Stăteam așa și mă gândeam. Varsta o am de 19 ani. Eu am handicap, iar diagnosticul handicapului la mine e de întârziere mintală, gradul il am accentuat. Desigur că handicapul imi creează multe dificultăți cand e vorba de viața mea de zi cu zi. Intampin probleme in învățare, lucruri ușoare in mod normal eu le înțeleg mult mai târziu si greu spre deosebire de alții. Intrebarea mea pentru voi e urmatoarea și mi-aș dori un răspuns serios: Aș putea avea o viață normală ca oricine in viață și să reușesc să fac față? Adică să lucrez, să pot sta undeva cu chirie, să am visuri de genul ca oricine in viața asta, să am curajul de a-mi dori mai mult in viață. Sau handicapul imi creează bariere în asta? Nu mă înțelegeți greșit, intenția mea e să știu cum să procedez ca mai apoi nici să nu am așteptări foarte mari că pot face tot ce mi stă in cap și apoi să mă trezesc că handicapul mă încurcă să nu pot face față, iar eu să rămân cu dezamăgirea asta. Vreau să știu sigur la ce sa ma aștept. Dacă mă poate ajuta cineva să-mi găsesc răspunsul la întrebarea asta sau sa-mi dea așa o idee cum sa procedez. Voi ce ziceți?
Ordonare:
După relevanţă
"Aș putea avea o viață normală ca oricine in viață și să reușesc să fac față?
Desigur că handicapul imi creează multe dificultăți cand e vorba de viața mea de zi cu zi. Intampin probleme in învățare, lucruri ușoare in mod normal eu le înțeleg mult mai târziu si greu spre deosebire de alții."
Ai putea avea doar pana la un anumit punct!
Dar fix ca cei care sunt foarte dotati ca si inzestrare in materie cenusie si normali, nu pot sa zic ca da, vei avea...nu am de unde stiu exact care va fi parcursul tau, nici nu cred ca vei avea o viata la fel de linistita sau fara stres precum multi, desi cred ca toti oamenii au un stres mai mic sau mai mare
din felul cum scrii pentru mine esti la fel ca un om perfect sanatos
sa vezi cum scriu si se exprima aici pe TPU,cei cu reale probleme psihice
nu as putea sa iti prevad eu viitorul,dar sunt sigur ca, cu putin noroc si multa implicare din partea ta ai putea candva sa ai acea ceva apropiat de viata "normala" pe care ti-o doresti, dar ea va fi limitata sa stii, adica trebuie sa intelegi faptul ca acest handicap ti-a redus mult potentialul pe care l-ai fi avut daca nu aveai acest handicap!
cred ca conteaza mult in cazul tau si al persoanelor de genul tau pe cine gasesti in viata, daca dai de persoane bune care te ajuta si iti intind o mana sau doar peste persoane 'rele'
si poate tu meriti mai mult decat altii...
asa am simtit sa scriu, asa am scris, imi asum
Răspunde
Mersi de încurajare, apreciez?
Multi judecă handicapul ăsta si urăsc asta. Oamenii ca mine suntem la fel ca toti ceilalți, doar ca ritmul nostru e mai lent față de majoritatea, asta e singura diferență. Dar apreciez ce mi ai scris, parcă o avut un vibe așa incurajator pentru mine, nu stiu cum să explic. E urât că suntem tratați cu indiferență cei ca mine, dar na, ce sa facem? Trecem peste.
Răspunde
Nu ai pentru ce!
ca si in realitate, pe TPU exista nu doar useri narcisiști care intra aici, raspund in aroganta, ca sa isi atinga ei "targeteul" de raspunsuri zilnice doar asa validandu-se ca oameni, in mintea lor slaba in orice forma de cunoastere si inteligenta emotionala!
mai exista useri care sunt cumva diferiti...
iar pentru felul meu empatic am fost catalogat de un oarecare (nici nu merita sa-i dau numele) ca fiind eu "omul cu 1000 de fete" (adica spunea ca eu sunt un caracter infect) caci in bunatatea mea afisata aici el a inteles ca eu fac "actorie", nestiind incultul cum sunt eu in realitate, de ar fi el ca om macar 50% cum sunt eu si ar fi un om minunat, dar nu este! doar atat spun!
TPU este si despre empatie si cat ai putea la nivel teoretic (aici doar atat este posibil, datorita anonimatului) sa dai un sfat si o vorba buna celor care au nevoie de ele!
iar prin cele ce mi-ai scris mai sus mi-ai demonstrat ca tu ai anumite calitati pe care 'noi' astia 'normali' credem ca le avem dar nu le avem toti! printre ele se enumera bunul simt, empatia, sinceritatea etc anumite virtuți ce nu le au toti userii de aici se pare...mai rau este ca in realitate multi sunt exact asa precum 'proiectia' lor de aici, au acelasi caracter mizer
tu cauta sa te imbunatatesti pe tine in timp, atat cat este posibil, si cauta mai putin sa iti pese de ceea ce spune lumea, caci lumea aceasta este falsa in general, dupa cum spuneau si versurile unei piese din trecut " stii ca asa a fost dintotdeauna, acum te pupa lumea, acum te scuipa lumea!", deci de ti-ar pasa atat de tare de parerile celor care te desconsidera, pareri ale "lumii"acesteia, caci lumea nu este in pilea ta acum! si atunci ce drept are "ea"sa judece?
