Urmează să mă angajez ca lucrător comercial și îmi este puțin teama sa nu mă ia anxietatea și tremurul pe acolo,anxietatea mea socială este horror, se manifesta prin tremur al corpului și a capului și tremurul e vizibil, de 4-5 ani mă chinui cu diferite tratamente sa scap de fobia asta și nu pot,am rezistență la tratament,e imposibil de tratat din ce vad.
Voi aveți sau aveați anxietate care se manifestă fizic prin tremur? Menționez că nu pot ieși afară dacă nu iau xanax,mă rupe efectiv,xanax e singurul tratament care mă ajută relativ câteva ore sa fiu calm cat de cat dar nici măcar xanax nu mă calmează total atât de puternică e anxietatea. Când m-au întrebat dacă am vreo problema cei din zona care m-au trimis la alt magazin le-am zis că nu am nimic,daca ziceam că am anxietate,atac de panica nu cred că mai mă angaja! Dar ce mă fac daca mă ia vreo criza de anxietate la locul de munca? Sa incep sa tremur pe acolo de la anxietate și sunt văzut? Că o să îmi pierd locul de munca!? Nu exista nici un truc sa îmi calmez mintea și tremurul ăla generat de anxietate? Parca când am bani capăt atitudine și se diminuează mult, când rămân fără bani nici nu pot ieși din casă nici măcar cu xanax uneori. Ce legătură au banii cu anxietatea de au o așa mare influență? Înainte nu aveam bani deloc aproape și nu aveam nici o problema că nu am, eram ok, acum de când cu anxietatea de câțiva ani starea psihica e dependenta de bani,daca rămân fără mă îmbolnăvesc serios pe loc!
Cum pot sa combat o anxietate atât de serioasa de unul singur? Macar tremurul ăla cum îl pot controla când apare că am văzut că e imposibil de controlat când mă ia tare anxietatea? Ce mă fac daca mă ia anxietatea serios la locul de munca? O sa mă fac naibii de râs și o sa afle toți că am probleme, si cei care frecventează magazinul din zona. Voi ați putea trăi cu o anxietate atât de puternică? Ani de zile? Am dat ogrămadă de bani pe tratamente, timp pierdut și tot așa sunt ca la început! Și păcănelele mi-a agravat-o când am pierdut acum 2 zile o suma din nou mare ca la început. Oricum și fără a juca la păcănele tot așa se manifesta când rămân fără bani,mă rupe litermente!
Mă tot gândesc dacă nu cumva sunt condamnat la suicid că văd că nu pot ieși din situația asta,locuiesc și singur,părinții sunt decedați și e greu sa mă încurajez mereu. Am observat că inspirația și expirația ajuta dar prea puțin,când rămân fără bani tremur grav,e o chestie de gândire pe care am incercat sa o remediez dar nu pot că apare starea aia fight ore flight,lupta sau fugi cauzata de subconștient, aia daca aș reuși să o elimin cumva din tiparul gândirii sau subconștient sau unde se afla cred că aș fi ok!
Ceva sfaturi? Daca ați fost la terapeut cu aceeași problema ce va spus să faceți?
Ordonare:
După relevanţă
"Urmează să mă angajez... când rămân fără bani tremur grav... Ceva sfaturi?"
dacă te ia, iți dai demisia și gata și rămâi cu tremuriciul - că bani, kanci!
RăspundeTrebuie sa fac ceva să nu mai cheltui bani până de Paști, dar e greu că mă prind controlorii fara bilet, nu am abonament nu am nimic, oricum după un timp mă repartizează langa mine
Răspunde 
Breh, si eu am o oarecare anxietate sociala/am avut mereu, daaaar...
1. Fii a naibii de bun in ceva. Fii sigur pe acel ceva si poti sa fii si in fata unui stadion intreg, ca o sa vezi ca merge. Constientizeaza cine esti si ce poti. E greu, stiu. Dar nu imposibil.
2. Evita oamenii. Simte-te bine cu propria persoana, gaseste un job care sa nu necesite interactiunea face-to-face. Cred ca cel putin un sfert dintre IT people sunt cu capul. Si nu e nici o problema, atita vreme cit isi fac treaba la birou/acasa, in fata calculatorului, si mai ales in rest isi permit sa faca ce vrea muschiul lor. Pentru ca AU CU CE.
P.S. Clar, fara pacanele. More work, more money. Work paid not well enough? Upgrade the branch/field!
E posibil sa mă pune și la casa, daca nu lucrător comercial tot am interacțiune cu colegii că punem marfa,colaboram,deci nu se poate fara interacțiune. Mi-au agravat starea rău păcănele.
Mersi de răspuns! Da,trebuie sa fiu bun in ceva acolo,dar depinde de nivelul de anxietate că ea te lasă să fii bun sau sa esuezi.
Daca o sa mă observe cred că trebuie să le spun ce am nu pot da vina pe emoții mereu, dar cred că o să mă de-a afara, o să audă și cei din zona care m-au trimis acolo și mă fac de râs și în zona daca mă ia pe acolo tremurul de la anxietate am pus-o 
Nu știu cum să îmi calmez mintea în loc să merg la psiholog eu m-am dus la păcănele și când nu trebuia.
