Deşi oricine poate experimenta vorbitul somn, acesta poate fi genetic şi tinde să apară mai mult la bărbaţi şi copii, potrivit statisticilor. Privarea de somn, consumul de alcool şi droguri, febra, stresul, anxietatea şi depresia – sunt semne care pot conduce către episoade ale vorbitului în somn.
Vorbirea în somn este frecvent întâlnită în contextul altor tulburări de somn – în special în parasomnie (de exemplu terorile nocturne, excitaţii anormale, somnambulism), apnee şi tulburări REM ( Rapid Eye Movement) de comportament. Vorbitul în somn poate începe în mod spontan după vârsta de 25 şi este adesea diagnosticat împreună cu alte probleme medicale sau psihiatrice. În cazurile severe, vorbitul în somn poate fi asociat şi cu crizele nocturne.
Conţinutul vorbitului în somn poate fi complet nesemnificativ şi iraţional, dar cu toate acestea, poate fi de asemenea, legat de experienţele din timpul zilei trecute sau prezente. Decodarea poate fi imposibilă şi de cele mai multe ori, total inutilă.
Vorbirea în somn se poate întâmpla în orice moment din timpul nopţii şi în orice stadiu al somnului. În partea anterioară a nopţii, atunci când oamenii se află în stadiile profunde ale somnului (etapa 3/4 ) si încep să vorbească, adesea, ceea ce spun poate suna mai mult precum un mormăit.
'Buni este cineva in camera, buni' pai daca bunica ta te-au auzit zicand asta in somn inseamna ca chiar era in camera cand ai zis asta, adica intrase bunica in camera ta si tu trezindu-te putin ai vazut-o dar nu erai total constienta si ii spuneai ei care era in camera ca e cineva in camera ta.