Tocmai vazusem o intrebare, cineva voia metode de sinucidere.....Am ajuns intr-un moment al vietii in care nu mai vad luminita de la capatul tunelului, oricat as incerca.Simt ca trebuie sa mor, dar o picatura din mine imi tot zice ca sa traiesc. Nu mai pot
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Faptul ca poti sa scrii aici deja demonstreaza cat de norocos si priviligiat esti. Da drumul la stiri - fasia Gaza, Ucraina -sa incerci sa supravietuiesti intr-o zona de razboi, sa iti vezi familia murind -asta e un cosmar.
In lume sunt aproape 811 milioane de persoane care nu au suficienta mancare - mor efectiv de foame. Stii poza celebra cu fetita care moare de inanitie si vulturul care asteapta sa moara ca sa o manance? Crezi ca situatia s-a schimbat atat de mult in bine? Dar asta e putin pe langa cei care nu au acces la apa curata de but- de fiecare data cand dai drumul la robinet esti mai norocos decat un sfert din populatia globului.
Si la astia toti se adauga cei fara adapost, fara membre, cu boli incurable, fara acces la educatie, crescuti fara familie, cei care si-au pierdut tot fara vina lor, etc. Ei se agata de orice fir cate de subtire, spera ca lucrurile o sa fie mai bune, lupta pentru fiecare zi. Dar tu nu, tu esti mai napastuit decat ei toti.
Du-te la medic, ia un tratament si bucura-te ca nu stii ce inseamna sa traiesti un cosmar.
De ce judeci cand nu stii, si compari? Am fost la medic pana sa am copilul, luam tratament, dar fiind o mama singura, nu imi permit sa dorm mai mult, sau sa stau lata in pat de la pastile.Am 33 de ani, am crescut un copil de una singura 3 ani, am ramas fara loc de munca, fara un acoperis deasupra capului, am dormit cu copilul in brate prin gări, pana am indraznit sa cer ajutor de la tatal ei....ca mai apoi sa ne ajute cu un loc cald unde sa dormim, insa sub ploaia de amenintari cu bataia, totul de fata cu copilul.Sunt in UK acum la el, dar imi e frica sa merg la autoritati, sa nu ma desparta de copil.Am gasit loc de munca in alta tara,in ideea sa nu ne loveasca el,insa nu vor cu tot cu copil,vor primele luni sa merg singura, sa fac actele, etc etc. Nu mai gasesc solutii, am incercat si incerc in continuare, macar pentru copil, dar simt ca nu mai reusesc sa ajung la lumina.De profesie sunt asistent medical, deci pe meseria mea am cautat loc de munca, insa cu copilul nu vor.Ori nu am cautat eu destul.Dar simt ca nu mai dau inainte, imi este frica
Răspunde
Ca prima idee :
Am inteles ca unde ti-ai gasit un loc de munca, nu-ti permit sa iei si copil. Din ce cauza? Chirie de servici? Nu te poti descurca sa faci rost de bani si sa iti iei chirie personala, sa iei copilul fara sa sa-ti zică nimeni nimic? Si ai rezolvat?
Nu am de unde sa iau bani imprumut.Ca sa iei chirie personala in tara respectiva, trebuie sa ai recomandari sau o cunostinta macar, bineinteles si bani.Chiria de servici nu imi permite sa iau si copilul.
Ok, esti in UK, se cauta aici asitenti medicali - in spitalul unde lucrez au adus asistente din India si inca nu au acoperit deficitul. Cauta un loc de munca de care assistant sau pre-registered nurse intr-un care home pana cand faci actele si obtii PIN- ul (dreptul de practica aici) si dupa poti sa lucrezi ca asistenta medicala. Pana atunci ca si care assistant pui deoparte niste bani sa iti iei o chirie.
Incerc sa obtin pre settled intai, ca fara el nu am nici o sansa sa fac ceva aici, sa pot pleca de unde sunt cu copila.
Tu zici ca nu vrei ca statul să-ți ia copilul! Dar dacă te sinucizi ce crezi va se va întâmpla cu acel copil?
Sunt in aceeasi situatie 
te inteleg..nici eu nu imi gasesc un scop in viata, un sens, orice. poate ai familie, amici, colegi la care sa apelezi? eu nu am pe nimeni...sunt zero!
