Sunt depresiva. si stiu asta, o simt. Dar nimanui nu-i pasa. Am incercat sa ii spun mamei mele asta dar nici nu ma ia in seama, la fel restul desi vad ca ma tai, ca plang mereu... am destule probleme, si toata depresia asta sau ce-o fi se agraveaza si nimeni nu isi da seama. Ce sa fac

Cati ani ai?

Inseamna ca esti foarte slaba de inger. Daca nu incerci sa te automotivezi cumva, atunci nimeni nu poate face asta. Fiecare avem problemele noastre, fiecare intra in depresie uneori, dar intr-un final trece si mergem mai departe. Ti-as spune sa te duci la psiholog, pentru ca ( cica ) asa ar fi recomandat. Dar eu n-am vazut prea mari remedeii ale cunostintelor mele care au trecut pe la un astfel de medic. Presupun ca esti in depresie din cauza unei potentiale despartiri sau din cauza singuratatii. Nu am ce spune mai mult decat ca va veni si vremea ta. Dar daca nu mai ai rabdare si deja ai inceput sa-ti tai venele, ce sfat am putea noi sa-ti mai dam? Ok, ai scris aici pentru a te descarca, dar daca vrei sa-ti reintri in normal trebuie sa faci mult mai mult. Viata e cel mai frumos cadou pe care il putem primi fiecare dintre noi de la Doamne, Doamne. Cu bune, cu rele, trebuie traita si profitat de ea la maximum, pentru ca, si asa, una singura avem. Dupa aia, pa! Daca lucrul asta nu face sa-ti cutreiere maduva oaselor, atunci pot spune intr-adevar ca nu mai ai leac.

Gandeste-te ca este decat o stare, un moment din viata care oricarui om i se intampla.Este tratabila si nu este nimic periculos sau nemaiintalnit. Vreau sa te rog, sa privesti la lucrurile pozitive din viata ta, ca esti sanatoasa, ca ai sansa sa-ti traiesti viata dupa visele tale, daca muncesti pentru ele, sa-ti dai seama ca exista un Dumnezeu care te-a creat pe tine si tot ce te inconjoara.Fiecare are probleme si poate ca mama ta nu te-a luat in seama pentru ca ea trebuie sa se ocupe de familia, mancare, curatenie, rate, impozite, si are destule pe cap.Mai gandeste-te ca e normal la varsta ta, este un moment de pubertate si schimbari hormonale, fi tare, o sa treci peste asta.

Cam in aceeasi situatie sunt 30% din adolescentii Romaniei, daca vrei sa stai cu cineva de vorba imi poti lasa un id

Du-te la medicul de familie si discuta asta acolo.

In primul rand pune-ti ordine in ganduri,nu te gandi la nu stiu ce fel de nebunii sau sa fugi de acasa,caci cu astea nu rezolvi nimic, Fi calma, relaxeaza-te, ia o carte citeste, joaca-te.De obicei eu cand sunt in aceasta stare imi iau un caiet si incep sa scriu ce-mi trece prin cap, ca de multe ori sunt melancolic.Si ar trebui sa vorbesti si cu un psiholog.
pa, pa.

Mergi la un psiholog.

Am citit și restul răspunsurilor.
Atâta timp cât te tai, e deja un caz patologic și trebuie să intri în atenția unui psihiatru ce îți va recomanda niște medicamente, un antidepresiv ușor cum e Anafranil.
Toți trecem prin aceste momente în adolescență, trebuie să știm să ne înveselim, să ne redistribuim interesul spre altceva decât problema pe care o avem, să ne bucurăm de plăcerile vieții, mărunte cum sunt ele.
Fiind persoane mai sensibile, sunteți mai afectați, iar cei din jur nu înțeleg și râd. Și totuși, e mama ta, ar trebui să îi pese mai mult de tine.
Poți să ceri asistență la www.telefonulcopilului.ro. Sunt psihologi gata să te ajute.

Da, dar unii trec mai ușor, alții ajung să se taie.

Te rog sa nu vorbesti in necunostinta de cauza. Imi lipsesc multe, si oamenii ca tine care rad nu ma ajuta cu nimic. Daca nu ai nimic de spus decat sa comentezi (in niciun caz ca sa ma ajuti), stai in banca ta.

Probleme de familie, batai de joc din partea unora... ( emokidmonster, ca un alt exemplu a unei jigniri)

Deschidete, spune care sunt problemele care te agraveaza asa mult.

Daca esti adolecenta toata treaba ti se trage de furtuna hormonala la care este supus organismul la varsta asta poti apela la un psiholog sau la medicul de familie.

