Salutare! Va rog sa ma ajutati. Simt ca nu ma mai bucura nimic. De relație nu am nevoie, cariera nu ma mai intereseaza, parca totul e prea complicat și greu de obținut încât mi-am pierdut interesul pentru tot. Nu mai suport nimic. Si cu oamenii toate relațiile îmi par superficiale și fug de ele sau si dacă nu sunt superficiale parca nu ma pot atașa in niciun fel, am o continua stare de indiferenta. Poate ca nici nu am întâlnit persoanele potrivite, dar nici nu am cum pentru ca am anxietate socială și mi-e frica sa vorbesc cu oameni pe care nu ii cunosc. Pana si muzica care mai de mult îmi dadea o stare de bine sau o anumită emoție, acum nici nu ma mai gandesc sa o aud, dar și dacă îmi pun sa ascult, parca ma forțez sa simt ceva. As sta numai sa dorm și sa nu fiu constienta de realitate sau sa traiesc prin vise unde am tot felul de simțiri, spre deosebire de realitate. Uneori stau și ma gandesc ca e mai bine sa ma sinucid, pentru ca eu nu traiesc, doar exist si las viața sa curgă aiurea si ma termina chestia asta, ca o sa ajung sa îmbătrânesc si sa regret ca nu m-am bucurat mai mult de viața in anii astia, dar nici nu pot sa fac ceva ca parca nu mai am bucuria vieții (nu stiu cum sa ma exprim). Ce îmi recomandați?
Ordonare:
După relevanţă
Gresesti prin modul cum gandesti " nu am nevoie de o relatie, nu am nevoie de nimeni", ba ai nevoie si de o relatie si de oameni in jurul tau, ai nevoie de prieteni adevarati si nu de oameni toxici.
Ai nevoie sa te plimbi in aer liber, sa faci activitati, sa te bucuri de viata.
Faptul ca lucrurile care in trecut iti placeau, acum nu iti mai plac poate indica o depresie, chiar o definitie neoficiala a depresiei este reprezentata de " nu ma mai atrag lucrurile care in trecut imi faceau placere"
Te-am sfatuit si cu alta ocazie la o alta intrebare a ta de acest gen, dar tind sa cred ca ai nevoie de un psihiatru acum, nu de psiholog asa cum am zis acolo, de ce? pentru ca situatia ta pare inrautatita si trebuie sa iei masuri.
Pastilele (anti-depresivele) chiar daca multa lumea fuge de ele pentru ca la inceput dau usoare stari aiurea in perioada de acomodare, iti vor reda fericirea de alta data si te vor face sa te simti nu doar bine dar sa numai ai acesta neliniste, tristete si ganduri suicidale.
Deci ce alegi sa iei 2-3 pastile pe zi in urmatoarele 6 luni, sau sa te sinucizi si sa curmezi o viata tanara care poate ai mai fi avut de trait inca 50-60 de ani?
Eu zic sa alegi tratamentul de specialitate.
Dupa tratament ai sa realizezi ce prostie te gandeai sa faci.
Pentru a te trata trebuie sa si faci ceva in acest sens, sa cauti un medic sa te programezi la el si sa mergi la cabinet.
Pentru tine este greu acest lucru pentru ca ai fobie sociala, dar trebuie sa faci (cum ti-am mai spus) cum fac cei care au frica de tarantule, adica sa iei tarantula in propria mana si sa vezi ca nu iti face nimic, cu alte cuvinte infrunti situatia...asta trebuie sa faci sa infrunti fobia sociala, cand iti vei demonstra ca nu este niciun pericol atunci o sa fii vindecata. Insa nu este chiar atat de usor, de aceea tratamentul medicamentos ajuta sa faci "primii pasi" spre vindecare, restul este vointa.
Daca chiar vrei sa faci ceva cu viata ta imi poti scrie in privat si te pot indruma si catre medici de specialitate si iti pot da si sfaturi, am multa experienta cu oamenii, mult am citit, cat am si ceva experienta de viata.
Eu multora le-am oferit ajutorul, in special ajut depresivi aici pe TPU, dar ei nu au vrut sa se schimbe si mi-au dat de inteles ca de fapt afectiunea lor nu era depresie ci boala mintala - schizofrenie- pentru ca numai schizofrenul nu accepta niciodata situatia si isi cauta mereu scuze si cauta sa diminueze boala mintala aducandu-o mereu catre depresie sau anxietate, cand de fapt la ei din pacate este mult mai rau.
