1.Fimoza se poate repara prin operatie chirurgicala
2. Poti merge la logoped sa te ajute cu pronunța
3.Mergi la sala, fă un sport, fă antrenamente acasă, mergi, aleagă
4.Bronzul e firesc(știu la ce te referi)
5.Incearca sa te interesezi de tratamente cu monoxidil.
6.Probabil ai dermatita de contact, ar fi înțelept să mergi la medicul dermatolog.
7.Se poate rezolva in timp
Deci soluții există, tu să ai răbdare să te ții de ele
Sănătate!
Buna.Nu consider ai fost lovit cel mai tare de viata.Se putea descoperi ca ai cancer sau vreo boala incurabila la 12 ani.In acest scenariu sumbru ce mai spuneai? Tot ce ai scris aici se poate rezolva, asadar incearca sa fii mai optimist, altfel vei avea de pierdut destule in viata.
Pentru fimoza exista exercitii pe care le poti face :
https://www.pristyncare.com/blog/phimosis-stretching-exercises/
Pentru pronuntie si dictie iarasi gasesti cate exercitii vrei pe Youtube:
Un video pentru litera Ș :
https://www.youtube.com/watch?v=mM4WQHrSQd0
Un video pentru litera R :
https://www.youtube.com/watch?v=EighmWY1npE
Iti recomand sa urmaresti si alte videoclipuri de pe acest canal sau sa cauti tu altele direct in bara de cautare Youtube.
La fizic poti lucra daca iti gasesti cheful, motivatia si timpul necesar.Si daca esti bronzat ce? Altii se duc si platesc bani grei la salon pentru asta. Bucura-te de un look exotic pe care l-ai capatat gratis si de faptul ca nu te arzi imediat de la soare asa cum se intampla la pielea alba.Pentru parul rar exista tunsori sau pudre colorate de aplicat pe scalp, care sa te avantajeze si sa dea un pic impresia de par des. Daca nu e ceva genetic, iti poti incerca norocul cu diverse tratamente naturiste care sa ofere macar iluzia ca parul este mai des, prin ingrosarea cuticulei.In rest, mergi la medic, nu e normala senzatia de mancarime la schimbarea temperaturii.Caciula porti? Schimbarile bruste, de exemplu iarna, de la 0 sau minus la 20-25 si ceva de grade nu sunt benefice in general pentru corp, de aceea exista(sau ar trebui sa existe) in toate cladirile un hol(windfang) intermediar, care sa faca trecerea intre exterior si interior mai suportabila din punct de vedere al gradelor.
Tot ce ai enumerat tu sunt probleme rezolvabile. Colegul care a răspuns anterior ți-a dat sfaturi și soluții pertinente.
În afară de asta, mai vin și eu cu un sfat: contează foarte, foarte mult cum percepi tu situația. Gravitatea problemelor este mai mare sau mai mică în funcție de cum le vezi și cum le tratezi tu. Dacă ți se pare că ești lovit de soartă, gândește-te un pic la dictonul ăsta: îmi era necaz că mă strâng pantofii, până m-am întâlnit cu unul care n-avea picioare.
Idem!
Dar la mine este pe partea jobului. Și eu sunt lovită de soartă. Să fiu nebună și neadaptată la societatea asta de, iar ca singure studii de liceu să am liceul pedagogic unde ia gândește-te mai ales dacă spui că ești elev, cum ar suna ca o profă nebună să stea la catedră?! )
Bine nu spun că sunt nebună ) dar doar că nu mă simt bine între oameni, îți dai seama cum mă simt într-o clasă plină cu copii/elevi. Și pe școală primară mai e cum mai e, dar să vezi pe grădi, când eu vreau să stau posomorâtă, că asta îmi e starea și atitudinea și eu trebuie să zâmbesc și cânt toată ziua cu niște copii de 3, 4 ani.
)
Iar pe alte joburi nici nu pot să încerc deoarece oricum nu m-ar lua nimeni. Deja aplic de ani buni și nada.
Deci stau pe banii mamei, iar când mama s3 va duce la Domnul, eu nu știu sincer ce fac. Că în societatea asta nu mă pot adapta. Iar cât de pensionare nici să mă pensionez nu pot deoarece chipurile nu am ajuns încă să dau în cap ca să pot dispune și eu acolo de cel mai mic venit, dar măcar să dispun cât să nu devin homelless. )
Deci deja mă gândesc la sinucidere după ce mama nu va mai fi.
