Sunt o fată și am 21 de ani. Mi-am pierdut memoria total, nu îmi amintesc propria mea viață, am 21 de ani și în acești 21 de ani am trăit experiențe cu oameni, am vorbit cu oameni, am făcut chestii cu oameni. Și eu nu îmi amintesc propria mea viață efectiv. Nu îmi amintesc experiențele pe care le-am trăit, conversațiile cu oamenii, nu îmi amintesc felul în care m-au rănit oamenii, nu îmi amintesc lucrurile bune pe care mi le-au spus oamenii, nu îmi amintesc aproape nimic. Am uitat tot și din cauză că am uitat tot ce mi s-a întâmplat nu știu cine sunt eu și de ce am ajuns să fiu atât de tristă, pentru că e logic, dacă am uitat tot, nu știu ce experiențe m-au adus în punctul în care sunt acum pentru că nu mi le amintesc. Deci nu știu cine sunt eu datorită pierderii amintirilor din creier, datorită pierderii memoriei. Plus că nu am ce să povestesc oamenilor din moment ce eu am uitat tot ce mi s-a întâmplat. Oamenii nu mă pot cunoaște pentru că eu mi-am uitat propriile experiențe și nu pot vorbi cu oamenii despre ele pentru ca nu mi le mai amintesc. Această pierdere totală de memoriei mă bagă în depresie pentru că dacă cineva vrea să mă cunoască eu nu îi pot povesti propria mea viață. Din cauză că mi-am pierdut amintirile nu am despre ce să vorbesc cu oamenii și din cauză că nu am despre ce să vorbesc cu oamenii, mă izolez social și nu vorbesc cu oamenii. Chiar mi-am pierdut amintirile și de aceea eu nu știu cine sunt eu. Sunt în depresie. Chiar sunt depresivă pentru că am uitat toate amintirile mele. Ce pot face în această situație?

Analizandu-ti prezentarea intrebarii, am ajuns la concluzia ca NU TI-AI PIERDUT MEMORIA!
Cel mult, in urma unui- sau mai multor evenimente, subconstientul tau a pus deoparte o parte ale amintirilor tale.
Este un mod a creierului de a te proteja, psihic.
Asta se poate intampla atunci cand subconstientul sau
constientul tau vrea sa "scape" de niste amintiri care te-au deranjat socant.
Amintirile tale nu s-au sters, ci s-au ascuns "in fundul arhivei", adica al memoriei de subconstient si vor iesi la suprafata atunci cand chiar vei avea nevoie de ele.

Ai ocazia sa-ti "reincepi" viata, intr-un mod care-ti place.
Amintirile necesare sunt puse deoparte in capsorul tau si asteapta sa le folosesti: destept!

Daca iti pierdeai total memoria, nu ai mai fi stiut ce varsta ai.

Să vorbești cu cei cu care ai trăit până acum despre viața ta trecută. Memoria personală nu se pierde niciodată total.

Păi tocmai pentru că ai uitat ar trebui să te relaxezi și să lași trecutul în urmă. Totul rămâne acolo și nu se mai întoarce. E mult mai simplu de trăit așa.
Cât despre vorbitul cu oamenii, vei învăța (probabil iar) că cel mai bine e să îi ignori pe majoritatea. Altfel o dai din lac în puț.

Nuuuuuuuu.

Nu ai fost pe la doctor? Ar trebui sa-ti spuna el ce sa faci. Nu gasesti raspunsul pe TPU.

Buna!

Apeleaza la un doctor sa te indrume in legatura cu amnezia ta totala, chiar trebuie sa mergi, el stie tot ce-ti trebuie tie ca sa te coordoneze sa-ti revii.Nu trebuie sa faci nimic din ceea ce cauti tu pe net, la prieteni sau in propia memorie pentru ca nu sunt importante, exista deja tratamente de amnezie pe care doctorul ti le v-a da si tie pentru ati revenii.

Mai stii rutina ta zilnica?
Eu as face asa : 1.As merge la doctor sa-i spun sa-mi dea tot ceea ce am nevoie ca sa incep un tratament de recuperare a memoriei.
2.Mi-as face din rutina zilnica cat mai mult din ceea ce imi amintesc.
3. Oamenii daca ii vad? :,, Am avut o amnezie aproape totala, sunt sub tratament, mi-a zis doctorul ca scap cat mai repede, pana nu-mi amintesc nu prea am ce sa vb cu tine /dmn ....ca nu mai stiu.

Nu te agita de prieteni si amintiri, agita-te sa-ti iasa tot ce-ti recomanda doctorul...atat iti trebuie

Incearca sa vorbesti cu persoanele care te cunosc sau familia. Spune-le sa iti povesteasca cateva momente din trecut. Ai pierdut amintirile dintr-o data sau a fost un accident? Poate ar trebui sa mergi la doctor

Recomand o întâlnire de discuție cu un psiholog, niște serii de psihoterapie sunt de mare ajutor.

Intreaba-i pe cei apropiati despre tine, ce iti placea, ce nu iti placea. Poate pe parcurs, frecventand trecutul, poate amintirile isi vor face aparitia, usor, usor.