Deci daca esti o persoana anxioasa ai nevoie de tratament si ajutor.
Scrie-mi si eu incerc sa te ajut, sfaturile nu costa nimic.
Răspunde
Eu ma rog in fiecare seară si abia dacă păcătuiesc si tot aceeași stare o am.
Răspunde
Daca se mai roaga mult, boala se va agrava si va fi din ce in ce mai greu de tratat.
Trebuie sa se duca mai repede la medic.
Foarte bine zis! Are depresie, la psihiatru de urgenta. Raspunsurile unora dintre colegi, nu fac decat sa o deruteze, sa nu se duca la medic, si sa fie naspa.
Bine, intentia lor este buna, sigur, ei vor sa ajute.
Iti recomand de urgenta sa te duci la un medic psihiatru si sa spui toate astea, doar el te poate ajuta.
Pare ca ai o depresie in toata regula.
Si asa se va rezolva treaba.
Suicidul nu-si are sensul dat fiind ca problema se rezolva. Suicidul este okey doar in cazul unor boli incurabile care chinuie si nu-s tratabile, atat.
Tu nici n-ai incercat sa rezolvi problema si vrei sa mori? Ce naiba.
Deci la doctor, alta sansa nu ai, si mai repede, ca sa nu se agraveze treaba.
Poti incerca cu alte hobby uri, citit, seriale sau filme. Nu trebuie neaparat cariera dar un job e bine sa ai, sa ai ceva de facut sa simti si un pic de satisfactie din munca ta. Trebuie sa ti gasesti motivatia, nu te gandi ca lasi timpul sa treaca, nici nu conteaza, zici ca la batranete vei regreta ca nu ai trait, dar sinuciderea ar fi cel mai mare regret.
Viața e rezultatul proprietăților materiei și a evoluției în timp. Nu e o necesitate, nu e un dar sau ceva de apreciat în mod deosebit.
O viețuitoare care nu are dorință de viață nu supraviețuiește, nu strânge resurse și nu se înmulțește, iar codul genetic cu asemenea proprietăți dispare și prin urmare la majoritatea viețuitoarelor există "dorința" de viață. Rațiunea nu conduce la ideea că viața e necesară sau că e un lucru "bun". O viețuitoare e ca un roboțel care trăiește, strânge resurse, se înmulțește și moare.
Viața e finită și întotdeauna are un sfârșit.
S-a înrădăcinat ideea că un om trebuie obligat să trăiască oricum și în orice condiții și să se bucure când nu are de ce, dar e o idee irațională rezultată în urma selecției naturale. Aceeași idee o au și proprietarii de sclavi. Sclavul nemulțumit vrea să se sinucidă ca să scape de o viață chinuită, dar proprietarul de sclavi își dorește contrariul ca să să se simtă el bine și să aibă cine munci gratis pentru el.
Omul chiar dacă se bucură sau nu în tinerețe, la bătrânețe nu are ce și de ce să mai regrete. Indiferent de viață sfârșitul e același pentru toți și omul nu ia cu el nimic în mormânt.
Ce zici tu nu o ajuta, daca nu se duce la medic e de rau.
Eu as incalzi niste mac pe sobă și mi-ar trece toate depresiile 
Da! corect sa se ducă la psihiatru să ceară o rețetă verde in doua exemplare compensată 100% pe care să ii treacă OPIU
Și nu glumesc psihiatri au voie sa prescrie pastile cu opiu pe care le poate primi în mod gratuit de la farmacie
Le plătește casa de asigurări de sănătate.
Sunt făcute special că sa scoată oamenii din depresii
Eu cred că ea vede bine cum e viața și mai mult decât de medic ar avea nevoie de un mediu mai favorabil. Doctorul poate să-i sugereze să-și mai reducă din pretenții și să accepte totul așa cum e, dar în realitate se va confrunta cu aceleași probleme. Suntem obișnuiți să vedem lucrurile mai deformat, să vedem binele și acolo unde nu există și trăim inconștienți. Ne ține în viață fantezia, credința și iluziile. Considerăm că toți trebuie să gândească la fel și dacă nu o fac spunem că sunt bolnavi 
și le recomandăm să meargă la medic. Nu e o idee rea. Doctorul poate evalua situația și poate vedea despre ce este vorba, dar și lucrul ăsta se face în anumite limite. Până la urmă e vorba și de noroc.
