am o intrebare mai ciudata..sa zic asa: cat dureaza ginecomastia pubertara & daca ati avut si voi, cat v-a tinut?
Multumesc!

Ginecomastia pubertara
Adolescenta poate fi o perioada destul de dificila in viata unui individ, perioada in care atat fetele cat si baietii sunt foarte sensibili si se deprima usor la tachinari. Aceasta perioada incepe cu pubertatea, se caracterieaza prin dezvoltarea accentuata a individului (fizic- general, maturatia organelor genitale, aparitia caracterelor sexuale secundare) si adaptarea psihosociala.

Primul stagiu de adolescenta este adolescenta timpurie, cand baietii cu varsta cuprinsa intre 12 si 14 ani incep sa isi evalueze masculinitatea prin comparatie cu alti baieti: musculatura, capacitatatea de a intreprinde eforturi fizice, rezistenta fizica, conturul si forma corpului, dimensiunile organelor genitale, etc.

Ginecomastia se manifesta la adolescentii de sex masculin ca o dezvoltare mai accentuata a glandelor mamare, poate aparea la o varsta cuprinsa intre 10 si 12-14 ani. Aceasta este o consecinta normala a dereglarilor hormonale temporare, iar tumefierea si roseata locala sunt modificari fiziologice normale. Ginecomastia apare in general la debutul pubertatii, insa o ginecomastie tardiva trebuie sa atraga atentia parintilor si apoi a medicului, deoarece ar putea fi semn al unor tulburari endocrine, de alimentatie sau alte afectiuni. Parintii trebuie sa- i explice fiului lor ca nu trebuie sa se indoiasca de masculinitatea lui si ca aceste modificari fiziologice se datoreaza schimbarilor hormonale.

Marirea in volum a glandelor mamare este un complex in viata unui barbat si multi nu stiu ca aceasta afectiune poate fi tratata, continuand sa dezvolte complexe, inhibitii, depresii si lipsa de incredere in sine. La pubertate, problema este mai astringenta datorita tachinarilor celorlalti indivizi de aceeasi varsta - incovenientul fizic se manifesta prin modificari la nivelul mamelonului, mai mult sau mai putin evidente.
Ginecomastia afecteaza aproximativ 2/3 dintre baietii aflati la varsta pubertatii si aproximativ jumatate din barbati. De obicei ginecomastia pubertara nu necesita un tratament specializat, un simplu regim dietetic hipocaloric rezolvand o parte din problema, iar retractia naturala va avea loc in aproximativ 18 luni -24 luni, pe masura ce nivelul hormonilor se stabilizeaza.
Persistenta ginecomastiei pubertare este neobinuita pentru masculii peste 17 ani.

Pentru nou nascuti, ginecomastia neonatala este tranzitorie si se manifesta ca efect al unui nivel crescut de estrogen de la mama sau estrogen placentar. In cazul adolescentilor s-a inregistrat un nivel crescut de estradiol (hormon steroid secretat de ovar), la baietii diagnosticati cu ginecomastie.
In cazul baietilor cu ginecomastie, in mod obisnuit, tesutul mamar are un diametru mai mic de 4 cm si dispare in aproximativ 75 % din cazuri in 2 ani, in 90% din cazuri - dupa inca un an, fara aplicarea unui tratament.
In cazuri exceptionale- cresterea tesutului mamar este progresiva, nu se inregistreaza o regresie naturala, cauzeaza stres si anxietate accentuata in vata copilului- se recomanda evaluarea si stabilirea unui tratament de catre medicul pediatru.
De asemenea puteti consulta un pediatru daca ginecomastia se instaleaza inainte perioadei de pubertate – inainte de 10 ani.

Posibile cauze ale ginecomastiei la copii si adolescenti
Dezechilibru intre testosteron si estrogen poate fi unul natural datorita furtunii hormonale specifice varstei, dar poate fi indus si de alte afectiuni, substante exogene, medicamente sau modificari la nivelul glandelor endocrine.
Estrogenul este principalul factor determinant al ginecomastiei la adolescenti; exemple obisnuite: administrarea unor medicamente ce contin estrogen sau contactul prelungit cu anumite creme sau lotiuni ce contin hormoni feminini. O lista cu alte medicamente include antidepresivele, medicamentele folosite in hipertensiunea arteriala, tuberculoza, agenti folositi in tratamentele de chimioterapie, drogurile precum marijuana si heroina, precum si consumul excesiv de alcool.