Am apelat la familie si o prietena, ca atat aveam, si mi-au intors spatele toti.Singura sunt si eu, doar ca am un copil pentru care sunt responsabila.Ma lupt cu mine sa reusesc sa gasesc din nou luminita de la capatul tunelului... poate de aceea am si facut cont aici, poate mai gasesc persoane cu situatii similare, care ar putea intelege un pic....Ma tot rog si la Dumnezeu, dar nu mai reusesc sa gasesc speranta
Vrei sa iti las instagramul/Facebook-ul, sa mai schimbam o vorba cand e timp sau cand te simti jos?
Gandeste-te la copil, el iti poate da lumina..eu nu am copii, nu am chiar nimic.e alta situatie.dar tu ai un scop..copilul..gandeste-te ca va creste,va deveni adult,te va ajuta si el,vei fi bunica, samd.e totusi ceva unic, el te poate salva, dar si tu pe el, ca daca o tii asa in depresie si te vede, ii raman traume..fii puternica,ridica-te pentru ca ai pentru ce,pentru copil! trebuie sa existe o solutie,vino in tara,poate ai aici pe cineva,si la noi gasesti job de asistenta,si s-au marit salariile, macar o perioada pana iti revi stai pe aici, iti faci noi amici, daca vrei lasa-mi un email, Facebook ceva sa mai vorbim, poate te vei simti mai bine!
Din ce nu poți sa iesi?
Care e situatia ta?
O poti spune? (rezervat si cu grija pentru intimitatea vietii tale )
Poate exista solutii si scapi de problema
Am 33 de ani, sunt o mama singura cu un copil de 3 ani dupa ea.Am dormit prin gari, pe strazi, fiind data afara din casa de rudele mele.Ca sa gasesc un adapost rapid pentru copila, m-am rugat de tatal copilului sa ne primeasca o perioada la el,(el fiind in alta tara).Am primit un acoperis deasupra capului, insa totul sub amenintari cu bataia.Imi este frica sa apelez la autoritatile de aici, sa nu imi ia copila de langa mine, sa imi zica ca sunt o mama rea pentru ca am ajuns in situatia asta.Incerc sa gasesc loc de munca,in alta tara,ca sa scap de amenintari,dar unde am gasit,mi-au cerut lucruri pe care eu nu le pot face,necunoscand pe nimeni acolo. Am terminat niste studii postliceale, in speranta unui loc de munca mai bun, dar m-am lovit de marele adevar la noi in tara. Acum fiind cu copila langa mine, nu reusesc sa mai vad luminita de la capatul tunelului, dar deloc, oricat as incerca.Nu stiu unde sa ma mai duc, ce sa mai fac, tot sa ramana copila mea langa mine, sa o pot creste in continuare, simt ca nu mai pot.
Buna.Am gasit o rezolvare, cel putin pentru moment, pentru binele copilului, iar eu voi merge la un psihiatru sa caut ajutor.Doamne ajuta sa fie totul spre bine,
Bună.
Ma bucur ca ai reusit sa gasesti o rezolvare.
Mult succes la psihiatru si sper sa reusesti sa scapi definitiv de ambele probleme.
Esti multumită de rezolvarea de moment pe care ai gasit-o?
Te face sa te simti mai bine?
În viață sunt și momente mai grele, dar și momente frumoase.
Ar fi o prostie să clachezi într-o perioadă mai dificilă când partea cea mai bună a vieții abia începe.
Ai nevoie să te apropii de Dumnezeu pentru a primi putere să mergi mai departe.
Deci,eu personal am încercat să mă sinucid de la vârsta de 9 ani.Am băut soluții, dezinfectant, am încercat să mă sufoc, să mă înjunghii, să beau multe pastile și chestii de genul.Iti zic de pe acum, e foarte greu sa te omori.Pare ușor, dar nu e.Eu nu te judec, te înțeleg.Dar în acea picătură se află teama, teama ca poate încerci să te omori, doar ca nu mori și așa rămâi doar cu consecințe.Nu încerca să te omori, nu ai idee cum este, îți zic pentru ca am trecut prin asta.Este cumplit,crede mă.Mai bine renunți la acest gând, îți sugerez un psiholog.E foarte foarte greu să te sinucizi, și dacă încerci să o faci și nu reușești inchupuie-ti ce părere o să aibă familia, colegii, prietenii și toți.Nu există o metodă prin care să știi sigur ca mori, iar dacă rămâi în viață este oribil efectiv.
Din pacate am avut o tentativa de suicid in adolescenta, una nereusita evident.Va multumesc tuturor celor care mi-ati raspuns, nu ma asteptam ca niste straini sa ma inteleaga, cum nici familia mea nu a facut-o.Va multumesc ca m-ati salvat
Și eu sunt la capătul puterilor și îmi trece prin cap sa scap cumva...
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