Misticismul și fantezia religioasă sau de orice fel prostesc omul și de aceea e bine ca omul să cunoască adevărul, nu minciuna ca mai apoi să decidă în mod rațional ce are de făcut și ce e mai bine pentru el.
Nu exista pastile cu opiu in farmacii, exista doar ca opioide, iar astea se dau cu reteta galbena f strict, oxy se da pentru dureri.
Dar are putin efect pe depresie dar face rau dupa aia, nu e bun, antidepresive sa-i dea.
Nu vede bine cum e viata! Boala o face sa vada negru totul. Doctorul ii va da tratament de urgenta, nu se joaca, nu o lasa sa se agraveze boala. Nu e de gluma.
Este bolnava! Clar, are depresie.
Din ce a scris, am impresia că judecă rațional. Dacă ne gândim bine viața într-adevăr nu are nici un rost și o trăim doar pentru că așa e logica selecției naturale. Viețuitoarea care "nu vrea să trăiască" ajunge să nu se mai înmulțească și dispare codul genetic cu acea caracteristică. Prin urmare majoritatea viețuitoarelor au înscrisă în codul genetic dorința de viață. Deci cam tot ce îi place unui om să facă se datorează selecției naturale și nu are legătură cu o rațiune dusă până la capăt. Așa se face că dacă un om conștientizează inutilitatea vieții, atunci majoritatea nefiind așa și trăind mai superficial consideră că acel om nu e sănătos și găsește de cuviință să "îl trateze", să "îl învețe", să îl drogheze și să îl facă "normal", deci vrea, nu vrea, gândește, nu gândește voința lui nu mai contează. Contează doar ce vor ceilalți. Un om când se naște nu e dorința lui. E dorința, interesul și comportamentul părinților, iar cel născut nu are nici un cuvânt de spus. După părerea mea, un om adult și întreg la minte ar trebui să aibă ultimul cuvânt în ceea ce privește viața lui, nu numai dacă e în faza terminală a unei boli. E ușor să spunem că un om care nu vrea să mai trăiască e bolnav și trebuie "vindecat". E și modul ăsta un fel de a rezolva problema, dar totuși, dacă omul nu vrea să mai trăiască și e forțat să o facă împotriva voinței lui, asta seamănă mai mult cu o pedeapsă.
E bine și așa, pentru că oricum murim toți și dacă vrem să prelungim "bucuria" unui om care nu vrea să mai trăiască, de ce să nu o facem?
Așa e logica noastră marcată de selecția naturală și de interesele pe care le avem (de exemplu proprietarul de sclavi nu vrea să rămână fără forță de muncă și nu e de acord cu sinuciderea sclavului și așa mai departe).
Gandeste rational pentru ca depresia nu-ti ia gandirea rationala, nu este ca schizo.
Dar ea are depresie si pana nu se trateaza, nu va putea face nimic.
S-a zis, daca simptomele tin mai mult de 15 zile, trebuie sa ne prezentam la medic, medicina zice asta.
Boala asta iti fura toate parghiile psihice care te fac sa faci ce trebuie, nu ai controlul, ajungi sa nu mai vrei nimic in final.
Ca daca puteai sa faci ceva, nu mai era boala aia.
Exact, asta am zis si eu, la medic, ca daca mai sta asa se poate agrava, si cu cat trece timpul va fi mai greu de tratat.
De ex daca ia trat din pripa, e posibil ca dupa un timp sa scoata trat si sa fie bine fara.
Daca trece tipul si se mai agraveaza, unii trebuie sa ia trat toata viata! Deci nu e de gluma.
