De mic am intampinat niste probleme care m-au facut sa pierd curajul fata de sine si acum nu-mi este usor sa vorbesc cu lumea din jur.
In clasele generale am fost o victima in acest fenomen bullying de catre tigani, niste tipi mai mari si colegii de clasa din cauza timiditatii mele, situatiei financiare pe care am avut-o inainte sa plece tatal meu si faptul ca nu eram ca ei.
In clasa a sasea am avut o tentativa de a-mi pune capat zilelor. Simteam ca sunt inutil. In perioada aia, tatal meu a plecta sa lucreze in strainatate si asta ma afectase grav. Eram din ce in ce mai retras, invatam si mai prost, plangeam mereu si mama mea in loc sa ma incurajeze imi zicea rastit ca trebuie sa fiu puternic. Evident ca vorbele ei nu m-au facut mai puternic.
Anul urmator, totul era mai ok pana am descoperit automutilarea. Mama mea a vazut semnele si a vrut sa mergem la psiholog. N-am mai fost.
In a opta, din alte motive m-am automutilat din nou. Nici atunci n-am mers la psiholog.
Am fost in cele din urma la psiholog in clasa a 9-a timp de o luna parca. Ma simteam mult mai bine si ma schimbasem mult. Devenisem mai pozitiv, prietenos, interactionam cu mama.
In a10-a au aparut niste probleme pe care nu vreau sa le enumar.Problemele astea m-au facut sa redevin cel din clasa a6-a. Am mai avut inca doua tentative de suicid despre care n-am vorbit niciodata. Am ajuns sa urasc lumea din jurul meu si viata la fel.
E posibil sa sufar de o depresie. Pe langa astea, ma simt obosit mai mereu si dorm destul de bine. Visez cum ma certcu familia, cu iubita si cum ma tai.
Stiu ca singura solutie este sa ma consult cu un medic psihiatru, insa cum as putea sa impart aceasta veste persoanelor dragi? Ma tem ca aceasta depresie s-a agravat de apropae un an si mi-a fost frica sa le spun parintilor.
Va multumesc!

Daca ti-e greu sa vorbesti direct scrie pe un bilet si da-l mamei tale. Dupa asta e mai usor sa incepi o discutie.

Hei, nu ai nevoie de un psihiatru.
Află că majoritatea adolescenţilor au momente depresive şi e ceva specific. Nereusita ta in integrarea sociala ti-a agravat putin efectele. Taieturile pe maini sunt doar strigate catre cei din jur pentru ajutor, doresti sa fii observat, inteles si acceptat.

Cum sa-ti spun, nimeni nu te poate ajuta, doar tu poti. Timiditatea nu e o caracteristica, nu e genetica. Invata sa interactionezi cu lumea. Cum inveti? Interactionand. Actioneaza acum nu gandi totul in teorie, concentreaza-te pe momentul prezent.

Daca vrei sa te descarci cuiva apeleaza la un psiholog. Unui om ii place sa vorbeasca despre el insusi, deci unui prieten nu ii va conveni sa te asculte cum te plangi.

Iti recomand cartile lui Lise Bourbeau ca sa intelegi mai bine starea ta. Daca ai nevoie de ajutor ma gasesti pe privat.

Ești sănătos tun, nu-ți trebuie medic!
Te-ai tăiat fiindcă voiai să te călești. Unul din mușterii ăia te-a făcut dintr-un pumn iar tu ai plâns în loc să ripostezi fiindcă erai prea sensibil la pielică. Sentimentul de automutilare este just, fiind de fapt un instinct de adaptare. Dacă mai vrei să te automutilezi bagă-ți piercinguri, fă-ți tatuaje. Astfel poți invoca că o faci de amorul artei și eventual poți tatua numele mușteriilor pe pielea ta, dar nu ca să vadă oricine ci într-o reprezentare artistică. Nu căuta ajutor la psihiatrii pentru că ăia au și ei problemele lor și nu-i interesează ce spui tu, pentru ei ești doar o sursă de venit. Dacă te vei duce la psihiatru nu vei avea de câștigat ci de pierdut, vei fi pus sub interdicție judecătorească și vei rămâne sub tutela părinților tăi până la moartea lor sau moartea ta. Nu vei avea vreodată drept la proprietate, vei munci ca un sclav la negru pentru că nu te vei putea angaja cu forme legale, nu vei putea obține un permis de conducere și nu vei avea drept de vot. "Alienatul mintal" nu are nici măcar dreptul să se căsătorească. Când nu vei respecta restricțiile impuse vei fi hăituit de către poliție și vei fi dus cu forța la "ajutorul" tău de acum- psihiatrul.
Cu mușterii tăi din școală te vei mai întâlni și vor fi plăcut surprinși când vor afla că ești "bolnav psihic" și că treaba lor a dat "roade".
Dar pentru ca toate acestea să nu aibă loc trebuie să eviți psihiatrii, nu să te temi de ei ci să-i refuzi, iar pe cei care te-au agresat trebuie să-i răsplătești cum se cuvine. Dreptatea pe care ți-o faci tu nu este boală psihică, nici afecțiune, nici tulburare, ci o măsură ce trebuie luată. Oricine te împiedică s-o faci este împotriva ta.
Dacă condiția fizică nu-ți permite să-i bați folosește-te de alte mijloace, nu este lașitate ci dreptate.

Du-te neaparat la un psihiatru.Depresia nu e o joaca, din fericire aceasta se poate trata cu medicamente.E normal sa urasti lumea din jur daca ai avut experiente nasoale cu ceilalti oameni. Mizantropia este o reactie naturala la comportamentul deplorabil al oamenilor.

E din cauza timiditati tale, nu e nimic altceva. tatal tau a plecat la munca sa iti aduca bani sa poti merge mai departe, nu a plecat ca a vrut..erai mica te inteleg perfect..tre sa fii tare, cred ca din cauza tiganilor care te abordau ai devnit asa spaima, frica te-au terorizat ...visezi asa ca vrei sau ca iti e frica ca maine ti se va intampla la fe..parere mea e ca trebuie sa impartasesti asta tatalui, sau mamei..trebuia sa o faci de la bun inceput, atunci poate se rezolva ceva. Sper sa te fii ajutat