| Iolaanda a întrebat:

Salut.
In urma cu 4 ani am descoperit ca am cateva probleme... Am suferit de anorexie 2 ani jumate. Apoi a aparut bulimia in viata mea. Speram ca m-as vindeca de anorexie mancanc mai mult, si da, sunt mai bine. Dar doar fizic. Toti ma incurajau cand incepeam sa mananc necontrolat. Credeau ca ma ajuta. Dar la nivel mental era jale... eram mereu desgustata de cat puteam manca. Si am inceput sa iau laxative, sa ma fac singura sa vomit, etc. Nu credeam ca poate avea efecte secundare. In mintea mea era ceva gen "Mananc cat vreau si nu ma ingras" dar apoi mi-am dat seama cat de gresit era.
Dintii mei deja incepusera sa arate mai rau, respiratie ingrozitoare, mereu ma durea gatul si incepusem sa-i mint pe toti. Mama nu stie. Si vreau sa-i spun. Vreau sa ma vindec. Problema e ca ori de cate ori incerc sa o fac singura, nu reusesc, revenind la vechile obiceiuri. Asadar vreau sa vorbesc cu mama mea despre asta, doar ca imi e foarte frica. Nu vreau sa tipe la mine, sa se invinuiasca pe ea sau ceva...
Cum as putea aborda subiectul?

Atenţie! Problemele de natură medicală sunt probleme serioase care necesită asistenţă/consult specializat. Sugestiile date de utilizatorii TPU au doar o valoare orientativă şi în nici un caz nu exclud consultul profesional medical. Prin urmare vă recomandăm să apelaţi la personal medical specializat atât pentru diagnosticare, cât şi pentru tratament.
4 răspunsuri:
| gelu1970 a răspuns:

Cel mai sanatos e sa iei legatura cu un medic psiholog.
si daca ai un frate sau o sora sa incercati sa vorbiti cu mama ta.
ea trebuie sa te sustina. e mama ta. cu un frate/sora la mijloc sau nu.

anonim_4396
| anonim_4396 a răspuns:

''Mamă, am o problemă: '' greu, nu?

| Andreeeeeeeea2000 a răspuns:

Bună!
Nu stiu cat te va ajuta sfatul meu dar am trecut si eu prin ceva asemănător doar ca eu is grasuta si orce mancam ma forțăm sa vomit.
Mi-a luat mult sa recunosc ca am o problema dar incet incet am inceput sa trec peste.
Încearcă să elimi orce factor de stres, sa iti tii mintea ocupată, sa ai mereu activitate pentru nu ati face gânduri negative.
Iti sugerez sa vorbesti cu mama ta intr-un moment cand sunteti singure pentru ai putea vorbi deschis si fara rețineri. Chiar daca la inceput va reactiona mai "acid " se va calma si va face si imposibilul sa te ajute sa depășești acest moment.
Mult curaj si sa treci cu bine peste acest impas!

| Amna123 a răspuns:

Nu inteleg de ce ti ar fi frica de femeia care ti-a dat viata, eu ii spun totul mamei, te poate ajuta, si daca nu ai o relatie buna cu mama ta vorbeste cu o prietena, o ruda, tatal, oricine, du-te la medic