Buna.Cred ca nu trebuie sa te lasi descurajata doar pentru ca ai un alt ritm de procesare si intelegere al informatiei?
Eu aveam un profesor care spunea cat de stupide sunt testele cu diferite probleme pe baza carora se eticheteaza in prostie, mai ales alea de IQ, fiindca exista un timp limita si poate unii copii vor veni cu o rezolvare mult mai inteligenta abia a doua zi, deoarece au alt ritm de gandire, insa abilitatile pot fi fix aceleasi ca si la ceilalti copii laudati (nu vom afla pentru ca nu li s-a dat sansa).
Stii citatul ala care tot circula pe internet? E atribuit in mod gresit lui Einstein, dar tot sunt de parere ca are o relevanta anume, mai ales in cazul tau.
https://ih1.redbubble.net/......f8f8f8.jpg
La modul general, majoritatea barierelor pe care noi ni le punem, ca specie, se afla doar in capul nostru, sub narative manate de lipsa de incredere (problema care s-a inrautatit din copilarie sau a iesit la iveala la maturitate). In mod categoric poti avea o viata normala, in care sa bifezi obiectele obisnuite, adica sa iti gasesti un loc de munca, sa stai in chirie, sa visezi, sa speri.
Desigur ca vor exista limite, de exemplu daca doresti sa dai la facultate, unde ritmul ar fi foarte accelerat pentru tine, insa se poate trai bine mersi si fara.Depinde de cum te raportezi tu la lume si cat de sus tintesti.Este bine, din perspectiva mea, sa ramai cumva rationala si in acelasi timp sa tintesti ceva mai sus decat te lasa temerile tale, dar nu catre luna, se intelege.
Si asa cum ai spus, asteptarile prea mari doar te vor trage in jos in caz ca nu se indeplinesc.Nici asta nu e un scenariu de dorit.
Cand iti iei viata in propriile maini poate fi dur, confuz, solicitant. Totusi, dupa ce intelegi cum functioneaza aproape orice tine de adulting nu ar trebui sa mai intampini dificultati.Probabil ca, de exemplu, la locul de munca vei prinde mai greu, pe cand dupa aceea vei fi experta si le vei arata tu incepatorilor.La fel si cu chiria, poti merge insotita de cineva de incredere, ca sa nu profite nesimtitii de tine, iar pe urma te vei descurca de minune singura, cand doresti sa te muti, nu am niciun dubiu in privinta asta.Ramai pozitiva si mult succes!
Dude, daca tu suferi de handicap mintal, inseamna ca 90% din populatie ar trebui sa primeasca diagnosticul asta. Serios, la cum te exprimi, mie mi se pare ca esti 101% normal.
Știu cum să scriu normal. Avand un asemenea handicap nu înseamnă să fii nebun sau sa nu stii de capul tău. La mine întârzierea e ușoară, nu e gravă să zici că nu pot gandi sau realiza nimic sau sa fie nevoie sa ma spele cineva. Tu confunzi gradele. Citește mai multe despre gradele intarzierii mintale ca sa ti dai seama la ce mă refer
întrebam sa stiu la ce sa ma aștept.
Pai as zice ca daca iti gasesti oameni intelegatori cu care sa te inconjori, si in viata personala, si la job, totul e ok. Si apropos de handicap, sunt unele facilitati pentru angajatori. Apropos, cu limbile straine cum stai? P.S. Inteleg ce zici, doar subliniam ca multi care poate gindesc anumite situatii mai bine ca tine sunt PRAF cand vine vorba de scris/exprimare.
Aa, am înțeles credeam că te referi intr-un sens jignitor. Mi s-a părut un pic directă adresarea ta?
