Salut, tuturor, sunt un băiat de 16 ani și sufer de anxietate și depresie. Azi am fost nevoit să mă întorc la școală și pot să zic că nu a sfârșit prea bine. Ultima oara când am fost la școală, înainte de greva, am suferit un atac de panică foarte urât caracterizat de dispnee și pur și simplu simțeam că mă sufoc. Nu doresc nimănui să treacă prin așa ceva, este o senzație foarte incomodă care m-a lăsat cu traume. De când mi s-au întâmplat aceste atacuri de panică, trăiesc mereu cu frica de a mă întoarce în anumite locuri care îmi stârnesc aceleași emoții și gânduri neplăcute. De la un timp am început să nu mai am speranța că mă voi face bine, cu ocazia acestei greve chiar ma schimbasem aș putea spunea radical în câteva săptămâni, însă când a trebuit să mă întorc la școală totul a început din nou. Plâng zilnic și mă simt neajutorat, mă rog la bunul Dumnezeu să mă ajute să trec peste această perioadă groaznică din viața mea. Am fost și la psiholog și la psihiatru și nu mi-au recomandat tratament, însă chiar și în cadrul acestora nu pot să uit de aceste incidente care s-au angajat în minte și care mereu îmi poartă tot felul de senzații și gânduri negative. Vă rog frumos dacă este cineva acolo care poate să mă sfătuiască sau să se roage pentru mine aș fi mai mult decât recunoscător!

Fă sport, aleargă, mergi pe bicicletă, mergi la femei...

Buna.Indiferent cat de traumatic e totul, din pacate nu ai ce face, trebuie sa mergi la scoala.Vei reusi sa treci peste doar infruntandu-ti frica.Nu ai colegi sau prieteni pe care sa te bazezi, sa actioneze daca observa ca iti apar semnele unui atac de panica?

In loc sa ma luati in ras varianta mai buna ar fi fost sa nu raspundeti deloc

Din păcate nu ai ce sa faci decât sa continui sa mergi înainte Știu cum e să ai un atac de panică, înțeleg prin ce treci. Și eu îmi mai amintesc uneori când trec prin acel loc (unde am avut atacul de panică) și e mega inconfortabil, însă nu am altceva decât sa trec prin acel loc din nou și din nou. După un timp te obișnuiești cu golul lăsat acolo.
Singurul sfat pe care ti-l pot da e să accepți ce s-a întâmplat și să înțelegi că peste câtva timp totul o sa fie ok. Poate nu acum, dar la un moment dat. Momentele rele o sa vina și o sa treacă și la fel vor face și cele bune. Ca pana la urma asa e viata. Suntem într-o continua mișcare. Azi te simti rau, poate ca mâine te vei simți bine. Poate ca peste 2 zile te vei simți din nou rau. Și tot asa. Trebuie sa faci cumva ca gândurile negative sa fie înăbușite. Pentru mine cel mai bun remediu au fost prietenii si faptul ca am plecat din orasul natal. Inconjoara-te de oamenii pe care ii iubești. Cu cât iei controlul mai repede asupra propriei vieți cu atât mai bine.
PS : un animal de companie chiar ajuta cu depresia.

Buna! Fa ti o prietena la care sa tii mult de tot, sa petreceti timp impreuna, sa va ajutati si sa impartiti si sentimente. Unii oameni traiesc pentru ei insisi, altii traiesc pentru altcineva, altii pentru altceva. Important e sa fie ceva pentru care sa fii convins ca merita sa continui.

Numai la Dumnezeu ai salvarea! El te poate vindeca deoarece El te a creat. Ai încredere în El, roagă te pana vei primi răspuns, nu înceta în rugăciune.