Eu nu am decat liceul terminat așa că nu mă pot angaja oriunde.
Cred că doar dacă m-aș expune fara sa iau xanax ar fi ceva dar o sa fiu văzut de ogrămadă de oameni că am probleme mă fac de râs, afecțiunile astea sunt văzute ca o rușine in societate, devii marginalizat și stigmatizat. Poate ar trebui sa le spun dinainte sau sa le spun daca mă ia anxietatea?
Programator sau grafician poate sa fie cel mai anxios individ din galaxie. Tocmai asta e smecheria, ca nu ai de-a face cu oameni.
Datul afara odata angajat nu e asa de simplu, ca ii poti da in judecata si ii rupi. Mai ales ca e delicata nebuneala asta cu persoane cu probleme. Legat de liceu, da-l naibii. Eu am firma mea, si la infiintare am folosit certificatul de 8 clase. 
Tu ești patron, tu ești tu eu sunt eu
Care sunt pașii spre a deveni un programator? Știu că trebuie să știi și ceva lb. străine
Dar tu de când ai așa ceva? Crezi că ști de la ce sa declanșat? Mai, tu o data ai zis o vorba de milioane, de anxietate scapi ori daca mori ori prin sinucidere.
Pai important e sa te apuci de asta si sa iti placa. Ideea e ca cel mai rapid ar fi sa incepi ca tester, apoi poti face tranzitia catre programare. Cursuri de tester se fac de multe ori direct la locul de munca...
Lol, da. Fie ca mori, fie ca te sinucizi... tot mori. Eu de cand imi aduc aminte nu am fost foarte sociabil. Intre timp am ajuns sa controlez o mare parte dintre simptome, dar inca patesc uneori, mai ales cu gagicile care se intampla sa imi placa, sa ma gindesc ca fac/zic o gramada de chestii pe care efectiv le sar. Ma semi-blochez, desi unele nu observa. De exemplu am fost cu o tipa la o cafea. Care cafea la mine e ceva extrem de rar. A fost o intalnire foarte misto, si acum mai stam la povesti uneori, dar mai mult online. In fine, ne-am fi combinat grav de tot cel mai probabil daca eu nu eram inca legat dpv legal si ea din parinti divortati si fara intentii de a se baga in complicatii inutile. Ideea e ca de la cafeaua aia + intr-o oarecare masura faptul ca era in proportie de 90% my dream woman imi tremurau miinile ceva de speriat. In mod normal nu imi tremura, nici daca am vreun stres/emotie dar fara cafea sau alte stimulente de genul. Si la un moment dat dupa ceva timp ne intalnim noi pe undeva prin oras, zice ea ceva de o cafea, si ii zic ca nu, doar ai vazut data trecuta. Nu, nica nu observase.
Ca sa trag si o concluzie a povestii de mai sus... de cele mai multe ori asa e si cu anxietatea. Tu crezi ca cei din jur vad lucruri, dar de cele mai multe ori doar tu le vezi/percepi.
Eu daca fac un test de-ala de spectru si raspund 100% onest, iese ca sunt autist destul de bine. In principiu pot fi comunicativ, pot bate cimpii sau sa fiu fix pe subiect si elocvent, dar problema e ca de multe ori nu prea mi se rupe de sentimentele celor din jur.
Trebuie sa îți dai greata ca altfel nu faci nimic în viata.
Poti sa recunoști ca ai anxietate, acum nu te pui și tu și te vaiti ca mori sau chestii de genul ca atunci clar nu te ia nimeni la munca.Dar ii spui ca ești mai timid de fel și te mai pierzi când e aglomerație.
Părerea mea e ca controlul tine foarte mult de eliberarea mintii. Daca tu încerci sa iti eliberezi mintea și sa te gândești ca totul e ok, ar dacă nu îți convine ceva pleci ca nu te omoară nimeni îți mai revi.Eu mereu încerc sa elimin din minte ideea ca ma fac de ras sau nu ma descurc, încerc sa număr în gând sau sa îmi iau mintea de la ce se poate întâmpla nasol.
Cum adică trebuie să îmi dau greata? Sau viața? Da,ai dreptate, nu trebuia să calc la păcănele asta e problema, astea vad că te rup pe psihic și dacă nu ai anxietate.
Eu îmi dau silința dar sper sa fie ok, e greu sa fii pozitiv când ai atâtea probleme. Bine că am xanax că era grav daca nu aveam, că nici un tratament nu mă poate calma. Va fi grav daca mă voi simți rău că se va afla și în zona că ăștia din zona m-au trimis acolo, mai bine spuneam când ma întrebat prima dată dacă am sau nu am ceva ăștia din zona. Eu nu știu cum reziști tu fara tratament sa mergi la lucru, tu ai noroc că nu trenuri ai alte manifestări diferite. Dar ca și casier te-ai descurcat daca te-ar pune? Tu ce muncești acum?
Tu de la ce ai făcut-o? Ce ți sa întâmplat?
