Salut, ce as putea face sa scap de sangerarile gingivale?

Sangerarea gingivala este cea mai comuna afectiune si se intalneste la aproape 90% din populatie. Aceasta sangerare a gingiei poate fi periodica sau permanenta, poate sa ne ingrijoreze sau nu. Bineinteles ca sangerarile gingiei ca urmare a unei raniri, fie cu scobitoarea, fie cu alimente mai dure, nu trebuie sa ne ingrijoreze, insa sangerarile care apar periodic sau sangerarile care nu dispar, accentuandu-si intensitatea, ar trebui sa ridice un semn de intrebare si sa ne faca sa ne indreptam catre medicul dentist.

Chiar daca sunt simple sangerari, este necesar sa le dai importanta pentru ca de cele mai multe ori sunt semnele si precursoarele unor boli de parodontiu (gingie si tesutul de langa dinte) destul de grave. De obicei, sangerarea gingivala apare in gingivita.

Gingivita este o afectiune foarte frecventa si care are diferite cauze. Cauzele favorizante ar fi: cariile netratate, obturatii (plombe) in exces care se sprijina pe gingie, obturatiile dintre dinti lipite una de alta care nu dau voie atei dentare sa curete acele suprafete, obturatiile cu suprafata nelustruita, lucrarile dentare relizate deficitar, tartru, fumatul excesiv si nu in ultimul rand, igiena deficitara.

Pe langa acesti factori, mai exista si cauze sistemice. Intalnim gingivita la pubertate, gingivita din cursul ciclului menstrual, gingivita de sarcina, gingivita legata de utilizarea medicatiei contraceptive, gingivita de menopauza precum si gingivita aparuta in cursul unor boli sistemice: diabet, leucemie, anemii, carente vitaminice si in tulburarile imunitare.

Cum se manifesta gingivita?

Simptomatologia nu este foarte variata, insa fiecare pacient o percepe diferit. Intial apare un usor prurit (mancarime) gingival alaturi de o accentuare a culorii gingiei in rosu aprins. Ulterior apar sangerarile gingiei fie la masticatie, fie la folosirea atei dentare, fie pur si simplu la suctiunea (sugerea, aspiratia) voluntara sau involuntara a gingiei. Mai tarziu gingia se tumefiaza (se umfla), apar usturimile fie datorate unor mancaruri condimentate sau la ingerarea unor alimente fierbinti, fie usturimile sunt permanente, fara sa fie declansate de un stimul.

Periajul se face din ce in ce mai greu datorita durerii si sangerarii. Netratarea acestor simptome duc ulterior la o simptomatologie mult mai accentuata. Intarzierea tratarii gingivitei simple nu face decat sa agraveze si sa duca la aparitia bolilor parodontale mult mai grave care duc pana la urma la pierderea dintilor. Evolutia spre parodontita nu este o regula, in sensul trecerii de la o faza de imbolnavire usoara la una mai grava. Circumstantele care controleaza evolutia gingivitei spre parodontita tin de exacerbarea factorilor favorizanti locali (obiceiurile vicioase, fumat, tartru, etc.) sau aparitia unor boli generale.

Gingivita se trateaza si, cel mai important, se previne printr-o igiena foarte buna a cavitatii bucale. Igiena se face foarte greu in perioadele active ale gingivitei pentru ca gingiile tumefiate dor foarte tare la periaj, de asemenea, apare usturimea la folosirea apei de gura. Toate acestea determina pacientul sa renunte sa mai faca igiena, lucru care nu face decat sa agraveze gingivita.

Pe langa igiena amanuntita si corecta dupa tehnicile explicate, folosind si mijloacele auxiliare: apa de gura, ata dentara, dusul bucal sau periuta interdentara, ar trebui sa facem o vizita la medicul dentist pentru o igienizare profesionala de doua ori pe an. De asemenea, medicul dentist poate pune diagnosticul asupra cauzei gingivitei, daca este de cauza bacteriana sau este un simptom al unor boli generale sau un simptom aparut ca urmare a unui tratament medicamentos.