Astia cu depresie sfarsesc rau la nebuni

E bine că nu ai uitat să scrii.
Acum lăsând glumele, e recomandat să consulți cât mai repede un psiholog/neurolog şi să îi spui exact aceste lucruri.
Nu sunt expert, dar ce prezinți tu aici seamănă cumva cu amnezia.
Şi da, e destul de grav să nu mai ştii absolut nimic despre tine, dar nici să o dai în depresie din cauza asta nu e bine.
Dacă ai Discord, poți lăsa numele aici (în caz că ai nevoie de mai multe sfaturi sau pentru alt ajutor).

Chiar ti-ai pierdut toate amintirile? Eu cred ca esti doar anxioasa si gandul ca nu iti amintesti iti mareste obsesia ca nu iti aduci aminte. Nu ai cum sa tii detalii din trecut. Unii oameni le tin, altii nu. Si eu am uitat multe, nu imi amintesc atat cat ar trebui, poate. Si am fost stresata in legatura cu asta.

Dar, linisteste-te. Probabil esti intr-o perioada in cqre simti ca nu te mai recunosti, parca totul e un hau, nu ai puterea sa vorbesti, sa povestesti. Trebuie sa o accepti si sa lupti ca sa iesi din ea. Si crede-ma ca nimeni nu te va intreba ce ti-a scris X acum 2 ani. Sigur iti amintesti cand te-ai nascut, lucruri generale din viata ta.

Si eu am trecut prin ceva de genul, dar e o pierdere a sinelui pentru a te regasi din nou. Doar sa nu te panichezi.

Incearca sa faci lucruri care iti placeau, incet, incet. Asculta muzica, de exemplu, stai in natura si inchide ochii si relaxeaza-te. Va fi greu la inceput, chinuitor poate, dar cu timpul te vei vindeca. Poate trsitetea vine din cauza unor traume sau nu ai iertat oamenii, poate din alte cauze. Tu stii sau inca nu stii, dar iti vei da seama cu trecerea timpului. Si lipsa sensului ne face sa fim apatici, dezorientati. Stabileste-ti scopuri realiste si incearca sa le atingi. Am citit undeva asta: Fa ceva cu viata ta. A fost ca un wow. Si m-am gandit ca trebuie sa dau un sens vietii mele. E unica, banala poate, dar eu trebuie sa devin sau sa incerc sa devin cea mai buna varianta a mea.


Incearca sa scapi de gandul obsesiv ca nu iti amintesti. E ok...e firesc sa uiti, poate esti prea perfectionista si vrei totul la detaliu. Nu stiu situatia ta, nu vreau sa vin cu sfaturi si sa fie in van. Dar am trecut si eu prin momente in care parca nu ma regaseam. Cineva mi-a spus ca se datoreaza si faptului ca nu sunt recunoscatoare cu ceea ce am in viata mea, ca ma concentrez doar pe minusuri si nu vad frumustetea din viata, din oameni, etc.

Daca crezi in Dumnezeu, roaga-te Lui. Uite, la Gabud si la Oasa se organizeaza tabere. Poate te vor ajuta sa iti gasesti prieteni cu care poti construi amintiri si pe care ti le vei aminti in general, unele in detaliu.

Ia suplimente, mergi la medic. Poate ai lipsa de vitamine si se manifesta prin stari de genul.

Miscarea sa stii ca ajuta enorm. Uneori ma simt sleita si daca ignor oboseala(nu ma refer sa muncesti o zi intreaga, ci ma refer ca esti obosit chiar daca nu faci nimic) si fac ceva, vezi cum imi vine treptat energia. Poate nu din prima zi, dar construieste-ti obiceiuri sanatoase.

Daca ajuti pe altii, cat poti, acest lucru iti va da un sentiment de implinire. Trebuie sa construiesti amintiri si sa ignori faptul ca nu iti amintesti lucruri. Asta te blocheaza. Cu timpul, iti vei aminti sau bucura-te cand altii iti aduc aminte chestii din trecut si asa vei afla ceea ce tu ai uitat.

Te rog nu te bloca in asta. Ocupa-ti timpul cu ceva util, construieste amintiri in PREZENT. Si incearca sa fii recunoascatoare. In fiecare dimineata fii recunoascatoare pentru 3 lucruri. Va fi greu la inceput. Dar merita. Ai o songura viata. Profita de ea in sensul bun si nu lasa gabdurile sa te acapareze.

Daca crezi in Dumnezeu, cere ajutorul Lui. Daca doresti, mergi si te spovedeste la un duhovnic, mergi la Gabud, la Oasa si intra intr-o retea de oameni de calitate. Atat in locurile in care iti recomand sa mergi, cat si in localitatea in care traoesti. Scuze pentru sfaturi, dar asta am considerat sa iti scriu. Stiu ca poate e greu sa le aplici sau poate sunt nepotrivite, dar nu te cunosc si nu stiu cum sa ma raportez ca sa te ajut. Numai bine si relaxeaza-te. Multi uitam, poate nu toti si pana la urma suntem oameni, nu roboti.