Sunt slabe sanse sa poti face o hernie doar de la atat. Ar trebuii sa fie o ruptura masiva a mai multor muschi, si asta ar fi fost indicatie de interventie chirurgicala. Atat timp cat inca simti durere la nivelul muschiului e bine sa nu il fortezi facand exercitii care sa il solicite, deci fara exercitii fizice care sa solicite muschiul respectiv.
Intinderea musculara poate fi acuta sau cronica. Cea acuta aparare ca urmare a unui traumatism sau suprasolicitare a muschiului, iar cea cronica se dezvolta in urma suprasolicitarilor prelungite, repetitive ale aceluiasi muschi sau grup de muschi.
Simptomele tipice de leziune musculara sunt:
durere vie cu caracter de arsura, cu aparitie brusca
atitudine antalgica (adopta o pozitie in care durerea nu mai este atat de intensa)
prezenta durerii localizate la palpare
tumefierea regiunii (umflarea), echimoza (vanataie) locala, aparitia hematomului (ruptura musculara partiala sau totala)
in cazuri severe (ruptura musculara partiala sau totala) apar grade diferite de impotenta functionala a muschiului
Sunt descrise 3 grade de severitate ale intinderii musculare:
Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre musculare) – aceasta reprezinta in denumirea curenta intindere musculara! Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala, redoare si crampe la 2-5 zile post injurie.
Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic: durere intensa, tumefiere, echimoza moderata, redoare si crampe cu durata de o saptamana.
Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul, echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se observa proeminent.
Localizarile cele mai frecvente se intalnesc la muschii membrelor inferioare, mai precis la nivelul cvadricepsului femural, ischiogambierilor, aductorilor coapsei, tricepsului sural dar si la nivelul membrului superior – biceps brahial (cel mai frecvent) – si toracelui (muschiul pectoral mare).