Oricat de inutila este viata, poti incerca sa o faci mai frumoasa sau interesanta, poti sa descoperi lucruri, locuri, murind nu mai faci nimic din toate astea, sclavul voia sa traiasca, nu mai dorea sa fie sclav. Nu are logica ce spui, daca viata nu are sens, nici moartea nu are sens. Instinctul natural al oricarei vietuitoate este sa supravietuiasca nu neaparat sa se inmulteasca. Cui ii pasa de codul genetic, noi traim atat timp cat noi simtim nu prin urmasi. Oamenii fac copii fiindca asa isi acopera ei alte goluri, poate si fiindca copiii sunt draguti in fond, ne fac viata mai frumoasa, cei ce prefera sa nu faca ori se simt bine asa cum sunt, ori le e teama de responsabilitate, ori li se pare ca intr-adevar nu are sens dar asta nu inseamna ca nu are sens ca ei insisi sa si traiasca viata
Viața e frumoasă doar din perspectiva unei viețuitoare care e un roboțel programat prin logica selecției naturale să aibă "plăcerea vieții". (Viețuitoarele care nu au plăcerea vieții nu se mai înmulțesc și dispar, deci codul genetic al majorității viețuitoarelor conține secvența ce determină plăcerea vieții)
Omul ca să aibă bucurie trebuie să nu țină cont de nefericirea celorlalți și chiar să se bucure de ea. E un lucru foarte urât, dar trecut cu vederea.
De exemplu, eu am ce mânca și în altă parte a lumii un om moare de foame sau în război. Eu nu pot face nimic pentru acel om, dar mă bucur că eu am tot ce-mi trebuie. Nu mi se pare o bucurie așa de mare. La un concurs de alergare, câștigă un om totul și restul mai nimic, deși au muncit la fel și eu trebuie să ma bucur? Nu prea am de ce să mă bucur când oameni care au făcut efort identic sunt răsplătiți disproporționat.
Un om bogat se bucură că are resurse de milioane de ori mai mari decât unul sărac. Astea-s viețuitoarele și asta e "bucuria".
Bucuria vieții e un fel de inconștiență.
Nici moartea și nici viața nu au sens. Totul se întâmplă doar pentru că se poate, nu pentru că ar fi necesar. Materia e în continuă mișcare și transformare și de aceea există și viață, dar pe o perioadă de timp finită, iar moartea e inevitabilă.
Instinctul viețuitoarei e și pentru înmulțire. Dacă viețuitoarea nu se înmulțește dispare codul genetic cu acea caracteristică. De asta majoritatea viețuitoarelor pentru că există acum, după milioane de ani de evoluție au instinctul înmulțirii. Logica e pe ultimul loc.
Un om sărac nu se gândește că nu va avea ce să le dea copiilor să mănânce sau că vor avea o viață proastă și se înmulțește pentru că e o simplă viețuitoare.
E evident că nu ne pasă de codul genetic, dar acționăm conform codului genetic și nu ținem cont de rațiune exact ca orice viețuitoare.
Trăim pentru că putem să trăim, nu pentru că e o necesitate și ne bucurăm doar pentru noi. E o bucurie de viețuitoare inconștientă.
Sunt si saraci fericiti. Mai degraba se inmultesc oamenii simplii nu oamenii cu resurse. Sunt oameni care au totul si sunt nefereciti. De fapt omul ca da fie fericit trebuie sa nu se simta singur, trebuie sa se adapteze. Nu stiu daca existam intamplator, nu se stie nimic de fapt, e doar o interpretare a ta, nu suntem doar simplii roboti. Ne atasam prea mult unii de altii, si avem inclinatii spre autodistrugere, de aia fumam, consumam alcool si avem tendinta sa exageram. Oamenii au evoluat datorita altor oameni datorita geniilor care au descoperit mereu cate ceva, fara unii dintre ei nu eram aici. Viata ar trebui sa fie mai mult decat o intamplare, e ceva ce nu putem explica, codul genetic oricum il avem toti fiindca teoritic suntem cumva rude intre noi, tu si cu mine putem avea un stra stra stramos comun. Cel ce a participat la concurs este fericit pentru experienta,daca an castuga toti nu ar mai fi nivi un concurs, s ar anula, eu prefer asa sa castige cel msi bun. Unul de e acum la razboi vede sensuo vietii mai mult decat tine, se lupta sa supravietuiasca mai mult decat o faci tu, poate reuseste si in plus poate vede diferit decat vezi tu de pe margine, sa fii trist pentru altul nu ajuta sa faci ceva pentru el concret ajuta mai mult
Cum apare viața? In timp. Avem un număr finit de elemente chimice așa cum avem un număr finit de litere în alfabet.
