Salut TPU. De aproximativ o luna am si eu o problemuta. Tin sa mentionez ca am 15 ani. Imi bate inima repejor, chiar si in repaus. Nu foarte repede, dar repejor. Ideea e ca nu ma doare nimic, nu ma doare in piept, respir perfect, nu ametesc, nu lesin, am pofta de mancare, nu tusesc. Tin sa precizez ca analizele de sange mi au iesit bune, cu mentiunea ca la anemie ar fi un semn de intrebare si ceva lipsa de calciu. Pentru ca uneori cand ma ridic brusc in picioare, ametesc. Am si deviatie de sept si sinuzita, din cate am inteles deviatia de sept, sinuzita si anemia, cresc ritmul cardiac. Insa pe cealalta parte mai cred ca totul este pe psihic, ceva anxietate. Pentru ca dupa cum am mentionat mai sus nu ma doare nimic. Si ma gandesc la anxietate pentru ca am ajuns sa-mi fie frica sa mai dorm din cauza ca inima mea mi s-ar putea oprii, desi am doar 15 ani, aproape 15.

Se pare ca problemuta ta nu exista, decat in imaginatia ta, fiindca o inima trebuie sa bata repejor sau mai iute, ca doar esti VIU si te misti.
Deviatia de sept nazal si sinuzita NU influnetaza bataile inimii.
Ceea ce poate infleunta inima este lipsa somnului de noapte, pentru ca induce o stare masiva de oboseala a creierului si inimii, care poate da ameteli si stari de anxietate, odata ce 2 hormoni vitali nu se mai pot produce (din cauza lipsei somnului intre 10 seara si 2 noptea).
Lipsa acestor hormoni, pe termen de mai multe luni, poate duce la declanssarea unor boli grave psihice (depresie, anxietate, atacurid epanica, paranoia si fizice: diabet, probleme cu inima etc.

Pur si simplu asa bate ea, dupa o saptamana o sa uiti tot episodul asta. Daca nu te doar nimic si esti perfect sanatos atunci nu ai de ce sa te sperii, toti ne confruntam cu chestii din astea ciudate care trec de la sine.

Pare o relatare a tahicardiei dar nu este.
Este o "boală" psihosomatica.
Relația dintre minte și corp este automată și involuntară. Toate emoțiile pe care le simți au și un corespondent fizic.
Trebuie sa ști ca :

Emoțiile și gândurile noastre sunt în continuă interacțiune cu corpul nostru.

Deseori pacienții cu tulburări somatice au dificultăți în exprimarea emoțiilor și, de aceea, au tendința de a-și folosi corpul în acest scop. Fiecare simptom fizic poate fi înțeles ca o reprezentare simbolică, în limbaj fizic, a unui conflict inconștient nerezolvat. Conflictul produce emoții dureroase, iar pacientul trebuie să îl nege, să-l refuleze și să îl convertească într-un simptom.

Posibil să fie anxietatea. Nu ai phiholog la școală? Te-ar putea îndruma spre psiho-terapie și ai învăța să gestionezi situația.