Așa că ia uite cum deși crezi că ai cele mai grave probleme, nu le ai. Stai liniștit/ă că la tine este reparabil. Adică am început eu să iau pastile pentru anxietate și cu chiu cu vai, am mai reușit să stau măcar câte o lună la o grădi și să zâmbesc o zi întreagă. Deci dacă eu pot, și tu poți să treci peste fimoza aia și cu un logoped bun și multă muncă să pronunți cândva literele alea. Dar doar că trebuie să faci până iese.
Așa am făcut eu cu permisul. Am făcut școala de 2 ori. Eram demoralizată, eram căzută, mama nu și-a pus dinții ca să-mi dea a doua oară de permis, dar a meritat, azi am mașină și n-oi fi eu cea mai cea șoferiță, dar unde e nevoie totuși, mă duc cu mașina sau mai o duc pe mama sau pe mătușica. Acum mă lupt cu matematica pentru ca să-mi iau titularizarea. Mă sperie, mereu m-a speriat matematica, dar nu renunț orice-ar fi. Mă chinui de 3 ani să caut și profesor de matematică și tot caut și iar caut până oi găsi.
Nu scriu astea ca să mă dau mare sau ceva, însă încerc să-ți explic că nimic nu iese din prima. Până nu încerci și iar încerci, nu iese nimic. Nu întâmplător s-o spus vorba aia "Roma nu s-a construit într-o zi." Cam așa și cu unele dintre speciile noastre umane.
Acum nu zic că nu or fi și cei bazați, cei plini de ei, cei atotștiutori, cei perfecți. Dar sincer, noi nu suntem din acea specie, noi suntem cei "speciali" cum îmi place mie să zic. Așa că noi "specialii" avem nevoie de timpul nostru pentru a asimila lucruri, pentru a învăța și crește. Iar eu acum nu-ți spun prostii, îți spun ba chiar teoria lui Piaget, în care copii au programate deja toate procesele de dezvoltare, însă fiecare copil se dezvoltă în ritmul propriu. Deci tu doar ai nevoie de timpul tău, ca să te plămădești și să crești.
Ține minte de asta când te vei duce la logopedul acela. Și sper să te duci.
Nu întâmplător o ieșit și profesia de logoped. Dacă oamenii nu aveau aceste probleme nici logopezii nu mai existau. Așa că lasă rușinea și mergi la logopedul acela.
Cât de fizic, eu una nu sunt fană a acestei drame că "vai, nu am aia sau aia".
Eu am kilograme extra și deși am avut mereu un complex din cauza asta, a venit o zi în care mi-am spus "fu*k all the rules" nu mai vreau să mă torturez psihologic cu aceste bullshituri "că nu aș fi ce trebuie" cine mă place, mă place așa cum sunt, iar cine nu, f*ck them, deoarece am învățat o lecție mult mai importantă decât neplăcutul unor mârlani. "La greu, nimeni nu-i cu tine."
Așa că ia mai gândește-te înainte să vrei să faci implanturi de păr și să te dai cu clor sau mai știu eu cine știe ce, că ești cum ești.
Eu zic că ce ai tu, e doar un lucru bun, pentru a afla doar cine rămâne și cine nu rămâne lângă tine la greu.
Nu uita, pe albii, bombații, siliconații, perfecții ăștia îi plac toți, și nici pe ăia, nu-i înghit chiar toți, însă pe cei diferiți îi plac doar câțiva, dar ai un 85% siguranța că ăia te plac pentru cine ești tu.
Așa că lasă supărările și fă ce poți pentru tine, luptă pentru tine, lucrează pe unde poți la tine, iar ce simți că nu vrei să schimbi, nu schimba doar pentru a te plia la o societate de rahat, care oricum când dai de greu nu este lângă tine. Sau ai uitat că deși conform legii prin muncă ești asigurat medical, dar tu când te-ai îmbolnăvit plătești. Pentru orice uzuală pastilă, scoți bani din buzunar și plătești. Deci unde e societatea asta "binevoitoare" și care te vrea într-un anume fel, când tu suferi?