Salut faci asta doarece nu ai incredere in tine si te crezi necapabil de nimic. crede in tine si nu mai fi trist si cautati alti prieteni care sa fie la fel ca tine
Aia nu sunt prieteni, gaseste oameni langa care sa poti fii tu insuti si care sa te ajute sa te dezvolti ca persoana, nu iti mai irosi timpul cu toti ratati si cauta sa te implici in activitati, sport voluntariat etc. gaseste oameni cu aceleasi pasiuni ca tine, pentru toti e viata grea, hai curaj ca se poate
Daca prietenii te fac sa te simti asa inseamna ca ai nu sunt prieteni. Incearca sa iesi sa socializezi sa uiti de probleme si ai sa vezi cat de frumoasa poate fi viata. Succes!
C e ai tu nu se poate chem, a depresie si stare de tensiune doarece nu te simti cum ai vrea in prajma prietenilor tai
De acord cu cei care spun ca daca prietenii te fac sa te simti astfel, atunci cei pe care-i consideri prieteni nu iti sunt prieteni.
Noi oamenii nu trebuie niciodata sa cautam sa fim dependenti de alti oameni, si nu trebuie sa cautam sa vedem ce parere au ei despre noi; nu trebuie niciodata ca oamenii sa se compare unii cu altii.
Noi trebuie sa stim care este parerea lui Dumnezeu fata de noi; aceasta este cea mai sanatoasa gandire. Daca noi suntem placuti si acceptati de Dumnezeu, atunci nu ne mai trebuie nimic. Si stim ca Dumnezeu ne iubeste. Asadar suferinta ta este degeaba; degeaba iti chinui sufletul din pricina oamenilor. Ei sunt oamni la fel ca si noi. Si daca un om nu este prieten cu Dumnezeu, atunci nu-i este de nici un folos sa fie prieten cu o multime de oameni.
Sfatul meu este sa iesi din grupul acela de asa zisi prieteni. Daca te vor intreba de ce nu mai iesi cu ei sa le spui ca ai inceput sa te simti inferior in mjlocul lor. Si daca nu te simti bine in mijlocul unui grup, atunci nu-i este de nici un folos unui om ca sa stea in mijlocul acelui grup.
Tu cauta sa sa vezi parerea lui Dumnezeu despre tine, si niciodata parerea oamenilor. Pai prietenii iti da de mancare sau Dumnezeu? Nu trebuie sa-i urasti pe oameni, dar nici sa cazi in extrema cealalta plangand din pricina lor. Echilibrul il gasim la Tatal nostru ceresc. Caci si "prietenii" tai sunt oameni care au si ei nevoie de Dumnezeu. De ce am presimtirea ca si ei simt(adica sufera) la fel ca tine, dar niciodata nu vorbiti despre asta? Daca vom fi uniti cu Dumnezeu, daca in inima noastra va locui El, atunci nimic nu poate sa tulbure pacea prezentei divine. Atunci vom sti si ce fel de prieteni sa ne alegem.
Stai linistit, si eu am trecut prin asa ceva cand eram mic, desi am copilarit impreuna de mici si etc, de la o varsta simteam ca eu sunt in plus pentru ca nu eram cum imi doream, dar ca sa zic asa, dupa o perioada "mi-am dat drumul", probabil si tu treci tot prin asta, incearca sa fii mai deschis si sa fii tu.
Intr-un grup intotdeauna unul e "cel mai prost", e logic, nu toti sunt la fel de inteligenti, au aceleasi abilitati, etc. Faptul ca tu te-ai nimerit sa fii asa in grupul tau de prieteni e si bine, e si rau. E rau ca tu fiind probabil mai smiorcait te afecteaza asta si in loc sa schimbi lucrurile in bine cu tine stai si te plangi si e bine ca ai de la cine invata.
Asa ca decat sa te plangi mai bine vezi ce e de facut sa nu mai fii"cel mai prost". Sau, gaseste-ti un grup unde aia sunt si mai putin dotati, in general vorbind, decat tine, asa poate te simti mai bine, DAR nu ai sanse sa progresezi.