Sa iti dai greata.Adica sa te gândești ca ce o fi o fi și sa încerci.In genera la supermarket poți sa mergi și sa așezi pe rafturi, nu doar la casa.Iar dacă totuși tot te pune la casa, chiar dacă interacționezi cu oameni in afara de "card... aveți?" Sau "doriți punga" nu prea ești obligat sa vorbești nimic.Cu colegii o sa interacționezi cei drept, dar dacă e un supermarket mic ai colegi putini, iar în supermarket-ul mare nu apuci nici măcar sa ii cunoști pe toți.
Nu spun ca e ușor ca te înțeleg, mie mi-a fost greu ca am muncit și în fabrica cu zeci de oameni și ma simțeam foarte constransa, dar îmi vedeam de masa mea și mai trecea o zi.Si am muncit și la covrigărie, faceam cornuri, covrigi.M-am acomodat ca am avut doar doua colege destul de ok ce s-au comportat bine și m-au văzut ca sunt mai retrasa.Da am renunțat și eu când a spus ca să ma pun sa vând, tot din anxietate ca ma voi incuraca la bani, ca nu voi ști sa dau rest, ca ma voi pierd la o comanda mai mare și după mi-a părut rău.Am mai muncit și la confectionat de textile, iar când a vrut sa ma promoveze și sa învăț lucuri noi din nou m-am panicat și am renunțat.Si de asta mi-a părut rău de aia și zic sa faci tot posibilul sa nu ratezi ocazii ca poți sa îți ratezi viata și e păcat.
Eu acum sunt însărcinată și nu mai muncesc. Ultima oara am muncit de acasă pentru o firma ce vindea piese auto, ma ocupam de reclama, comenzi etc din cauza faptului ca anxietatea mea sa agravat și nu prea am mai putut sa socializez nici cât o făceam înainte.Acum sunt însărcinată dar am deschis cu partenerul meu oricum o mica afacere ce se ocupa cu diverse și îl ajut în gestionare.
Eu anxietatea am avut-o din copilărie pentru ca asa a fost pe atunci educația.Eram ba doar cu și mei, doar singura pe la bunici la tara unde nu vedeam nici țipenie de om.Nu am făcut grădiniță, cu școala a fost greu din cauza ca nu ma puteam acomoda și nu a observat nici un adult ca ceva nu e în regula cu mine, spuneam cum era pe vremuri "asa e ea mai rusinoasa" și asa am rămas.Pana sa aflu eu de anxietate am ratat multe chestii, m-am izolat mult, am stat în preajma oamenilor ce mi-au controlat viata doar pentru ca imi părea mai simplu sa rezolve alții decât sa ma complic eu și încet încet m-am închis tot mai tare.Acum am probleme pentru ca am fost nevoiți sa ne izolam o perioada din cauza aproblemelor financiare, dar curând se va reglementa toată treaba.
Poate te obișnuiești, încerci și dacă ai atacuri renunți. Mai bine cauți ceva backoffice.
La un magazin ca lucrător comercial pui marfă în rafturi sau stai la casă.
Tu cauți să pui marfă în rafturi și dacă te ia tremuratul te duci în spate unde mai fumează angajații și stai acolo până îți trece.
Dacă ești la casă și te ia o criză din aia atunci e nasol că trebuie alt casier să ia casa ta și de tine trebuie să cheme salvarea.
Nu te lasă cineva să pleci din magazin cu o criză din aia până nu vine salvarea.
Așa se procedează la magazine serioase.
Atunci o sa evit sa mă pune la casa până mă obișnuiesc acolo. Bine că mi-ai zis.
Sa eviți? când zice șeful //șefa ca tu sa mergi la casa de marcat cutare, tu ii zici ca nu mergi pentru ca ai anxietate sociala?
La un magazin ca ăla unde te angajezi la început pui marfă în rafturi
Nu dar ii zic că vreau sa pun marfa, sper sa nu îmi spună.
Tu ce ai face in locul meu daca ai avea probleme de astea? daca te cheamă la casa ce ai face să te calmezi că nu poți să te calmezi când vrei tu, e de la cortex chestia asta, din zona creierului. Îți dai seama că o să sune penibil daca ii spun așa
Dracu sa mă ia cu păcănelele astea că păream ok până să nu pierd banii, îmi cam merit soarta!
Nu te pune la casă forțat dacă nu vrei și nu te dă afară.
Tratamentul pentru toate problemele tale.
https://postimg.cc/Wtd9NNLd/fb628251
Ți-am zis pastilele uneori agravează în loc să combată starea. E și din cauza pastilelor, să știi.
Tu trebuie să mergi regulat la psihiatru și să-i spui cum te simți de fiecare dată și să-l rogi mereu să-ți prescrie o cantitate cât mai mică de pastile. Ți-am spus exact ce ne spunea psihiatra la faculta, că ea chiar și oamenilor cu depresii grave, ea nu le recomandă dozaj mare, cel puțin nu fără a se și lupta psihic/fizic cu tulburarea x sau y.
Ne dădeam exemplu cu depresivul, a zis că ea mai întâi le făceam program de ieșit afară, de implicat în chestii, orice fel de chestii care să țină mintea ocupată și să ajute la diminuarea vidului interior, apoi dacă vedea că pacietul nu dă randament la ceea ce ea le oferea, le dădea mereu minimul de gramaj de pastile, dar spunea că în continuare pacientul trebuia să lupte pentru acel program.