Sînt oameni cărora le este dat să guste numai otrava din lucruri, pentru care orice surpriză este o surpriză dureroasă şi orice experienţă un nou prilej de tortură. Dacă se va spune că această suferinţă îşi are motive subiective, ţinînd de o constituţie particulară, voi întreba: există un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferinţei? Cine ar putea preciza că vecinul meu suferă mai mult decît mine sau că Isus a suferit mai mult decît toţi? Nu există măsură obiectivă, deoarece ea nu se măsoară după excitaţia exterioară sau indispoziţia locală a organismului, ci după modul în care suferinţa este simţită şi reflectată în conştiinţă. Or, din acest punct de vedere, ierarhizarea este imposibilă. Fiecare om rămîne cu suferinţa lui, pe care o crede absolută şi nelimitată. Şi dacă ne‑am gîndi la cît a suferit lumea pînă acum, la agoniile cele mai teribile şi la chinurile cele mai complicate, la morţile cele mai crunte şi la cea mai dureroasă părăsire, la toţi ciumaţii, la toţi cei arşi de vii sau stinşi de foame, cu cît suferinţa noastră ar fi mai redusă? Pe nimeni nu‑l poate mîngîia în agonie gîndul că toţi sînt muritori, precum în suferinţă nimeni nu va găsi o consolare în suferinţa trecută sau prezentă a altora. Căci în această lume organic insuficientă şi fragmentară, individul este pornit să trăiască în mod integral, dorind să facă din existenţa lui un absolut. Orice existenţă subiectivă este un absolut pentru sine însăşi. Din acest motiv, fiecare om trăieşte ca şi cum ar fi centrul universului sau centrul istoriei, şi atunci cum să nu fie suferinţa un absolut? Nu pot înţelege suferinţa altuia pentru a o diminua prin aceasta pe a mea. Comparaţiile în asemenea cazuri n‑au nici un sens, deoarece suferinţa este o stare de singurătate interioară, în care nimic din afară nu poate ajuta. Este un mare avantaj că poţi suferi singur. Ce‑ar fi dacă faţa omului ar putea exprima adecvat toată suferinţa interioară, dacă în expresie s‑ar obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorbă între noi?
Citat: Emil Cioran.

Probleme? ce varsta ai?
si eu am avut depresie si am trecut peste etapa asta....am avut multe hopuri in viata chiar daca am doar 19 ani...

Iti dau un sfat : fii pozitiva. Daca continui asa subconstientul tau va lua asta foarte in serios si n-o sa mai scapi dan starile aste. De fiecare data cand iti vine sa plangi sau sa te tai, gandeste-te ca n-ai pentru ce sa o faci, ca viata e frumoasa, cu alte cuvinte fii optimista si gandeste pozitiv.Inca un sfat este ca ar fi bine sa megi la niste cursuri (de inot, dans, muzica, arte martiale, orice iti place) pentru ca asa iti poti face noi prieteni. Sper ca te-am ajutat.

Si eu am trecut prin asta.Incearca sa faci ceva ce iti place.Eu spre exemplu mi am luat o pisica pentru ca imi doream de mult.Un animal de companie te-ar putea ajuta.Ai grija de tine.

Du-te la un psiholog.in definitiv trebuie sa iti controlezi viata nu ea pe tine.inceteaza cu taiatul ca asta nu e normal.ce problema ai mai exact?
astept rasp. daca te simti singura si vrei sa vorbesti cu cineva te pot ajuta. putem daca vrei sa vb pe mail sa u tel.nimic din lumea asta nu te poate invinge.fi tare si ast sa vb

E pacat sa faci asa ceva.in cazul asta singura persoana care te poate ajuta cel mai mult esti insati. daca iti ti ascunse problemele e si mai rau asa ca mai bine spune.te droghezi? sau ceva de genu?

Daca o iei pe ocolite si nu spui concret nimeni nu va stii ce sa zica? eu am 25 si iti pot da un sfat de ex

Incearca sa te duci la biserica sa vorbesti cu preotul si schimba poza aia de la avatar. daca poza aia te reprezinta ai cazut prada necuratului.si e greu sa scapi de el

Te inteleg perfect, sunt in aceeasi situatie.trebuie sa te descarci, sa vorbesti cu o prietena buna, dar eu nu am asa ceva. Daca doresti putem vorbi, voi incerca sa te ajut.

Incearca sa discuti unele probleme cu niste persoane e incredere pe care le cunosti asa cat de cat dar cu care simti tu ca ai putea avea o discutie si te-ar putea ajuta. Am si eu unele probleme in ultimul timp iar prieteni buni am doar cativa dar care nu prea stiu sa trateze unele probleme...asa ca am apelat la unele persoane, colegi cu care nu am neaparat mare legatura dar pe care i-am simtit ca pot avea incredere in ei...incearca sa gasesti asemenea persoane. Gaseste niste activitati interesante, sportul sau alergatul, ciclismul sunt excelente, crede-ma. Chiar daca nu te scapa de probleme te simti mult mai bine, e un mod perfect de a te descarca. Incearca sa te tii ocupata cu diferite lucruri si asa o sa reusesti sa elimini unele din probleme, daca pot fi eliminate. Sper ca te-am ajutat! Succes!

Te tai? Esti emo? Astea sunt probleme specifice varstei! Stai linistita ca toate au o rezolvare in viata asta! Traieste-ti viata ca e frumoasa si da-le dracu de probleme!

Pai daca zici ca esti 'depresiva' te poate ajuta medicul de familie sau dirigintele/diriginta. Daca ii spui problema, se va gasi o solutie.

Ai nevoie de prieteni, trec si eu printr-o situatie asemanatoare. daca vrei sa vorbim, sa ne dam sfaturi, imi poti lasa id.Numai bine