Revenind la subiect, știu un pic engleza de nivel mediu. Nu mă descurc uau sa zici că pot vorbi fluent sau traduce foarte bine, dar mai inteleg mai pe ici colo cate ceva. Nu pot reține foarte mult, am incercat sa invăț si spaniola sau alte lucruri dar n am reușit. Nivelul ăsta de engleză e tot ce știu și na activitati de casă pe ici colo, in rest in altceva n am experiență daca ma înțelegi. Trebuie sa se aibe răbdare cu mine ca sa pricep despre ce i vorba ca sa reușeșc sa ma descurc și să nu fac greșeli, insa toti oamenii de care dau numa grăbiți sunt și nu le convine felul ăsta al meu lent cauzat de handicapul meu. Oamenii nu ma înțeleg și li se pare o nimic toată problema mea medicală și aud de multe ori reproșuri sau cuvinte adresate cu un ton din ăla de indiferență ca: "ești mare ce naiba tu de ce nu te descurci? Doar e ușor ce ti explic. Cum ai vrea altcumva?" sau "fii doamne iartă mă mai descurcăreață că doar nu ești copil mic să stau după tine". Urăsc că oamenii se ia de mine doar că am problemele astea și na, se simte aiurea cand am intenții bune iar alții le Inteleg cum vor ei. De ex daca sunt lentă si nu inteleg, sunt crezută ca fiind neatentă sau dezinteresată cand mai mereu mi se întâmplă sa nu aibe sens unele lucruri. Nu ca asta o vreau eu intenționat, ci pentru că așa e memoria mea. Iti dai seama că la fel nu pot spune nici motivul din spatele problemelor ăstora pentru că atunci as fi numită "nebună" si se îndepărtează mai rău de mine. Oamenii isi fac tot felul de scenarii de parcă aș fi din aia periculoasă să sar la bătaie și să fac cine știe ce lucruri urâte. O boală mintală așa e văzută cu ochi de rău de alții, înțelegi la ce mă refer, nu?
Oh, da. Ca e retard, ca e anxietate sau depresie, toti o fac ei pe atotsiutorii si considera ca e moft. Cu bucatareala cum stai? Ca nevoie de bucatari buni tot e...
Handicapul îți pune niște bariere, așa e. Dar, da, le poți depăși, până la un punct.
În primul rând, trebuie să fii realistă. Normal că nu poți avea un loc de muncă unde este necesară rapiditate în gândire, nu? În schimb, sunt destule locuri de muncă unde contează mai mult munca fizică decât cea intelectuală. O dată ce ai banii tăi, poți locui cu chirie, dacă asta vrei, iar visurile nu ți le poate lua nimeni. Tu pornești în viață cu un dezavantaj față de alții, dar nu unul pe care să nu-l poți depăși. Cinste ție că vrei să faci ceva cu viața ta și nu te complaci, nu-ți plângi de milă. Asta dovedește un caracter puternic și îți spun sincer că te respect pentru asta.
S-auzim numai de bine!
Mersi, eu chiar mi aș dori asta. Intr adevăr că nu-mi place să mă știu așa, dar de asemenea tânjesc și la o viață normală ca oricine altcineva. Nici fizic nu s cine știe ce, că am și astm pe langa handicapul meu, iar problemele de respirație nu mi permit nici astea să fac un efort prea mare, ci tot la fel mai scăzut. In același timp mă deranjează că majoritatea angajatorilor nu acceptă la angajare persoane ca mine cu handicap mintal și asta e o barieră destul de mare că na daca nu s înțeleasă, degeaba vreau eu daca nu se vrea. Înțelegi? Dar lăsând deoparte problemele astea, nu știu cum aș putea proceda la partea sa fiu acceptată de un angajator pe ceva anume, sincer. Ai vreo idee?
Păi, s-o luăm pas cu pas.
Ce pregătire ai? BAC-ul?
Apucă-te și pune pe hârtie ce crezi că ai putea face, ce fel de muncă ai încredere că poți presta, tu știi mai bine ca oricine ce poți și ce nu poți face. Te poți uita pe ejobs, de exemplu, să vezi ce anunțuri se găsesc. Și fă o listă cu ce ai putea face, în raport cu problemele tale de sănătate. Nu lua în calcul, deocamdată, studiile. Doar să scrii pe hârtie.
După ce ai o listă de, știu eu, 15-20 de posibile job-uri, alege dintre ele 5 pe care chiar ți-ar plăcea să le faci și știi că ai putea. Este important și să te duci de plăcere la locul de muncă, pe cât posibil.
Pentru acelea 5 "finaliste", caută oportunități de cursuri online sau, poate, o școală postliceală sau profesională. După ce ai și pregătirea necesară, poate va fi mai ușor să intri în câmpul muncii.
Ultimele lucruri știu cum sunt că sunt unii de judecă aiurea, dar nu aș spune oricui despre asta, e și normal. Întrebam sa mai primesc unele sfaturi in contextul in care aici nu ma cunoaște nimeni și pot întreba aproape orice. Dacă te uiti sunt o grămadă de oameni care pun fel de fel de întrebari unele mai ciudate decat altele, deci intrebarea mea nu a fost una ieșită din comun.
Hmm, nu știu ce sa zic, nu cred că s ar mai agrava ca n ar avea ce. Poti explica mai mult partea asta? Cunoști pe cineva de a pățit sa i se agraveze? M ai facut oarecum curioasă, dar totuși nu cred că ar mai fi probleme, mie oricum mi s-a zis de la medici ca așa rămân.
Nu contează că ai handicap eu te iubesc și așa ești puternic, nu mai cere păreri aici pe TPU
N am înțeles la ce te referi. Poti explica?
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