Dacă las o maimuță să tasteze la tastatură în continuu, atunci peste un timp voi vedea cuvântul "și", peste ceva mai mult timp voi vedea un cuvânt mai lung, de exemplu "mama". Dacă las maimuța suficient timp la tastatură, voi găsi în șirul de caractere garantat orice cuvânt doresc și de orice lungime. O operă literară întreagă, sau o poezie de Eminescu e o succesiune de caractere, deci poate fi considerată un singur cuvânt mai lung. Dacă maimuța are la dispoziție milioane de ani, sau oricât e nevoie, voi putea găsi garantat în șirul de caractere tastat la întâmplare de maimuță chiar și o poezie a lui Eminescu scrisă corect și fără nici o greșeală deși pare imposibil. Așa e și cu materia. In timp suficient de lung se poate aranja sub formă de viață.
Toate caracteristicile unei viețuitoare, inclusiv omul își au originea în evoluția în timp prin selecție naturală. O viețuitoare mai complicată are simțuri, inteligență, memorie și toate astea ajută viețuitoarea să trăiască, să strângă resurse, să se adapteze la mediu și să se înmulțească. De aceea se regăsesc toate în codul genetic. Viețuitoarea care nu le are, în timp dispare cu tot cu codul genetic "greșit". De asta oamenii simt durerea, temperatura, văd, aud, au sentimente, dorința de cunoaștere, știu ce e bine și ce e rău, au inteligență, se ajută între ei, dar și mint, fură, înșală și tâlhăresc. Omul e o viețuitoare mai dotată, dar nu se abate prea mult de la programul de viețuitoare: supraviețuire, strângere de resurse, adaptare la mediu și înmulțire.
Binele și răul au sens doar pentru viețuitoare. Pentru o viețuitoare binele înseamnă tot ce o ajută să-și îndeplinească programul de viețuitoare. Comportamentul omului e determinat genetic și prin învățare și e un răspuns la interacțiunea cu mediul, deci inclusiv interacțiunea cu alte viețuitoare.
În absența viețuitoarelor, binele și răul nu are nici o valoare. Pentru univers, nu are importanță dacă există sau nu dinozauri, dacă există sau nu oameni sau dacă omul trăiește bine sau prost.
De asta existăm pentru că putem, nu pentru că are cineva nevoie de noi.
Omul fiind o viețuitoare se înmulțește pentru că asta e o caracteristică a viețuitoarelor. Face parte din definiția vieții.
De ce e bine ca un om să se înmulțească? Omul se înmulțește fiind viețuitoare și faptul că "dorește" să se înmulțească și că "îi plac" copiii face parte din codul genetic (în urma selecției naturale). Pentru părinte e ca o investiție. Copilul poate avea grijă de părinte atunci când părintele e bătrân. Pe moment, în timpul înmulțirii, omul are și o plăcere de câteva minute, care e tot înscrisă în codul genetic. Pentru omul bogat e foarte bine ca oamenii săraci să se înmulțească, pentru că are cine lucra pentru omul bogat. Omul bogat nu poate face el totul singur și are nevoie de forță de muncă. Copilul întărește și legătura dintre partenerii de viață (evident că nu în toate cazurile). Pentru țară, numărul de locuitori înseamnă putere, înseamnă că are cine strânge roadele pământului, are cine munci în fabrici și uzine, are cine să apere pământul patriei, are cine asigura transportul, comerțul, învățământul, sănătatea, cercetarea, deci e un lucru foarte bun ca omul să facă cât mai mulți copii. Toate astea sunt caracteristice viețuitoarelor și sunt rezultatul selecției naturale. Altfel nu au nici un sens.
Apoi se pune întrebarea, copilul are o datorie față de părinte?
În mod logic, nu are nici o datorie, dar prin logica selecției naturale, viețuitoarele se ajută între ele și atunci așa cum copilul își ajută părinții, tot așa va fi și el ajutat la rândul lui când va fi bătrân dacă va avea norocul să aibă niște copii care să vrea și să poată să-l ajute.
Dacă facem un raționament cinstit, atunci copilul nu e întrebat dacă vrea sau nu să se nască, dacă are sau nu are nevoie de viață. Copilul e făcut și folosit. E așa cum aș sta eu liniștit și un individ începe să cânte 5 minute și după aceea vine să-mi ceară bani pentru că a cântat. Nu l-am pus eu să cânte, nu i-am promis eu bani. Dacă are norocul să-mi placă melodia și dacă am bani și voința să-l plătesc e ok, dar altfel eu nu sunt obligat să plătesc ceva ce nu am cerut.