La anxietate, da, mult am văzut că contează joculețele și exercițiile de respirație, dacă spui chiar și tu că ajută și ai încercat pe propria ta piele, înseamnă că psihologia nu e chiar așa de mincinoasă.
Însă da, dacă tu spui că ai o anxietate și depresie mult mai mari, atunci clar trebuie să faci eforturi mult mai mari decât niște simple exerciții de respirație.
Eu ți-am zis, eu spre exemplu ascult muzică în căști, fără căști chiar și azi, pe stradă nu pot ieși. Spre exemplu dacă din varii motive sunt deja ieșită afară și constat că nu am căștile, merg pe stradă chiar și așa și funny e că uneori și eu constat că nu am chiar așa anxietate mare cum cred eu. Dar evident că din casă, nu concep să ies undeva să zicem în mijlocul zilei, random așa, fără căști și fără muzică.
Eu zic să încerci și tu acest exercițiu, cumpărăți mai bine o pereche de căști din alea wireless, decât să arunci bani la pariuri, le conectezi la telefon, și cât timp lucri, mai ales cât timp stai la casă și o să vezi toți clienții ăia, poate o să te apuce o hiperventilație și un tremur groaznic, pui căștile în urechi și asculți muzică. Sau la fel când așezi marfă și mai faci altceva. Dacă e totuși ceva de făcut prin magazin ce necesită să vorbești cu colegii, atunci pui doar o cască și încerci să te calmezi prin muzică.
Mai pot fi și alte chestii prin care poți păcăli creierul că tu nu suferi de aia și totul este în regulă, dar poate nu le poți face la muncă, gen fumatul, alcoolul și alte chestii care cumva să te "sedeze" oarecum, altceva decât xanax, dar oricum acele substanțe produc dependență și nu sunt mai departe de xanax.
Așa, ți-am mai spus, la nivel de gândire mai trebuie lucrat și m-am tot ținut că o să caut acele informații/propoziții cu gândirea defectă/gândirea normală pe care să ți le repeți mereu, dar deocamdată nu am fost nici eu în apele mele și oricum la ce e în casa mea, nu prea mai e posibil să găsesc ceva. Însă duminică acum mă duc la psihologul meu și o să o întreb dacă mi mai poate trimite încă o dată acea foaie cu gândirea și o să o întreb așa fugitiv, și de cazul tău și ce recomandări îmi poate face, ori de cărți, ori chiar de ceva simplu de făcut pentru calmare, până vei ajunge tu la unul.
Ți-am zis, fără psiholog și doar cu pastile, agravezi problema ta, nu o rezolvi. Ai acolo în spate totuși niște traume, poate unele le ai chiar băgate sub preș și nici tu nu mai ai habar de ele și din păcate, chiar și ajutorul meu cu 2 ani de studiu al psihologiei și nici chiar TPUașii nu te putem ajuta până tu nu te ajuți și nu vrei să mergi la un psiholog acreditat și evident care să-ți și disece trauma și problema în n bucăți. Eu citesc acum câte ceva despre traumă și suicid, că ți-am zis că aș vrea să mi fac un vlogg pe temele acestea, dar deocamdată mă lupt și eu să înțeleg câte ceva. 
Totuși m-a ajutat xanax sa ies afara fara probleme dar fara nu pot că anxietatea mea depășește orice limita a imaginației,și da,știu că psihologul poate ajuta problema de la rădăcina,când o să am bani o sa merg și acolo,până atunci mă focusez pe munca. Daca asculți muzică în căști nu rezolvi problema de la rădăcina,trebuie reprogramat mentalul,refluxul mental,modul cum mă percep,cum mă raportez la oameni,la viață,viitor,la mine. Sunt niște emoții, energii negative blocate în piept și gat și trebuie cumva eliminate. Da, poți să o întrebi de mine sa ii spui pe scurt problema, e o spaima nejustificată, eu as ieși fara xanax afara dar o să vadă toată lumea în ce hal sunt și o sa mă facă nebun poate daca umblam cu cineva îmi era mai simplu sa nu fiu singur pe strada mereu, dar ai zis că cu ăla nu mai are rost sa discut.
Păi găsește un alt tovarăș cu care poți să ieși mereu pe drum, așa eram eu cu Didi pe vremea liceului, ți-am povestit de Didi asta
Dar la tine e grav cu man ăla, dacă spui că el o fost călăul tău către drumul păcănelelor. Nu merită. Nu meriți astfel de tovarăși, mai ales când tu deja ai o problemă gravă cu asta și nu ești cel mai prost om din Univers. Vezi cât scrii, vezi câte știi despre psihologie și aparent tu nu ai deschis nicio carte de psiho, ai, cum ai spus tu ceva școala vieții a ta și ai citit mult prin online eu în schimb am tocit ce-i drept 2 ani cărțile alea și mă simt la același nivel ca al tău de cunoștințe pe parte de psiho. Ca să nu mai spun că aparent tu știi și geografie și știi și ce e inflația, eu mi-am bătut capul mereu cu inflația asta, dar habar nu am ce înseamnă. Nu pot, mintea mea la dracu, dacă o poate pricepe.
