Sunt atat de socata de o vesta ingrozitoare.Am fost la medic si am intrebat ce boala am. Am crezut ca am depresie majora apoi, bipolaritate apoi ciclotomia. Nu mi s-a spus avand un diagnostic de care nu am stiut.La final sa aflu ca am schizoafectivitate.Am gasit multe caracteristici pe internet cu simptomele mele, le-am banuit dar nu am crezut. Aud prea multe critici, prea multe voci in cap, trec de la o stare la alta, depresie profunda spre letargie, apoi la stare euforica, rad fara sa ma opresc. Simt ca cineva ma indeamna la multe lucruri. Cand nu iau tratament, am dureri puternice, sa ma opresc sa nu mai acele ganduri fiind voci. Am halucinatii cu lumini stralucitoare. De la o varsta frageda am inceput sa am simptome de psihoza si prima mea halucinatie a fost ca vad un ochii urat. Poate am calitati deosebite.E cea mai oribila boala pe care o poti avea, mai rau decat cancerul pe care il poti preveni cu analize, poti sa il tratezi. Diabetul, poti face insulina si poti sa te integrezi in societate sa lucrezi, sa ai sot, sa faci copii. Dar o nebuna, nimeni nu te angajeaza cu astfel de boala, 2, 3, 4 dar sunt sute de cazuri din astea care nu pot. Nu poti sa faci copii stiind pe propria piele cat de rau e sa suferi de boala psihica. Sa vezi copilul in starile alea oribile. Nu m-as putea ierta vreodata, sa ai pe cineva langa tine sa nu te poti simti bine in pielea ta. Sa ai dureri ingrozitoare de cap si halucinatii, e iad in capul tau.E mai bine eutanasierea pentru boli precum schizofrenie si schizoafectivitate. Dupa ce fug toti de tine ca au impresii ca tu omori oameni inspirate dupa filme americane si ca religia spune ca cei care sufera de boli mintale il au pe drac. Si sa vezi ca oamenii te vad slab efectiv un ****, imi cer scuze. Sa ajungi bataia de joc a tuturor.Pe un depresiv il respingi dar pe un nebun? Totul din cauza unor traume. De ce se intampla lucrurile astea? Am avut o copilarie de **** la propriu. Fara sa traiesc cu parintii mei biologici, intr-un centru de orfelinat unde acolo au inceput toate.
Copiii sa te respinga fiindca stiau ca nu am parinti. E dureros sa vezi ca toti te resping de la o varsta frageda. Poate imi merit soarta asta. De mica mi-am dorit sa fiu normala, sa am prieten sa ma duc la mare cu gasca, sa fumez iarba, sa simt viata ca e frumoasa. Nu asa urata si proasta si ratata din cauza bolii asteia.O sa incerc sa fac tot posibilul sa devin ce mi-am dorit chiar si nebuna la propriu. Poate schimb ceva in Romania. Daca sunteti adolescenti nu va bateti joc de cei sensibili, e posibil sa -i distrugeti definitiv. Astept opiniile voastre. Imi cer scuze dar nu stiu sa scriu bine.

Sa stii ca sunt multi oameni la fel ca tine, dar care traiesc o viata normala pentru ca isi iau tratamentul. Tu asta ar trebui sa faci, iar daca iei deja, sa il schimbi.
Iar in paralel cu tratamentul, sa faci si cateva sedinte de psihoterapie, o sa te ajute sa te cunosti pe tine si sa te integrezi in societate. Iar daca te pui pe picioare te sfatuiesc sa nu mai mentionezi tuturor persoanelor din jurul tau ce probleme ai, mai rau o sa te puna la zid si iti faci rau singura.
Important e sa iti iei tratamentul, multe persoane care au boala asta il iau, apoi cand vad ca se simt mai bine renunta pentru ca ei cred ca nu mai au nimic. Nu e adevarat, trebuie luat exact cum spune medicul tau.

În primul rând,nu ai puteri sau calități deosebite. Gândurile astea te îndepărtează mai tare de societate. Ai calități și defecte,ca orice om.
Tu nu esti bolnavă din cauza destinului ci din cauza minții pe care preferi sa nu o controlezi,sa o lasi sa faca ce vrea din tine.
Cred ca te crezi mai sensibilă decat esti de fapt. Tu ai trecut prin niste greutăți Care,vrei nu vrei,te traumatizeaza dar te fac si mai puternică. Ar trebui să nu ti mai pui intrebari. Medicatia te normalizeaza si avand vointa,iti dezvolti autocontrolul si uite asa pierzi eticheta de alienat. Nicio societate nu te poate considera nebună dacă tu dovedești contrariul. Viitorul tau este in mâinile tale.
Azi sau mâine poti avea viata aceea pe care ti o doresti. Sa fumezi iarba nu e cea mai buna alegere cum nici sa fugi pe nu stiu unde sau sa ti petreci timpul cu orice. Oameni buni,activități plăcute găsești,dar trebuie sa si cauti ca de gasit de gasesc.
S ar putea ca peste ani sa ti apreciezi mai tare anii tinereții,sa te vezi mai frumoasa. Dacă nu te vad românii noștri,sa n ai grija! Sigur se gasesc unguri, turci, francezi etc care să te placa. Orice femeie are admiratori da ca cineva sa te admire, trebuie sa te si îngrijești, sa iei si atitudine. Nu admiri pe cineva care nu se admira cum nici nu respecți pe cineva care nu se respecta întâi pe sine. Asta cu prostia e discutabilă. Inteligenta e de mai multe feluri si creierul tau e plastic până la un 30 de ani,deci se tot modeleaza. Înveți lucruri noi si devii mai experimentata,învățată. Tu,spre deosebire de altii,ai avut norocul să nu te naști cu retard. Aceștia nu pot socializa si nu se pot bucura de viata independent. Tu poti,ca nu ai reusit este altceva. O sa si reușești cu efort,ca toata lumea. Cine nu reușește si se asteapta sa faca fata, cum crezi ca va fi tratat? precum un nebun. Asta tine de tine.
Te poti angaja. Trebuie doar sa muncești. Diagnosticele sunt confidențiale. Nu ii intereseaza pe angajatori de bolile tale cum nu sunt interesați nici de școli ci de modul în care te comporți, felul în care te prezinti. Despre tine e vorba aici. Trezeste te! Cata vreme esti in viata, nimic nu e imposibil. Nici cancerul, nici diabetul si nici schizofrenia sau prostia nu te răpun. Doar moartea. Bucura te de clipa de acum!

Nu e vina ta ca ai tulburarea asta, cel mai probabil ai mostenit-o pe cale genetica, iar mediul nefast a agravat/grabit problema. Ideea e sa mergi la psihiatru constant, sa iti iei medicamentele, iar daca iti permiti, fa si psihoterapie. E o.problema urata, dar exista oameni care functioneaza normal in situatia ta, adica muncesc si au o relatie. Desigur, chiar si cu medicatie exista sansa recidivei, dar de regula, ele trec si persoana se simte din nou mai bine pentru o perioada. Incearca sa iti aranjezi mediul astfel incat sa iti fie mai usor sa traiesti cu problema asta. Sa nu te suprasoliciti la job si sa incerci sa iti gasesti cateva repere la care cand te uiti/te gandesti sa realizezi ca e doar halucinatia, iar realitatea e alta. Multa sanatate!