Astazi o sa abordez un subiect destul mai personal si mai delicat.

OK, sa incep. Sunt adolescent, am varsta de 14 ani,si sufar de depresie. Cazul meu cred ca e putin mai special, si cred ca sunt destui adolescenti ca mine care au probleme similare. Eu de cand ma stiu am fost considerat un bun de nimic, la scoala nu excelez la absolut nicio materie (in afara de informatica si engleza); Toti profesorii din scoala mea au aceeasi mentalitate - comunista. Viata mea personala consta in stat in casa 24/7, jucandu-ma pe PC, fiind un mare 'adept' al gaming-ului,dar sa trecem peste asta. Parintii mei nu sunt cu nimic mai presus decat profesorii mei din scoala. Tin sa precizez ca comunismul a murit,dar spiritul a ramas in tara. Eu nu sunt religios,dimpotriva,sunt ateu,iar in scoala mea cat si acasa sunt considerat un (in limita bunului simt) incult pe tema asta.
Am inceput sa fiu depresiv din mai multi factori sentimentali negativi. N-am niciun prieten bun cu care sa-mi impartasesc suferinta. Colegii mei din clasa sunt niste (in cazul asta,nici nu mai tin cont de bunul simt) prosti,retardati, cocalari, ii vad 24/7 cu instrumentul acela care graveaza autismul numit *kendama*, si tot ei imi adreseaza insulte cum ca n-am o viata sociala (ce-i drept, chiar n-am) si ca-s prost(poate). La momentul actual mi-as macelari parintii ca mi-au dat nastere. Un singur remediu pentru probleme mele cred ca ar fi sa inghit o tableta de pastile si in 24 sa devin,la propriu cat si la figurat,rece,dar mi-e prea teama, dar pe de alta parte as face-o ca stiu ca n-o sa ajung nimic util in viata asta. Daca ai vointa sa-mi comentezi, te rog sa nu-mi spui sa ma rog la Doamne-Doamne sau alte chestii inutile. Am nevoie de ajutor ASAP.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook