostinte in kineto si fizieterapie. El iti va spune cum sa il practici astfel incat sa nu te lovesti si sa iti faci rau singur. Si chiar si atunci se poate sa doara, dac nu e o durere de nesuportat eu zic sa nu renunti. Dar ai grija la alegerea antrenorului. Cand vine vorba de sanatate, nu te joci.