Concursul nu e o mare bucurie pentru participanți. În principiu e un mod de a împărți sărăcia. Atunci când nu ai de unde da la toți sau când ai nevoie să faci o selecție organizezi un concurs. Concursul nu e o răsplată pentru muncă. Concursul e util organizatorului.
Dacă eu am un post de mecanizator agricol și vin 100 de oameni, organizez un concurs, aleg unul și restul se duc de unde au venit.
Așa sunt toate concursurile.
Războiul e lupta viețuitoarelor pentru resurse, e o tâlhărie generalizată, organizată de cei bogați, nu e ceva deosebit, iar participantul la război în loc de sensul vieții are ocazia să-și vadă sfârșitul vieții
În primul rând : sinuciderea nu e niciodată o soluție!
Scapă de aceste gânduri!
Viața, bună sau rea, merită trăită! La capătul oricărui tunel există o luminița! Odată și odată va străluci soarele și pe strada ta!
"Sinuciderea este o soluție permanentă la o problemă temporară".
Ai incercat să vorbești cu un psiholog?
Un prieten, un membru al familiei, cineva apropiat și de încredere?
Ai încercat să schimbi ceva la tine, ai întreprins măsuri pentru a ieși din situația în care te afli?
Știi cu adevărat ce trebuie să schimbi la tine și în viața ta pentru ca într-adevăr viața să ia cu o totul altă turnură?
Ei bine, dacă nu ai descoperit ce te nemulțumește, descoperă! Dacă ai descoperit, nu renunța ci încearcă să rezolvi problema! Iar dacă ai încercat și nu ai reușit până acum, ei bine nu te da bătut/ă!, de ce să renunți la bătălie în mijlocul luptei?
Nu te da bătută, până la urmă într-un fel sau altul, cu siguranță vei reuși!
Găsește-ti o motivație, găsește-ti niste hobby-uri, de ce nu, noi prieteni?
Dacă știi engleză, asta te va ajuta :
https://youtu.be/chE00kGtg48
Ce zici tu e corect insa nu se aplica la ea, dupa mine are o depresie care-i fura viata, nu poate gasi motivatie daca boala i-a luat-o.
Un om sanatos are motivatia de la sine, si asa va fi si ea daca se duce la medic si se va trata.
Daca nu se duce la medic, se va afunda si mai tare in boala.
Altfel nu va reusi.
Indata ce si-a revenit, va face sa la sine tot ce ai zis acolo.
Ce voiam eu să zic e că medicul poate să-ți prescrie niște medicamente, eventual la psiholog să-ți dea niște sfaturi, însă fiecare dintre noi știm că excesul de tehnologie dăunează, suntem responsabili in a ne gestiona corect timpul liber - cu sau fără ajutor. Sper că înțelegi. Și mai ales el / sau ea să înțeleagă.
Trebuie tratament neaparat, nu pot sa-ti gestionezi nimic fara tratament, trebuie ajutor, tu nu intelegi ca are o boala! Iar boala aia nu te lasa sa gestionezi tu ce vrei, ca altfel nu mai aveai boala aia adica depresia.
Iti ia motivatia, dorinta, vointa, cheful si te-a spart, nu stii ce e aia depresie ca n-ai trecut prin ea. De aia pe unii ii aduce la suicid, ca asa ii rupe pe toate, ca vor sa scape de suferinta aia, daca era ca sa aleaga ce face, era f bine.
Poate si psighologul sa ajute, dar in cazul ei, mai putin.
Si daca mai sta asa, problema se va agrava tot incercand...sa gestioneze.
Degeaba intelege, ca intelege f bine.
Nu e de joaca.
Si oricum medicul decide ce si cum, nu noi, dar trebuie sa ajunga acolo mai repede.
Îmi pare rău ca comentariul meu nu o sa te ajute, fix in aceeași situație sunt si eu, simt ca nu ma bucur de nimic și câteodată am doar ganduri întunecate.Si eu am anxietate socială si mi-e frică sa vorbesc cu străinii sau in public, simt ca nu-mi traiesc deloc viața pe când cei din jur o fac...Si ca tine si eu as dormi non-stop dacă as putea, m-am obosit sa traiesc, fiecare zi e la fel.Muzica ma ajută mereu dar mă satur si de ascultat muzică câteodată.
Si de ce nu va duceti la medic, eu nu inteleg. Si tu si ea.
Va chinuiti cu o afectiune care e mai tare ca voi si va fura viata, si nu va duceti la specialist sa rezolvati problema.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
