Buna. Tin sa cred ca esti adolescent/a. Si eu am patit fix la fel, nu aveam chef de nimic, ma uitam la tv si imi venea sa plang din senin, fara sa am ceva. Eram cu moralul la pamant, simteam ca nimeni nu e langa mine. Ascultam doar melodii triste. Dar am inceput sa ies cu prietenele ( desi nu aveam nici un chef, parea o tortura ), incercam sa imi ocup timpul cu ceva ca sa imi fie mai bine. Iar cu timpul am reusit sa depasesc acea faza. Cu siguranta asa va fi si la tine!