Sindromul Klinefelter determina si aparitia ginecomastiei. Aceasta afectiune se datoreaza existentei a unui cromozom X suplimentar care deterioreaza procesul de productie a testosteronului si inhiba dezvoltarea caracteristicilor maculine. Diagnosticarea timpurie si tratarea acestui sindrom este foarte importanta. Nu exista semne ale acestei afectiuni pana la pubertate. Aceasta tulburare de diferentiere sexuala poate fi depistata in perioada infantila si pubertara, la baietii care:
# au o musculatura slab dezvoltata;
# sunt mai inalti decat media barbatilor din familie (au membrele inferioare mult mai lungi);
# testiculele raman la dimensiuni reduse (sub 2 cm) si nu se dezvolta in perioada de pubertate;
# au ginecomastie;
# au pilozitate redusa;
# au dificultati in indeplinirea sarcinilor sociale si scolare datorita timiditatii, lipsei de incredere, imaturitatii, unui grad redus de retard mintal.

Hipogonadismul masculin se manifesta printr-un nivel foarte scazut de testosteron – inhiband cresterea si dezvoltarea masculina la pubertate. Acesta cauzeaza schimbari si la nivel fizic (nedezvoltarea masei musculare, ginecomastie) dar si mental (experimenteaza simptomele unei femei aflate la menopauza- oboseala, lipsa de concentrare si de apetit sexual).

Obezitatea la adolescenti – o problema din ce in ce mai frecvent intalnita datorita haosului din alimentatie, a dezinteresului parintilor si a consumului exagerat de "junk food " – determina aparitia pseudoginecomastiei. Preventia acestei dezvoltari excesive de tesut adipos la nivelul bustului se poate realiza prin exercitii fizice si sport. Scaderea ulterioara in greutate nu intotdeauna poate rezolva problema unui aspect inestetic al bustului, insa este primul pas pentru tratarea acesteia.

Ginecomastia poate avea ca factor declansator si folosirea unor steroizi anabolizanti pentru obtinerea unei mase musculare mai mari (din orgoliu, dorinta de imitare, dorinta de impunere sau practicarea unui culturism sportiv). Nutritionistii sportivi avertizeaza atat parintii cat si adolescentii ca folosirea unor asemenea substante determina cresterea excesiva a nivelului de testosteron din organism si are efecte secundare grave (micsorarea testiculelor, reducerea numarului de spermatozoizi, calvitia, ginecomastia, pilozitate excesiva, hipertrofie prostatica). Un nivel crescut de testosteron " artificial" inhiba secretia naturala a acestui hormon in organism, tesuturile atrofindu-se in timp, datorita nefunctionalitatii acestora. In ceea ce priveste ginecomastia, aceasta apare atat ca rezultat al inhibarii productiei proprii de testosteron cat si datorita conversiei steroizilor in estrogeni.
Aceste substante sintetice sunt extrem de periculaose pentru copii si adolescenti:
- determina inchiderea prematura a cartilajelor de crestere;
- instalarea unei pubertati precoce;
- aparitia unor simptome de dependenta.

Ginecomastia la adolescenti – factor psihologic traumatizant
Datorita asocierii psihologice imediate a sanilor cu formele feminine, masculii cu ginecomastie sunt considerati a fi " ciudati " si subiectul unor glume daunatoare pentru psihicul acestora. Pusi in situatii stanjenitoare ei incearca sa mascheze acest inconvenient fizic prin:
* tinuta necorespunzatoare: haine largi si foarte largi ce pot distruge chiar personalitatea individului.
* pozitie incorecta a corpului: umerii adusi in fata (cocosat), mers lalau, umil, fara verticalitate si incredere;
* atitudine timida si de retragere sociala:lipsa de incredere, evitarea expunerii bustului in public (sala de sport, sport, piscina, plaja etc);
* atitudine necorespunzatoare fata de propriul corp: tendinta de castiga in greutate pentru a reduce astfel din disproportionalitate.