Deci eu zic să nu te mai înhami la anturaje dubioase, Fanta, mamă, ai nevoie de mentori în viață, de modele, dar din astea strong și faine, nu de lepăduri. Wait, nu spun că în final și el nu e ca și tine un spirit pierdut și rătăcit, în fond, orice om are o poveste și un demon ce nu-i dă pace, ba sincer, cam toți în era aceasta, nenorocita eră, e posibil să avem parte de un viciu, unii nici nu l-ar admite, dar cumva inconștient și ei știu că-l au.
Așa că și în cazul tău Fanta, dragă, e nobil să-l ajuți și pe el, dar nu să-i oferi puterea de a te distruge pe tine. De aceea cumva îți și spun să stai departe de el, e pentru că în fond nu el e problema ci faptul că tu acum ai un psihic șubred și nu ai nevoie de influențe proaste. Dacă tu erai mai tare și nici nu cădeai în acest viciu, eu una te împingeam de la spate să reiei legătura cu el, ca să- salvezi și pe el și să îi oferi și lui un sprijin, că cine știe poate e și el alone în Univers, dar eu încerc să te salvez pe tine, pentru că deocamdată ești slab în gândire, în emoții și ești victima perfectă atât a lui și a anturajului lui cât și a viciului păcănele.
Revin deoarece, am scris deja maximul și mă enervează mai m-au și delogat.
Acum vreau să-ți răspund și la întrebarea cu banii.
Evident că există o corelație. Orice lucru care-ți oferă putere, pentru un om care are anxietăți și deci lipsă a încrederii în sine, va căuta mereu să aibă putere prin ceva. Unii o vor căuta prin bani, deci cum ești tu, alții prin manipulare, poate cei care se luptă să ajungă în funcții de conducere deși ei ca și personalitate nu sunt întocmai șefii înăscuți, dar perseverează tocmai pentru că fără acea putere de conducere ei simt că nu vor fi nimic în viața asta. Eu spre exemplu caut succesul și perfecțiunea, la fel, în fond, este pentru că nu avem încredere în forțele noastre și poate chiar ne urâm persoana noastră, dar totul vine tot de la o gândire eronată însă și din cauza unei dinamici familiale nu tocmai ok, cred că și singurătatea și chiar forma asta a unei neintegrări în societate, ne face cumva să vedem că noi am fi ciudați, diferiți și deci astfel poate chiar răi și nu am merita să fim în acest Univers. Partea bună din toată tărășenia asta eu una o văd că am avea totuși ceva perseverență de a reuși în ceva anume. Citește mai sus unde am explicat ce anume căutăm, noi oamenii fără încredere în noi. Deci tu vrei bani, că banul îți oferă puterea și ce să vezi, îl poți obține și face, dar nu prin pariuri, acolo de fapt e doar o mare gogoașă mincinoasă. Deci eu zic să te tratezi și apoi dacă tu-ți dorești bani, îi poți face, sincer acum nici nu mai e ca în trecut, poți face bani din orice, mă rog, ai totuși nevoie de o oarecare perseverență în final și o oarecare bună dispoziție la care trebuie să ajungi ca să faci față unui volum mai mare de muncă sau unei munci mai intense, dar doar de tine ține ce alegi în final. Eu pot doar să te ghidez și să-ți spun ce să faci, dar de tine ține ce vrei să faci.
Clar însă nu te vei îmbogăți prin pariuri și lotto, chiar eu am pus o întrebare pe aici, acum ceva timp și la fel mi s-a răspuns și dacă nu ne crezi pe niciunul atunci crede la dracu Biblia. Dumnezeu a spus că după izgonirea lui Adam și a Evei din Eden, a dat poruncă omului să-și câștige pâinea cu sudoarea frunții. De aici înțelegi tot. O fi o sudoare și la retardatele de pariuri și păcănele, dar tot God pe undeva prin Biblie afirmă că El nu e de acord nici cu aceste forme de câștiguri.
Evident că un câștig financiar ține și de ce oferi tu statului/societății, cât te implici, deci poate ar fi cazul ca atunci când mergi la psiholog, să-i spui și acest aspect, că tu vrei bani cu orice preț și că tu nu vrei să rămâi toată viața lucrător comercial. Cu psihologul lângă tine și cu ceva ambiție și perseverență ai să reușești. Sau dacă simți că nu mai poțj merge la o faculta pe un profil care ar fi bănos în România poți să-ți îndrepți atenția și către muncile din afară, sunt mulți care au plecat și de la coada vacii de aici și au fost pr afară, nu cine știe ce angajați în funcții mari, dar au revenit cu ceva bănet în Românica și și-au făcut oamenii case frumușele, au și copii și nepoți acum, unii și pe aici ori s-au pensionat pe caz de boală ceva, ori mai lucră cu ziua, ori unii mai smart și-au deschis și ceva afaceri. Și o duc boierește pe aici. Alții mai smart și nu tocmai patrioți au reușit și și-au făcut viață bobocel și pe dincolo.
