Simt nevoie de a vorbi cu un psiholog,trec printr-o perioada grea si nu stiu cum sa le spun parintilor despre psiholog.
Ma tem ca vor reactiona urat sau ma vor judeca,pentru ca mereu am ascuns de ei tot ce gandesc pentru simplul fapt ca sunt foarte critici si superficiali. Am ajuns la momentul cand nu mai pot si sunt constienta de problemele mele,nu neaparat mintale dar anumite tulburari de comportament si gandire pe care le vad si eu.
Ce ar trebui sa fac? Cum? Nu stiu, sunt speriata.

De ce nu incerci la psihologul scolii?

sau daca nu este unul in scoala ta, sigur este la o scoala vecini. intreaba un profesor in care ai incredere, si el te va indruma spre un cabinet.

Spune-le ca ai nevoia sa vorbesti cu altcineva, cineva mai avizat decat ei sau prietenii tai. Spune-le cat de mult te deranjeaza superficialitatea si critica lor. Daca nu, du-te singura la psiholog, banuiesc ca ai unul in scoala. Iti urez succes.

Ai nevoie de un al treilea tert, altcineva decat mama sau tata. pentru ca tu consideri ca eu niste prejudecati care nu se muleaza pe ale tale. e normal si nimic gresit aici. te invit sa stam de vorba

Mai intai consulta psihologul scolii, care te poate ajuta si poate ca te si cunoaste

Si eu sunt la fel, mereu ma inchid in mine, cauta-ti pe cineva care te place sincer si incearca sa te descarci acolo, succes la mine merge...

Ai putea vorbi cu psihologul școlii. Nu ai ce pierde, din moment ce acesta nu are voie sa spună părinților ceea ce discuți cu el sau ca ai trecut pe la cabinetul sau.

Cred ca doar tie ti se par critici, parintii tai.Pentru ca este vechiul conflict intre generatii.Care exista in orice familie.Sa stii ca la greu numai parintii te ajuta.Nimeni altul nu o va face.Dezinteresat.Tu nu comunici cu parintii din aceasta cauza.Pentru ca nu iti plac criticile lor.Problema este la tine.Nu la ei.Te iei dupa prieteni, colegi.Care sunt tot de varsta ta sau apropiata.Si nu au experienta de viata.Cea mai mare greseala facuta de adolescentii de azi.

Parintii nu te judeca niciodata! Vorbeste cu mama ta care ar trebui sa-ti fie cel mai bun prieten, spune ce simti si cere-i ajutorul sugerandu-i si aceasta idee!

Eu cred ca reletia cu parintii ar trebui sa fie una calda,daca asta nu s-a intamplat pana acum,discuta prima data cu unul dintre ei,care il consideri mai apropiat explica-i ca treci printr-o perioada grea,cerei sfaturi, si ce ar trebui sa faci ca sa nu ajungi la probleme mai mari! daca nu eu spun sa apelezi de ex, la medicul tau de familie, poate te ajuta si el cumva! sa ai succes si sa iti rezolvi problemele! nu uita oricat de rai ar fi parintii tai, la necaz se vor bucura ca le-ai cerut lor prima data ajutorul, pentru. ca oricat de stricti ii vezi tu ei te-au conceput deci te iubesc! apropie-te de mama ta si de tatal tau nu vei regreta!