Consumi prea mult ecran si interactionezi prea mult in mediul digital. Ai fost hiperstimulat virtual prin jocuri si nu ai dezvoltat la timp si suficient de mult comunicarea verbala. Fa exact opusul. Stai si petreceti timpul majoritar (peste 60% din el) saptamanal departe de orice ecran, in mediul tau natural, interactioneaza fata-catre-fata, incearca sa-ti folosesti mainile mai mult in lucruri care sa-ti aduca bucurie (munca de voluntariat poate ajuta, cauta grupurile ATOR sau ASCOR din orasul din care esti), iesi la o plimbare prin parc/stadion imbracat sport si incearca sa alergi (asta te va ajuta sa-ti oxigenezi creierul), treptat renunta la lucrurile care te stimuleaza (cafea, energizante, dulciuri), cauta pe Youtube biofizicianul Virgiliu Gheorghe si asculta-l ce vorbeste despre dependente...
Sa-mi spui te rog daca din ce ti-am descris mai sus, te regasesti. Nu-ti face griji, in directia aceasta se duc generatiile care vin din urma...
Mulțumesc!
Mă regăsesc în ceea ce ai spus tu, mai ales în interacțiunea din mediul digital. Consum 4-5h/zi pe internet. Nu consum cafea, dulciuri, energizante, chiar mănânc bine. Să particip într-un voluntariat este ca și cum mi-ai da cu un topor în cap. Sunt anxios. Cum am specificat în ceea ce am relatat mai sus, când dau ochi în ochi cu cineva cunoscut, nu mai știu să respir corect, mă uit doar pe lângă persoana respectivă, îmi bate inima mai ceva ca la raliu, și lucrul care mă stresează, nu mai pot vorbi, să gândesc. Din exterior și din perspectiva unui om, nu-ți dai seama, dar pe interior este un război.
Să ies să alerg prin parc, este al doilea topor în cap primit. Oamenii mă privesc. Nu știu exact care este termenul corect pentru ceea ce vreau să spun acum, dar când îmi doresc să fiu eu, văd un om și mă schimb. Cu toate că am dorința. De exemplu: vreau să ies la tablă, știu răspunsul, dar știu că sunt oameni care mă vor privi și analiza. Mereu "încerc" să aflu ce gândesc alții despre mine, și prefer să rămân în bula mea, atunci nu mai gândește nimic despre mine.
Din nou, din câte poți vedea aici, textul curge fără nicio problemă, și gândesc.
„Coacționar la clinica deschisă de Becali este Virgiliu George Vlăescu, un teolog care promovează intens multe teorii pseudomedicale pe diferite site-uri de extremă dreaptă."
—Alexandra Nistoroiu, PSEUDOMEDICINĂ! Clinica lui Becali face terapie cu vâsc pentru bolnavii de cancer. Febră indusă în tot corpul, ca să "fiarbă" cancerul! Libertatea, 29 martie 2019
„Am citit-o. Virgiliu Gheorghe nu e om de știință, iar cartea este o adunare de obsesii și manifestări paranoice lipsite de orice suport. Presupun că acum glumești, nu? Nu poți, în mod serios, într-o discuție serioasă, să-mi recomanzi așa ceva. Cartea ar fi revoltătoare dacă nu ar fi hilară. Și acum vorbind serios, spune-mi o carte adevărată, nu îți mai bate joc."
—Brigaela, tpu.ro
Brigaela este medic si asistenta universitara, are dreptul legal sa puna diagnostice.
Virgiliu Gheorghe are succes in mediul habotnic, dar din pacate e un paranoic, dovada ce scrie pe ActiveNews despre Covid.
La cat ai scris, m-a luat durerea de cap...
Nu am citit tot, dar asta conteaza mai putin.
Cauta "simptome ADHD", s-ar putea sa te regasesti pe acolo.
Mulțumesc, scuze pentru roman!
Nu am citit tot. Pari să fii extraordinar de stresat. Iți zic eu că nu este bine.
Reîmprospătează-ți mintea, uită de lucrurile acestea, viața merge înainte, și chiar dacă tu ai împresia că ea trece pe lângă tine, odată ce vei realiza că multe lucruri chiar nu contează, creierul se va "regenera". Pari să duci și o problemă de overthinking, când faci o problemă mică să pară gravă. Trăiește-ți viața. Distrează-te, râzi, bea o bere cu colegii, găsește un prieten etc.
Te rog eu să nu te apuci de droguri/alcool(excesiv, tot omu mai bea de sărbători sau cu o ocazie),
să (nu) te tai pe mâini
să (nu) îi crezi de oamenii care îți vor vinde leacul miraculos la problema ta.
Sper să nu ajungi să te sinucizi. Nu merită, scoala e nasoala, iar picatul bacului nu este motiv de suicid.
Îți zic toate acestea deoarece în situația actuală a creierului tău, nu cred că poți învăța ceva. Creierul este atât de suprasolicitat, încât nu mai poți citi un text normal. Nu este ok, și sper să nu te demoralizez ș mai tare cu acest mesaj, dar acesta e adevărul.
Eu tot ce văd aici, încerc să o iau ca o critică constructivă. "Când faci o problemă mică să pară gravă", ai dreptate aici. Cu toate că, să greșești este normal și poți învăța, eu mă simt ca ultimul om, prost. Mulțumesc mult, apreciez că nu ai citit tot și ai reușit să-mi scrii un mini-roman. Seară faină.
Critică constructivă e să îți spună ce faci greșit și ce ar trebui să îmbunătățești. Să zici că cineva e un inutil și că risipește oxigenul e o insultă. Oamenii acestia nu au ce căuta pe net, pentru că fac mai mult rău decât să încurajeze(sau bine, ceea ce cred ei că înseamnă încurajare). Seară faină și ție.
Eu am extras doar munca grea și continuă. Mulțumesc!
Nu m-am gândit, vezi mă că se poate?! Câinii latră ursul trece!
Ai incercat sa mergi la un psihoterapeut? Nici nu stii cat de mult bine ti-ai face...
Am fost o singură ședință. I-am trimis dânsei un mesaj: 'Ce ar trebui să facă o persoană care nu mai are cheful de viață și de a trăi."
Oricum a fost o experiență groaznică, eu anxios fiind, nu am putut vorbi nimic. Mă uitam doar cu capul în jos. Și mă abțineam să nu plâng. Am reușit să-i explic doar despre "trauma" mea. Nici nu prea am avut ce să înțeleg într-o oră. Dânsa și-a făcut treaba, a fost vina mea. Și primind mesajul meu, mi-a recomandat să merg la psihiatru, dar nu am fost. Mulțumesc!
DeBaza123 nu pot să răspund la mesaje. Sunt junior și nu am această posibilitate.
Ți-am citit mesajul. Urma să-ți urez un salut. Mă mulțumesc doar cu răspunsurile la întrebările mele. Mulțumesc!
anonim_4396 întreabă: