Salut, nici nu stiu cu ce sa incep... Sunt 100% sigur ca lucrurile pe care o sa le spun in urmatoarele randuri o sa vi se para ciudate si cel mai probabil o sa va faca sa vomitati pe multi dintre voi.
Deci totul a inceput acum 3 luni. La mine in sat a murit o fata de 22 de ani, de cancer. Nu eram prieten de de-al ei si nabia daca am schimbat vreo vorba cu ea decând o stiu, probabil pentru ca sunt si foarte timid. In fine, la inmormantarea ei putea sa asiste oricine dorea. Mama m-a obligat sa vin cu ea acolo. Am ajuns la biserica cu ceva timp inainte sa inceapa slujba. De fapt CU mult timp inainte sa inceapă. Slujba incepea intr-o ora jumate. Doar cateva din rudele fetei erau acolo, evident devastati. Cadavrul era in capelă, eu nestiind asta. Credeam ca era in biserică. Dupa ceva timp m-am dus la baie. Ca sa ajungi la baie trebuia sa treci prin capelă si sa o ei undeva la dreapta, in spate. Cand am intrat era o liniste totală, nimeni nu era acolo, rudele fetei fiind afară iar mama statea la discuti cu ele. Am vazut cadavrul in mijloc, pe o masa, intr-un sicriu inconjurat de flori si cu o mica lumanare langa el. Mi-am facut o cruce si m-am intreptat spre cadavru, uitand total motivul pentru care eram acolo. Faceam un pas odata la o secunda. M-am oprit cam la undevs ls un sfert de metru de masă. Nu cred ca m-ai vazusem vreun cadavru pana atunci, desigur am ma-i fost la înmormantari la viata mea, însa nu am ma-i avut ocazia sa vad un cadavru atât de aproape.
In fine, mă uitam la cadavrul. Avea faţa era extrem de palidă iar ochii, imaginea acelor ochii morti, fara viata imi va ramane mereu in minte.
Mă uitam la ea fara sa ma gandesc la ceva, fara sa am vreo emotie sau vrea-un sentiment pe care orice om normal la-r fi avut atunci cand este langa un cadavru, tot ce faceam era sa privesc in gol inspre cadavru, tremurand incet, foarte incet, parca toata realitatea se concentra in jurul cadavrului. Dupa aproximativ un minut, care parca ar fi fost o ora, am ridicat mana tremurandă. Iar apoi am pus măna pe bratul cadavrului. Ma trecut un fior pe sira spinari, pilea cadavrului era rece, extrem de rece, senzatia acelui rece mort era asa... asa de placută, parca as fi vrut sa raman acolo... pentru o eternitate, sa simt senzatia acea pe care as da orice s-o mai am odata, asa de coplesitoare, si, si placută.
Un zgomot ma readus la realitate, am luat iute mana de pe cadavru. Cineva intrase pe usă. Era o femeie, m-a intrebat cine sunt. M-am balbait putin. I-am spus ca sunt prietena larisei. (Numele fetei moarte). Doamna acea a oftat, a zis ca fiica ei a fost o fata excelenta de neânlocuit.
In fine, acum vreau sa va povestesc realul motiv pentru care sunt aici. Sper sa ma ajutati, si sa imi spuneti daca este normal... Dupa inmormantarea fetei am inceput sa am tot felul de vise, vise nu cosmaruri, vise placute, in care am viziuni in care fac sex cu cadavre in principal cu cadavrul acelei fete, vizes cum fac asta cu ea moarta si nu vie.Aceste, aceste vise sunt placute, foarte placute. Insa care nu mai vreau sa le mai am. Stiu ca pentru voi suna extrem de ciudat ce am spus, in primul rand fanteziile pe care le am si in aldoilea rand faptul ca nu mai vreau sa am acele tipuri de vise care, spun eu, sunt foarte placute si frumoase.
In plus de la o vreme incep sa ma m******** imaginandumi cum fac sex cu cadavre. Uneori ma duc in cimitir si stau acolo o ora-două, doar ca sa stiu ca sunt aproape de cat mai multe cadavre. In timpul zilei capul mi se inunda de ganduri care au legatura cu cadavre.
De-asemenea nu sunt atras din punct de gedere sexual de fete, vii evident, niciodata nu am fost, cu toate ca am 15 ani.
Nu o sa va cer sa imi spuneti cum pot scapa de chestia asta pentru ca ar fi o idioţenie, asa cum un gay nu poate fii convins sa nu mai fie gay, asa nu pot eu sa fiu convins sa... nu mai fiu cum sunt acum.
Va cer doar sa imi spuneti cum este vazut un om ca mine in societate, atat, nu am curaj sa discut cu nimeni despre acest subiect in viata reala, decat pe internet.
Uau, nu pot sa imi imaginez cum ar fi sa fad un cadavru in realitate, mai ales ochii unuia. Sunt o fire foarte sperioasa si printre cele mai inspaimantatoare lucruri mi se par ochii albiciosi si fara viata. Intamplarea ta pare desprinsa dintr-o carte creepy si crede-ma ca m-a luat o stare sumbra. Sincer nu ma imaginez pe mine facand ce ai facut tu acolo in capela, in special sa ma uit la chipul unui om mort cu ochii deschisi. Toata viata as ramane traumatizata si as dormi cu lumina aprinsa, nici nu vreau sa imi imaginez. Despre felul tau de a fi, despre obiceiurile si gandurile care iti fac placere nici nu stiu ce sa zic, mi se pare tulburator orice legat de cadavre, iar faptul ca tu ai fantezii sexuale cu ele nu cred ca este deloc normal. Incearca sa mergi la psiholog, cred ca un psiholog este cea mai potrivita persoana care sa stie cum sa se comporte si cum sa vorbeasca cu tine. La psiholog nu merg numai persoanele bolnave, merg cei care au nevoie de ajutor. Totusi cred ca fanteziile si placerile tale s-ar putea numi boala sau dezechilibru mintal sau orice e anormal. Nu vreau sa ti-o zic de rau, nu vreau sa te jignesc sau sa te descurajez, insa chiar ai o problema care ar trebui rezolvata. Daca crezi in Dumnezeu, mergi la biserica, roaga-te, cauta un preot cu care sa vorbesi. Cred ca problema ta se numeste necrofilie si ai nevoie de ajutor neaparat, asa ca lasa naibii rusinea si ascunderea si mergi la preot.
Răspunde
La psiholog nu merg numai persoanele bolnave, merg cei care au nevoie de ajutor.
pai ti se pare ca el e sanatos?
Răspunde Chiar nu am ce sa zic... Cred ca un preot ar fi cea mai de incredere persoana care ar putea ajuta.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