De tine însă depinde ce faci. Dar atât îți spun, fără psiholog nu vei reuși. Pentru că oricum hai să spunem că anxietatea și depresia le ții în frâu cu pastile, dar pentru a-ți schimba mentalitatea din pierzător și lucrător comercial (bă, nu susțin nici măcar o milisecundă că această muncă ar fi o rușine, dar da, dacă vrei să urci pe scara socială, man, ai nevoie la dracu de o schimbare totală de gândire) în omul care să aibă viziune și să creadă cât de cât în el și să aibă gândirea de câștigător, nu o vei găsi în pastilele de la psihiatrie, ci în multă terapie și chiar în a începe să-ți formezi o nouă gândire și filosofie de viață. Ideea este că eu nu -ți spun acum povești de adormit copiii de cum să reușești tu în viață, eu îți spun doar că poate mergi la psiholog și tot nu o să reușești, însă schimbând gândirea și filosofia, o să începi să te schimbi pe tine. Spre exemplu, o să rămâi lucrător comercial întreagă viața, dar văzând că nu ai bani mulți, o să înveți să devii mai econom cu banii tăi, iar asta o să te ajute să înveți să-ți organizezi oarecum finanțele alea mici pe care le ai, dar poate văzând că nu îți permiți să-ți iei orice, poate înveți să le faci tu singur. Asta înseamnă că vei adăuga niște noi skilluri la tine. Spre exemplu știi câți oameni bogați, ce-i drept lucră și mult, dar au tot ce ar visa cineva să aibă cândva, dar știi că sunt acei bogați care nu știu nici să coasă un nasture, să facă o mâncare sau să planteze o plantă, nici măcar nu știu să facă teme cu copiii, pentru că pentru ei le fac mereu altcineva? Pe când poate subalternul acelui mare șef, știe să le facă pe toate. Ideea ce vreau să o extrag din toată această poliloghie este că uneori nevoia te și învață lucruri mari și uneori tot nevoia te face să mai miști degete și mâini. E logic, adică dacă ți-e foame te duci să-ți iei mâncare să-ți satisfaci nevoia, dacă nu-ți e foame stai pe canapea frumos și nu-ți mai pasă de mâncare așa și cu un salariu mai mic sau cu un job unde nu câștigi foarte mult. E posibil ca asta să te învețe chestii faine. Dar clar trebuie să rezolvi cumva dependența ta de pariuri. Alea da, alea or să-ți pună capăt zilelor. Poate în fond îți și dorești asta, cum și eu uneori bag până la refuz, sperând că mâine o dau în ciroză sau diabet și mă duc dracu, dar dacă totuși ai și o mică dorință de luptă, atunci faza e că până ieși la pensie, undeva pe la 65 de ani, mai ai încă vreo 30 de ani frumoși în care să lucri, deci 30 de ani sună a ceva în care chiar poți ajunge la visul tău de a avea bani, plus că la fel ca și în cazul meu și tu nu ai familie și deci nici obligații, așa că dacă tot ești credincios, vezi că God ne-a mai lăsat timpul ăsta pe Pământ și ca să fructificăm talanții dați de el, deocamdată să zicem că tu habar nu ai nici care-ți sunt talanții sau cu ce ai fi bun în societatea asta, dar mergând la un psiholog acreditat și făcându-ți ceva pasiuni, poți face și tu bani frumușei și înmulți talanții dați de God. Eu vreau doar să-ți spun ca replica "e târziu" nu se aplică, hai pe la un 40, 50, da, mai e cum mai e, dar la 30 de ani încă mai poți face lucruri, ba chiar asta cu faptul că au mai trecut totuși câtiva ani și îți bate oarecum îmbătrânirea la ușă, ar trebuie să fie flacăra ta care să te mobilizeze și mai mult ca să începi să te miști și să faci pași către o viață mai bună a ta.
Dar nu știu de ce pnm cred că am scris două romane degeaba și nu ai să iei nimic de bună din ce m-am strofocat eu să-ți scriu aici.
Mai mai cat patos pui tu scumpo
Ai uitat că și eu m-am ținut de tine o lună sa faci sa loose weight?
Daca e sa nu mă descurc mă duc dincolo la neamuri la munca și aia e,acolo nu rade nimeni că ai atac de panica pe strada ca la noi
Da,știu dar am zis nu compara anxietatea ta cu a mea,deocamdată dau lupte titanice sa fac ceva, eu nu am anxietate peste care poți să treci prin joculețe și respirație, am zis, cred că mulți nu ar avea curaj să iasă din casă daca s-ar confrunta cu așa ceva, nu toate sunt la fel, unele te îngenunchează la propriu! Mai sunt useri pe aici care s-au dus la psiholog 3 ani și tot așa de anxioși sunt,depinde de noroc și de chimia creierului care e determinată genetic si de viață psihosociala,bani, siguranță, confort mental, fara multe griji, eu sunt lovit din toate direcțiile, mai ales când îmi vine curentul și altele zici că vine armaghedonul
O sa lupt și dacă nu pot cred că știi care va fi rezultatul că deja mă cunoști puțin.
