Sunt foarte plictisita deprimata, satula de viata.De multe ori ma intreb de ce mai traiesc pentru ca eu nu vad nici un rost.Am probleme sanatate, de familie si mai ales financiare.Simt ca la nimeni nu ii pasa de mine.Nu stiu ce sa fac in viata, nu stiu daca iau bacul.Ma gandesc la toate astea de mai mult timp, dar in ultima perioada e din ce in ce mai greu.Ma simt ultimul om de pe pamant.Ma gandeam sa merg la un psihoterapetut sau la un psiholog dar nu am mai fost niciodata.Voi ce ziceti? Eu nu mai am nici un chef de viata.
Daca spui ca ai si probleme financiare o sa fie cam greu sa mergi la psiholog sau psihoterapeut, sedintele se platesc, si nu chiar putin. poti sa suni la 116 111, este gratuit, telefonul copilului, zilnic de la 8.00-24.00 acolo raspund psihologi care au multa experienta cu cazuri ca ale tale si ar sti cel mai bine sa te consilieze, si gratis pe deasupra. concentreaza-te pe bac deocamdata, daca te intereseaza sa-l iei, daca nu, asta e, poti trai si fara bac, poti face chestii in viata si fara bac. hai curaj, sigur or sa vina si momente mai bune dar trebuie sa lupti si tu putin pentru asta, sa dai singura sens vietii tale, ca e mai greu sa vina altii s-o faca 
sanatate multa, ai grija de tine!
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cred că greșești exagerând niște lucruri.
Ar trebui să cauți și partea frumoasă a vieții și restul vor veni de la sine.
Răspunde
)))) mihaida. cred ca te inseli enorm. eu nu te cunosc si nici nu vreau sa ma cert cu tine, dar solutii d-astea cu: "sa gandim pozitiv" sau ceva de acest gen nu prea se aplica in viata reala. Daca vrei sa ne mintim ca totul e frumos o putem face, dar asta nu inseamna ca acesta este adevarul.
Răspunde Păi atunci ia-te de mână cu mona și do it. sau sunteți prea lași? Ne scutiți de prostia voastră fulminantă, lepre ale societății care stați în fața unui monitor și vă plângeți că viața-i grea. Ei nu mai spune. de parcă voi doi aveți cele mai mari probleme. Dacă aveați leucemie mai spuneam să o ardeți așa sentimental dar în condițiile actuale, voi stând relaxați pe scaun, nu prea aveți argumente. Mergeți la muncă, găsiți-vă ocupație și vă trece repede starea asta letargică, ca de moarte.
Te-ai simtit important cand ai spus lucrul asta? te-am deranjat eu pe tine cu ceva ca sa-mi spui lucrurile asta? esti un retard care ai vrut sa arati cata prostie zace in tine. poate mori cat mai repede. eventul in chinuri. sau mai bine nu. mai bine sa-ti moara ce iubesti tu mai mult pe lumea asta, iar tu sa nu poti face nimic. :-&
Important? Ce treabă are ce ți-am zis cu a mă simți important? Mesteci niște vorbe pe care nici nu le înțelegi și te dai tu mare sculă și sfătuitor. Spre deosebire de tine eu nu ți-am dorit moartea, doar ți-am zis să o faci. iar ce-ai scris tu acolo nu-s nimic altceva decât gândurile unui frustrat social, complexat de propria persoană. Copil la 29 de ani ce ești :-). Fii bărbat că ai trecut de vârsta legală la care puteai fi prost și să nu-ți pese. Te-am pupat! :*
Ar trebui sa faci o analogie,gandindu-te ca sunt oameni in puscarii,care desi nu au chef de viata,in asa mediu, continua sa traiasca, si sa spere, nu neaparat la ceva mai bun, ci la simpla idee de viata.Deprimat si plictisit e oricine la un moment dat, nu prea poti evita momente de genul.Si,oricum,in mod real,nimanui nu ii pasa de tine.Tu trebuie sa cauti in tine,ceva ce se numeste automotivatie,daca ai suficienta putere de sugestie si un caracter puternic,ar trebui sa ti se rupa de asa-zisele probleme,sa lasi psihoterapeutu' si sa te culegi de pe jos,pe cont propriu,ca asa mai inveti in plus,si cum sa te descurci singura,fara auxiliari sau terti. Daca te simti depresiva, poti sa iti cumperi Prozac, sau sa iti faci injectii cu serotonina si dopamina, desi sunt privite in general, ca droguri.
Buna Mona,
Eu te incurajez sa mergi la un psiholog, sa incepi un proces terapeutic. Ai o varsta frageda si nu se poate ca de acum sa te simti "ultimul on de pe pamant". Odata cu inaintarea in varsta apar mai multe si mai multe probleme si neajunsuri. Ce te vei face atunci? Vei clata? Vei fi si mai deprimata si neajutorata. Acum, poti apela la serviciile unui psiholog si in mediul online. Acceseaza topexperti.ro - site care ofera consiliere psihologica online. Peste 25 de psihologi iti pot veni in ajutor si ve vor ajuta sa treci peste aceasta perioada critica, te pot ajuta sa te regasesti, sa te cunosti mai bine, sa iti descoperi armele interioare cu care sa lupti in viata. Sfatul si indrumarea unui profesionist sunt cele mai bune. Ai grija de tine si de viata ta. Numai bine si weekend senin.
Buna dimineata Mona,
Cu placere. Sper sa iti fie de ajutor. Incercarea moarte n-are. Ne mai auzim. O saptamana linistita
Eu cred ca bac-ul te face sa spui asta. Ar fi bine pentru tine sa te fortezi sa inveti si dai la o parte toate intrebarile si toate problemele pe care ti le faci. Esti prapastioasa, fii mai optimista, capul sus si zambeste nu-l tine jos ca sa plangi. Gandeste-te: "Eu pentru ce fac scoala, nu pentru a realiza ceva in viata. Bacul pentru mine este doar un ciot, pe care il voi sari foarte usor."
Iar daca problema ta se leaga si de calculator si internet, care devine un drog, eu mi-am gasit antidotul, un mic programel care il stinge la o anumita ora in care l-am programat. Dezactiveaza toata optiunile ca sa nu te avertizeze, in asa fel incat sa nu-l poti opri sa-ti stinga calculatorul.
Cat despre probleme de sanatate, daca nu sunt grave vor trece de la sine, mai toata lumea are cate o mica problema de sanatate. Invata sa gandesti pozitiv, ca ceea ce gandim asta suntem.
Probleme financiare? "Suntem in Romania si asta ne ocupa tot timpul"
Sunt cam in aceeasi situatie ca tine (pe bune. nu vb din carti) eu m-am impacat cu ideea, sau macar incerc sa fac asta. Viata este clar o pedeapsa, nici eu nu-i vad sensul. Singurul lucru care ma linisteste este muzica. (paradoxal, ascult numai black si death metal.) uite id-ul mau daca vrei sa vb cu cineva: id_test_2@yahoo.com
Privește poza asta Mona http://changecanhappen.files.wordpress.com/......ldren.jpg. TU ce scuză ai?
Stiu ca sunt si altii care o duc mai rau dar eu nu stiu cat sa mai suport, cat mai rezist.Ma simt inferioara fata de majoritatea persoanelor pe care le cunosc.
Tocmai ca nu prea am prieteni.Majoritatea persoanelor care le intalnesc aproape in fiecare zi nu sunt prietenii mei.Nu am incredere in ei pentru ca azi vorbesc frumos iar maine vorbesc urat.Ma iau peste picior cand ma astept mai putin.Sunt cateva persoane care ma inteleg si sunt prieteni adevarati dar acele persoane sunt departe si nu pot sa ies cu ei la plimbare sau la suc, chesti de genu.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