Deformarea bustului masculin poate fi dureroasa, manifestand si o sensibilitate crescuta la nivelul mamelonului. Astfel incat practicarea unor sporturi poate deveni imposibila pentru un adolescent care ar dori sa se integreze in grupuri sportive sau activitati sportive scolare. In cazul in care durerea nu se manifesta la nivelul glandelor mamare, intervine jena de a-si dezveli bustul.

Deformarea pozitiei corporale (aplecat ianinte, cu umerii adusi in fata) va avea si implicatii psihosociale: o postura supusa, docila fata de persoanele cu care interactioneaza, lipsa de incredere si timiditate in interactiunile umane. Aceste probleme sociale pot determina o deviatie de comportament si probleme emotionale.

Indivizii care solicita multiple interventii pentru corectarea ginecomastiei (problema deja rezolvata) pot suferi de tulburare dismorifica a organismului (" sindromul urateniei ") si necesita tratament specializat.
Multi dintre cei care au ginecomastie (atat baieti cat si barbati), inclusiv barbatii si femeile – in rolul de parinte nu au cunostinte despre existenta acestei afectiuni si nu isi pot sfatui fiul sau nu il supun unui tratament sau nici macar nu acorda importanta acestui incovenient fizic pentru copilul lor. Exista chiar si medici care nu acorda importanta cuvenita acestei afectiuni, " linistind" atat copiii cat si parintii ca problema se va rezolva de la sine, fara a efectua teste suplimentare, fara a oferi explicatii pertinente, sfaturi privind depasirea acestui moment stanjenitor pentru un adolescent.
In cadrul consultatiei medicale, medicul va putea deosebi la palpare ginecomastia reala de pseudoginecomastie (excesul de tesut adipos – spongios si fara o masa clar definita) sau de semnele unui cancer de san (consistenta dura, descentrata).

Tratamentul ginecomastiei la adolescenti
Reductia mamara cu lambou dermoparenchimatos bipediculat vertical
Pediculul este din punct de vedere anatomic o portiune ingusta, asemeni unui cordon ce contine vasele sangvine si nervii unui organ, asigurand suport sau conexiunea organului cu restul organismului.
Pediculii ce asigura fluxul sangvin catre complexul areola- mamelon sunt siguri si deriva din derm si tesutul mamar glandular, minimizand astfel riscul de necroza sau hipopigmentatie a zonei. Incizia periareolara asigura expunere suficienta pentru a se realiza o disectie eficace si excizia tesutului mamar, facilitand si reductia complexului areolar daca este necesar. Aceasta metoda de reductie mamara este considerata a fi extrem de eficienta pentru segmentul de masculi adolescenti.
Cu ce este diferita ginecomastia la barbatul adult fata de ginecomastia la barbatul aflat in devenire?
Ginecomastia la adulti persista pana la tratarea acesteia. Motivul? Pe masura ce barbatii imbatranesc, organismul lor sufera anumite schimbari, doua dintre ele fiind scaderea secretiei de testosteron (una dintre cauzele ginecomastiei) si castigarea in greutate (ce determina pesudoginecomastia sau cresterea volumului de tesut adipos). Mai mult decat atat unii cercetari afirma ca si celulele adipoase produc cantitati mici de estrogen, ce contribuie in continuarea la cresterea in volum al glandelor mamare la barbati.

In perioada adolescentei sedentarismul si consumul necontrolat de junk-food reprezinta combinatia "ideala" pentru marirea volumului adipos al bustului masculin.

Insa nu doar inaintarea in varsta produce modificari majore in organismul masculin ci si substantele sintetice administrate pentru a egala imaginea un " macho" aratos (steroizi anabolizanti).

In ceea ce priveste pierderea in greutate este mult mai usor de obtinut in adolescenta (organism cu un consum mai ridicat de energie, metabolism ridicat), ce poate determina retractia glandei mamare fara a necesita alta interventie, in timp ce la o varsta adulta este necesara remodelarea liniei bustului (liposuctie, rezectia excesului tegumentar etc).

http://www.romedic.ro/ginecomastie-adolescenti-0P14821