Pffff cât ai scris Ai un IQ mare, scrii mult și bine, mai rar am văzut așa fete pe aici și nu doar aici, chiar ești un mic geniu. O sa citesc și recitesc atent ce ai scris nu ai scris degeaba
Sper totuși să te ajute pe tine, dar cel mai mult să te ajuți tu, dragă Fanta, eu chiar vreau să văd un om salvat, eu cred în tine. Eu încerc să cred în umanitate, oricum, dar și în tine. Deci sper să reușești, să fii versiunea ta cea mai bună, să te ridici și de ce nu, să ajungi să-i consiliezi și pe alții și să expui povestea ta, cum i-ai făcut față cu brio. Eu te cam văd un psiholog așa pe viitor, dacă ai ține de tine și te-ai lupta cu anxietatea ta.
Știu ce zici, chiar știu.
Ce-i drept, eu anul ăsta lucru, dar la facturi nu am scos un ban din buzunar și încă nu am avut tremurul acesta că ce fac, cum fac, dar evident că mi-an și strâns ceva bani, pentru că așa o și fost înțelegerea cu mama, lucru, un an, doi, ba chiar stau mai fără cheltuieli, colosale, doar ca să-mi strâng o sumă frumușică și să-mi fac un fond de Doamne ajută. Dar oricum tot am scos bani aiurea, că s-au dus în prostie pe pixuri, caiete și tot ce e necesar pe la o clasă. Deci tot nu am strâns cine știe ce.
Dar în cazul tău, chiar te înțeleg, e al naibi de dificil să fii singur și să mai plătești și tot, dar oricum nu uita că și tu ai fost ajutat pe ici -colo și totuși ai un viciu.
Și cred că știu la ce te referi, dar nu asta este soluția și ți-o spun eu care la fel ca tine gândesc și eu, m-am tot rugat ba chiar la God, să mă îmbolnăvească și să scap, dar oricum de ce ne e sortit nu scăpăm. Deci ar fi chiar tare da noi ăștia care vrem să fugim primii de pe aici, să ne dea God crucea de a trăi până la 90 de ani, ar fi chiar creepy, dar e o vorbă "De de ți-e frică, nu scapi." Deci cine știe ce îți mai rezervă viața, așa că e mai bine să lucri la tine, indiferent ce îți rezervă viața și să învățăm să ne iubim și acceptăm viața așa cum e și cu bune și cu rele.
Salut!
Iti multumim ca te-ai deschis in fata noastra si ne-ai scris despre suferinta prin care treci!
Fobia sociala afecteaza undeva la 13% din intreaga populatie.
Asta inseamna ca 1.000.000.000 de oameni sufera de fobie sociala.
Este una dintre cele mai frecvente afectiuni psihice.
Gasesti in cartea "Anxietatea si fobia" de Edmund J. Bourne toate informatiile de care ai nevoie, chiar si cum se trateaza fobia sociala. Ar trebui sa scriu foarte mult aici si pierdem timp, asa ca ti-am recomandat cea mai buna carte despre anxietate pe care o stiu pentru oameni obisnuiti.
Se poate sa lucrezi intr-un supermarket chiar daca suferi de fobie sociala. Va fi foarte greu la inceput dar dupa un timp te vei simti printre oameni ca la tine acasa.
Da, pot sa apara anumite simptome de anxietate.
Trebuie sa intelegi ca este cat se poate de normal sa ai astfel de simptome daca suferi de fobie sociala. Si e de asteptat ca nu toata lumea sa inteleaga.
Sa iti spun cum a fost in cazul meu. Imi cautam de munca si m-a sunat un prieten sa imi spuna ca este un loc disponibil pentru functia de casier unde lucra el. Ca om care sufera de fobie sociala stiam ce urma sa ma astepte. Si imi tot puneam intrebarea "Oare ma voi descurca?". Aveam deja cativa ani de cand tot luam tratament si nu functiona de unul singur. Parca mai era nevoie de ceva. Si mi-am zis "Vreau sa lucrez printre oameni. Este locul potrivit in care pot lucra la problema mea".
Si asa am ajuns eu sa lucrez intr-un magazin plin, plin de oameni.
Dupa un an si jumatate, nu numai ca ma obisnuisem dar am fost promovat sef adjunct peste majoritatea colegilor mei. Mi-am dorit inca de la inceput sa promovez. Asta m-a motivat sa trag tare, sa dau tot ce pot si sa trec peste toate lucrurile marunte care m-ar fi daramat.
In prezent nu mai lucrez acolo dar mi-au ramas prieteni foarte multi colegi. Colegele ma imbratiseaza cand trec pe acolo.
Daca si tu esti sigur ca vrei sa depui un efort, sa treci peste lucrurile marunte si sa iti controlezi anxietatea, atunci, acela este locul de munca potrivit pentru tine. Daca nu, este nevoie sa te expui cu pasi mici.
Chiar daca vei simti foarte multa anxietate, chiar daca te vei gandi ca vrei sa pleci, ca vrei sa renunti la tot pentru ca e prea greu, adu-ti aminte pentru ce lupti! Pentru o viata sociala normala in care nu mai este nevoie sa fugi de oameni.
Stai linistit, nu te pune din prima zi pe casa. Lucrurile nu vor sta asa cum crezi tu. Prima saptamana e de acomodare, bagi marfa in mare parte. Dupa o saptamana poate te va lasa sa te uiti cum lucreaza pe casa un coleg cu experienta, cum vorbeste cu clientii. Apoi vei lucra tu pe casa cu colegul langa tine ca sa te poata sustine daca faci vreo greseala. Si dupa ce esti tu foarte bine pregatit vei ajunge sa lucrezi singur.
