Salut,am 18 ani si prezint unele simptome ale schizofreniei, am anxietate sociala (atacuri de panica frecvente), am uneori episoade psihotice foarte intense, reactionez inadecvat cand ma simt amenintat (chiar si de o simpla replica rostita in gluma), ma emotionez repede, totusi nu pot exprima niciodata ceea ce e in interiorul meu, sentimentele ma pot devasta uneori, sau gandul ca m-am facut de ras. Uneori ma opresc pur si simplu din activitate si simt nevoia sa raman nemiscat in postura in care m-am oprit (asemanator unui act catatonic), doar ca ma pot controla. Nu delirez, nu am halucinatii, poate doar in primele secunde dupa ce ma trezesc, pana cand creierul intra in starea constienta. Nu am probleme cu retinerea informatiilor, de fapt cred ca sunt printre cei mai buni din clasa la memorat (fara sa invat acasa). Cand sunt alaturi de persoane pe care stiu ca le pot considera prieteni nu am probleme cu socializarea, pot sa rad, sa glumesc, insa la liceu prefer sa imi petrec timpul de unul singur sau nefacand nimic, uneori ma mai prefac ca rad si ca nu am nimic, doar pentru a nu fi considerat un ciudat. Sunt genul mai creativ, imi place sa desenez, am scris chiar si o carte (pe care nu am publicat-o bineinteles) care totusi a fost citita de unele persoane, chiar si de unii profesori. Uneori simt ca mi se "pune pata" pe un anumit sunet sau o anumita persoana, si ma transform din tipul de treaba in cel mai morocanos (mai am si o privire de criminal dupa cum mi-au spus unii ). O singura intrebare bineinteles, dupa parerea voastra, care ar fi sansele sa am schizofrenie?

Alex, poate ca este de la faptul ca viata umana s-a transformat prea repede din una dinamica, cu multa miscare, in una statica, cu prelucrarea a multa-multa informatie. In unele tari solutia este sportul, in altele munca fizica, prin alte locuri voluntariatul.
Nu accepta sa vegetezi cu saptamanile citind. Chiar daca nu esti schizofrenic, vei fi un distrofic fara o viata de familie, sau cu una in suferinta si pe muchie de cutit. Iti recomand in timpul studiilor sport, iar in vacanta munca sau voluntariat. Fii mai dur cu tine, din punct de vedere al efortului fizic. insa fie ca e vorba de sport sau munca e bine sa fie ceva de echipa.

Man asta isi spune cineva de specialitate nu oricine, ma intelegi?

Cum se face ca nu ai halucinatii si delir, dar ai ''episoade psihotice foarte intense''? Iar aia cu catatonia e o prostie...Cine are schizofrenie catatonica (foarte rara) intra pentru perioade lungi de timp in pozitii ciudate, in niciun caz nu e ce ai descris tu.

Parerea mea e ca tu ti-ai pus singur un diagnostic, bazat pe informatiile gasite pe net. Am dreptate? Nu mai fa asta nici macar pentru o raceala, dar mai pentru diagnostice de genul asta.
Crede-ma, daca dadeai semne de schizofrenie cineva din jurul tau isi dadea seama ca nu esti ok. Iar ''privirea de criminal'' nu e un semn, o gramada de oameni se uita urat la tine daca ii enervezi...

Cel mai probabil esti doar anxios. Asa se explica atacurile de panica, problemele de socializare si teama exagerata de boala. Mergi la o evaluare psihologica pentru diagnostic si tratament si pentru a te asigura ca nu ai schizofrenie (pentru linistea ta). Dar fara delir si halucinatii nu vorbim despre asa un diagnostic...

Sanatate!

Conform Wikipedia, citez: Schizofrenia este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate.[1] Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă. Debutul acestor simptome apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0, 3–0, 7%.
Deci daca nu ai halucinatii auditive sau vizuale este exclusa Schizofrenia. Si sa stii ca Oana are dreptate,crizele de psihopatie include si ele halucinatii.

Ce ai tu este anxietate,poate mai severa si fara consult psihologic si psihiatric si tratament, nu te vindeci. Mergi la doctorul de familie sa iti dea trimitere la psiholog si te consulta. Vreau sa iti spun ca medicului psiholog trebuie sa ii spui numai adevarul ca sa isi poate da seama ce anume a provocat aceasta anxietate.
Daca ai sau ai avut probleme in familie, sau nu ai familie si ai fost crescut in orfelinat sau alta familie in care ai fost chinuit, maltratat sau ai avut vreun soc din care ti-ai revenit greu, ti-a ramas in psihic si asta ti-a provocat anxietatea.Multa snatate, viziteaza psihologul.

Esti mai sensibil

Omule stai caalm, n-ai nimic. Daca inca nu faci baie in cada cu monstrul din lochness si cand mergi la pescuit nu vii acasa cu sirene, e okey. Ai deficite in comunicare si in trecut au existat persoane ce te-au batjocorit..seriozitatea sunt doar niste acte reflexe, calm, le poti dezbina daca ajungi la un control cu tine insuti...un profesor de psiho, mi-a zis de yoga si eliberarea sentimentelor. Stai calm te simti asa cum toti ti-ar vrea raul, si totul cade pe umerii tai..de ce tu? de ce asa. Ar trebui sa te gandesti ca nu conteaza parerea altora,tu esti TU(devino tu cel adevarat,fa ce-ti place,si stai cu cine vrei) nu te chinui sa-ti impresionezi nu stiu ce colegi care nu dau doi bani pe tine,ai niste prieteni cu aia stai. La fete fii tu insuti,curaj, si ma gandesc ca esti tipul "ghiocel" usor aplecat, blajin, molau, dar cand te enervezi faci ca si cocosatul de la notre dame si vrei sa faci penta kill )). da-mi in privat mesaj daca mai vrei vreo lamurire ceva... te ajut cu drag

Nu stiu daca sunt simptome dar poti sa te duci la un psihiatru, el iti va recomanda ce sa faci, iar daca ai simptome de schizofrenie ele se pot remedia daca te duci la timp. Succes!

Ce descrii tu sunt reactii normale la contactul cu oamenii din jur.
esti perfect normal, anormala e majoritatea.
nu exista boli mentale per se, sunt denumiri pompoase inventate de psihiatrepanati ca sa scoata bani de pe urma voastra, care urati oamenii din motive reale.

Salut Alex!

Nu ai schizofrenie. E prea mult spus. Ceea ce ai prezentat mai sus are legătură directă cu psihologia.

Și eu încă mai am complexe de inferioritate. Acum aprox. o lună am găsit 3 întrebări al căror răspuns mi-au dat și soluția.


Cum ar fi viața pentru tine dacă, oricât de mult ai încerca, nu poți avea complexe de inferioritate?

Ce-ai face?

Cum ai face asta?

Spor la treabă!