De data asta vreau sa pun o intrebare pentru a ajuta un prieten foarte bun...Fiul lui de vreo 7 ani nu sta singur intr-o camera.Se teme pur si simplu. Daca nu mai sunt alti oameni prin casa in afara de tine, te urmeaza pana si la toaleta. Daca uita o jucarie intr-o anumita incapere, nu se duce sa o ia decat daca il insoteste cineva...Despre frica de intuneric nici nu mai vorbesc! Se intampla ca vecina de sus sa mai scape cate ceva si sa se auda,iar copilul incepe sa tipe ca nebunul.L-a dus si la biserica(in cazul in acre va ganditi la altceva, face parte dintr-o familie foarte religioasa). Ceea ce ne sperie este faptul ca dupa ce preotul i-a zis sa faca o cruce atunci cand se teme, micutul a inceput sa faca cruce mai toata ziua.Se plimba prin casa si din 10 in 10 minute se opreste la cate o icoana si se roaga.E bine sa fie credincios, nimic de zi, dar nu il mai poti lua cu tine nicaieri ca se uita lumea ciudat sa faci cruce pe strada dintr-o clipa in alta.Toti copiii se mai sperie, dar el chiar este dezastru. Puteti recomanmda va rog o solutie sau macar un psiholog bun?

Psiholog bun n-avem de unde sa recomandam din moment ce n-ai zis nici din ce oras esti. Cauta pe google psihologi din orasul tau si incearca sa gasesti niste recenzii ceva pe diverse forumuri sau siteuri.

Tatal lui este cel mai bun psiholog.
Este normal ca un copil sa se teama cand ramane singur in casa. Toti copii se tem de asta, chiar daca unii nu o arata.
Exista rezolvare la problema aceasta, dar este nevoie de timp, de multa munca si de rabdare din partea parintilor.
Copilul trebuie obisnuit putin cate putin cu singuratatea pana isi va invinge frica.
Prea multa religiozitate strica. Si parinti sunt de vina, nu copilul. Este si preotul acela, dar si parintii ca la dus la el, si nu au stat ei de vorba mai dinainte cu preotul, pentru ca mai apoi ei sa cantareasca lucrurile si sa aleaga ce este mai bine pentru copilul lor. Acum este si normal ca ei sa-si traga rusinea.
In jurul varstei de 14 ani se va rezolva problema, cand copilul va intelege mai bine lucrurile. Doar cand va intelege cum stau lucrurile, doar atunci nu se va mai teme de ele.

Sa uitat la calculator la ceva de groaza eu la 6 ani pe atunci aparuse Youtube si prieteni mei mai mcari de 10 dansau in casa bucurie ca aveau Youtube dar mi-au aratat asta si mi-au aratat continu o ora video-urile astea uitati-va si voi in video-ul asta e fake dar m-am speritat de moarte acum vreo 9 ani uite fetita uite fetita si deodata aaaa urmatorul originalul a fost sters dar horror este si apropo da-ti fara sunet,,,, deci el s-a uitat la asta si s-a speriat eu dupa ce am venit de la vecini ca atunci nu aveam calculator tot ca el am patit urlam in casa si imi era frica sa stau la baie cu usa inchisa o puneam pe bunica sa vina la 5 cand plecau parinti ca imi era frica deci e doar speriat de ceva trebuie dus la psiholog

Pai, nu stiu chiar toate detaliile, asa ca voi face si cateva presupuneri. Daca presupun gresit, sa nu te superi, eu incerc sa te ajut cu cat stiu eu. Deci :
si eu cand eram mica, dar aveam pe atunci doar vreo 4 ani, imi era frica de intuneric si de locuri dubioase, intunecate. Mai aveam si cosmaruri. Apoi mama spunea, iar eu repetam dupa ea rugaciunile de seara, in absolut fiecare seara. Curand am reusit sa le stiu pe de rost, dar tot le rosteam impreuna.
Cum copilul are 7 ani, cred ca dupa ce invata rugaciunile de seara, la un moment dat poate fi lasat sa le zica singur, iar mama doar sa il asculte si sa rosteasca is ea in gand, iar cand e cazul, sa il corecteze. Asa am reusit sa ma linistesc, incet-incet si sa nu ma mai tem.
Probabil ca el se teme de lucruri intunecate, tot felul de situatii... copiii sunt mult mai fragili, o prada mai usoara.
Dupa parerea mea, asta ar fi solutia, avand in vedere ca si eu il inteleg intr-un fel de ce se comporta asa.

Trebuie dus la psiholog