Singuratatea pe termen lung poate duce la demență si boli mentale? In ultimul timp imi tot pun intrebari. Oare oi fi handicapat? deja am inceput sa vorbesc singur in oglinda si cu peretii niste chestii care nu stiu de unde vin, imi imaginez ca vorbesc cu persoanele pe care nu le mai am alaturi, am inceput sa am o furie necontrolata, de la cele mai mici cacaturi rabufnesc cu pumni si picioare in pereti, am scapat un pahar de pe masa iar in loc sa il ridic am dat cu el de perete si l am spart, nu eram nervos dar a aparut furia asta asa din senin, eu ma cunosc bine sunt un om foarte calm, dar nu stiu ce se intampla cu mine, de 5 ani tot incerc sa nu mai fiu asa sa scap de singuratate am inceput sa ies pe afara sa ma plimb fac asta in fiecare seara, intr-un final nu am rezolvat nimic, poate unii ma cred pampalau... poate ca asta si sunt dar nu cunosc pe nimeni e greu sa ti faci un prieten dupa atata timp in care am fost total singur. Imi este greu sa mi imaginez pe cineva care chiar are placerea sa stea in preajma mea si sa vorbeasca cu mine. Sciru asta aici pe TPU pentru ca chiar nu am cu cine sa vorbesc, poate cu un psiholog. dar ala probabil mi ar spune niste vrajeli si mi ar da niste droguri, sunt satul oricum si de alea.
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde 
Esti bolnav dar rezolvabil, handicapat ai fi cand nu mai e rezolvabil, e un adevar, trebuie sa te duci la un medic psihiatru sa ii zici situatia, nu prea merge sa rezolvi singur.
Noi aici dam pareri, specialistul spune exact, nu poti face de capul tau.
Aveai probleme de dinainte, altfel nu ajungeai sa fii singur.
Daca nu practici disciplina in viata ta, singuratatea te va manca de viu. Trebuie sa inveti sa te distrezi si sa-ti traiesti viata si singur, pentru a putea sa o traiesti si cu altii. Fi sincer si bun cu tine, pentru ca momentan, tu iti poti fi singurul tau prieten.
Iesi mai mult afara, mergi prin mall, prin piete...Incepe treptat sa interactionezi si sa te afisezi mai mult...Plimbari cu trenul / autocarul in alt oras etc.
Faptul că ești mai retras, mai singuratic, nu este un lucru ieșit din comun. Poate tot din asta a decurs și felul în care te privesc colegii. Dacă tu ai transmis semnale că te simți mai bine singur ei au acționat în consecință. Și, de regulă, persoanele mai retrase, mai introvertite, sunt privite mai ciudat, fiindcă, implicit, nu au acel spirit de turmă și e normal să se întâmple așa.
Dar omul este, în esență, un animal social, și indiferent cât de introvertită ar fi o persoană, simte la un moment dat nevoia să socializeze. Iar atunci se izbește de propriul zid și de propria izolare. Astea sunt lucruri perfect normale, nu este nimic în neregulă cu tine.
DAR - un mare dar - la partea cu drogurile trebuie să renunți IMEDIAT. Tu ai impresia că nu ești dependent - poate nu încă, sau nu complet - dar stările acelea de furie pe care nu le poți explica sunt date de droguri. Corpul deja cere mai mult, iar astea sunt crize de sevraj în stare incipientă. Fă-ți un bine și renunță la ele complet.
Dacă vrei să ajungi la un echilibru în viața ta, îți dau un sfat, de care unii vor face haz cu siguranță: caută să urmezi un curs de arte marțiale. Nu o "școală de bătăuși", în care toți "bombardierii" învață "să dea tare cu pumnul". Un curs serios, cu un sifu sau sensei bine pregătit și care să-ți îndrepte atenția la filosofia din spatele artelor marțiale. Crede-mă, este incredibil cât de rapid vei resimți acel echilibru între minte, trup și suflet.
Succes!
Singuratatea trebuie sa aduca succes si aici trebuie sa te autoeduci incat creierul sa iti trimita semnalul asta mereu
Poate ai nevoie de cineva, aproape...
https://youtu.be/_JQiEs32SqQ?feature=shared
Oricum, TU POTI FI CEL MAI BUN PRIETEN AL TAU! Si cel MAI BUN AJUTOR!
Gandeste-te si la relatia ta cu Dumnezeu!
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
