Cred ca multe persoane s-au gândit macar o data in viata. Dar au avut curajul sa nu o faca. Orice problema trece indiferent cat de greu iti e sa crezi! Cel mai bine e să discuți cu prieteni apropiați sau cu părinții daca se poate si, spunând ce te doare, durerea este infinit mai mică. Nu te concentra asupra acestui cuvant si nu te lega de el. Sinuciderea este gândul care trebuie îndepărtat usor, usor.
Mergi la un medic specialist în boli nervoase(psihiatru)! După o lună de tratament cu antidepresive/anxiolitice, n o sa ti mai doresti sa te sinucizi!
Dacă voiai să te sinucizi nu mai puneai aici întrebări idioate, iar faza cu pistolul nu e 100% sigura, mai bine te arunci de pe o? înaltă, ai șanse 100% sa mori.
Cred că nu există om pe lume care să nu se gândească la asta, măcar o singură dată în viață.Şi cine îți spune că nu, minte.Dar sunt gânduri care trec, pentru că eşti obligat să mergi mai departe. Însă şi pentru sinucidere e nevoie de mult curaj, dacă eşti conştient de ce laşi în urma ta.
Nu ai fi facut-o. Ti-o garantez. Cand esti pus in fata unei astfel de situatii, reactionezi complet diferit. Nu vrei sa inveti ce inseamna panica prin care trece trupul tau cand se apropie de moarte.
Pentru a intelege de ce apare ideea de sinucidere trebuie sa analizezi creierul. Sa te arunci de pe un pod ar putea fi cea mai puternica decizie pe care o poti face. Si de asta devine ceva la care te gandesti. Pentru ca nimeni nu iti poate controla gandul asta. Tu ai puterea. Dar nu o faci si nici nu o vei face.
Poate e criza de identitate sau lipsa de afectiune, dar lucrurile astea trec cu timpul. Nimic din ce eu nu as intelege, nimic din ce lumea nu ar intelege, nimic nou sub soare, totul se repeta. Rutina asta adolescentina devine previzibila.
Problema nu este sinuciderea, deoarece daca voiai O FACEAI simplu, e foarte usor sa cauti o sfoara, sa iei o supra doza de pastile, un cutit foarte mare adica trebuie sa fi imbecil sa nu poti sa te omori.Acum eu cred ca toti ne-am gandit la asta in viata noastra(mi-e personal mi-a trecut gandul prin cap) dar m-am intrebat mereu de ce? uite de exemplu eu de curand am trecut prin niste lucruri care mau schimbat total si am remarcat ca de fiecare data cand resimteam toate sentimentele alea negative simteam ca nu am un SCOP pentru care sa traiesc, nu aveam o chemare, uitam brusc de toate visele si realizarile mele de acea iti recomand sa iti cauti o "misiune", un scop, ceva la care daca te gandesti sa te entuziasmeze.Acum faza este ca orice ai face niciodata nu o sa fie indeajuns de acea trebuie sa te concentrezi asupra progresului zilnic(ex:sa citesti ceva,sa te apuci de un sport, ceva in care sa devi mai bune pe zi ce trece, de la carti despre finante pana la documentare despre muste)PROGRES=FERICIRE
Acum multa lume zice ca iti trebuie curaj sa te sinucizi si da este adevarat.Dar ce fel curaj iti trebuie sa traiesti, sa lupti pentru ceea ce vrei stind ca legea lui Murphy poate bate la usa oricand, stind sigur ca viata te va pune in "genunchi" la un moment dat pentru ca ghici ce viata nu este corecta, viata doar este.
Doamne fereste cum sa te gandesti la asa ceva. Daca chiar te-ai gandit la asta, iti recomand sa te duci la psiholog. Viata poate fi grea, dar cu multa putere treci peste greutati
Sinuciderea nu este o optiune. Poti incepe prin a ne spune problemele tale si te vom ajuta.
Sinuciderea nu este o optiune! Viata este un dar. Daca uneori ai momente im care te simti prost nu dramatiza si autoditrage-te de la ele prim diverse activitati.Incearca lucruri funny.Pe mine sincera sa fiu ma ajuta filmele de comedie si dansul pe melodii de club.Cu totii ne-am gandit o data macar la sinucidere da e totusi cam drastic...