Vei avea colegi noi dar nu trebuie sa te simti ca intr-o cusca cu lei. Sunt oameni la fel ca tine si toti au avut emotii la inceput, chiar si cei fara fobie sociala.
Clientii chiar nu sunt o problema. Daca le vorbesti frumos si ei vad ca vrei sa ii ajuti o sa fie foarte draguti cu tine.
Niciodata nu am intalnit un caz in care un client sa loveasca un angajat. Si nici nu am auzit vreodata. Sa fie violenti verbal da. Mai exista dar nu i-am luat in seama niciodata pentru ca nu au ce sa faca. Sunt camere de filmat peste tot, firma de paza tot timpul + firma de interventie ( Vin niste oameni solizi de vreo 2 metrii inaltime echipati cu tot ce trebuie) daca e nevoie (probleme serioase). Nu e nimeni atat de prost incat sa loveasca pe cineva intr-un supermarket. Deci esti intr-un mediu foarte sigur. Daca lovesti tu primul atunci e alta treaba.
Dupa un timp nu vei mai simti anxietate ca la inceput. Devine totul ceva obisnuit, ba chiar s-ar putea sa te plictisesti.
Dupa ce te obisnuiesti cu oamenii, daca stai prea mult acasa sau fugi de oameni se poate intampla sa revina anxietatea dar vei trece mai usor peste daca din nou incepi sa te expui.
Cu cat stai mai mult inchis in casa, cu atat e mai rau.
Cu cat te vei expune mai mult cu atat te vei obisnui mai mult.
S-ar putea sa fie nevoie si de tratament medicamentos si de psihoterapie. Ele merg foarte bine impreuna.
Pot intelege ca e posibil ca uneori sa te simti fara speranta si sa te gandesti ca vrei sa te sinucizi. De multe ori anxietatea vine la pachet si cu depresia. Cand te simti fara speranta adu-ti aminte ca e doar o minciuna. Depresia te pacaleste, iti scade motivatia.
Cand nu ai motivatie, te simti fara speranta atunci apar gandurile astea de suicid. In acel moment este esential sa le spui asta si specialistilor la care mergi. Vei primi cu siguranta ajutor.
Multu succes!
Și daca incepe sa mă ia tremurul la casa ce pot face? Daca nu as tremura ar fi altceva dar efectiv și capul incepe să îmi tremure serios când încep sa tremur mai tare creste anxietatea că știu că deja lumea și-o dat seama că am probleme! Încă de când am semnat aveam emoții strong de abia putem să scriu și și-a dat seama sefa se uita spre o colega,nu mai puteam de rușine. O sa apară sigur simptome și nu pot spune că e de la emoții,trebuie sa ii spun că am anxietate dar e posibil sa mă de-a afara,depinde cat de mare va fi ca intensitate dar de regulă tremurul ăla e aproape imposibil de controlat,sa treacă niste fete și să vadă că mă bațai pe acolo de la anxietate o sa mor de rușine,mai ales că cei din zona m-au trimis acolo deci o sa afle și cei din zona că sunt cu capul cu toate că unii și-au dat seama că am probleme că anxietatea mea nu are cum sa traca neobservată având în vedere că devin mega crispat și tremur din toate încheieturile,chiar m-am expus așa și când nu luam tratament și m-au văzut în starea aia ogrămadă de oameni pe strada,efectiv atât de gravă era că îmi jucau sprâncenele,și fata,bărbia,nu puteam sa controlez,era chiar mai rău decât acum dacă stau să mă gândesc,eu am ieșit așa în situația aia deplorabilă,daca cineva m-ar întreba i-aș spune că am anxietate sociala nu as avea probleme,ei când te văd așa cred că ai ceva mult mai grav vazand cum te manifești in public. Medicul mi-a zis că mulți se confruntă cu așa ceva dar nu am văzut în viața mea un om cu anxietate pe strada sa tremure sau să aibă fata de speriat bombe cum am eu când mă ia
adică dintre atâția anxioși tocmai eu am fost remarcat de oameni că am probleme,și bârfit și judecat și așa mai departe. Daca tremurul ăla l-as fi putut controla cat de cat când mă ia tare atunci cel mai fericit as fi,că restul simptomelor știu să le maschez pe asta nu îl pot masca că e vizibil ochiului,mă face de râs în societate,de aia mă gândesc dacă mai are rost sa lupt sau nu,toți avem o limită nu suntem roboti și aia obosesc. De la stres posttraumatic sa declanșat brusc într-o zi de atunci viata mea e un iad. Ai dat un răspuns surprinzător de bun,nu știu dacă tu tremurai de la anxietate dar eu tremur și e horror că te vede lumea,eu cred că sunt suspect și de tremur esențial că de mic îmi tremurau mâinile,e genetic, tremur esențial plus fobie sociala imagineaza-ti cat e de chinuitoare, de aia cred că îmi tremură capul când sunt anxios.
Doar Dumnezeu mă mai poate salva sa nu mă fac de râs acolo, daca mă fac acolo mă fac și în zona și o sa afle toți că sunt cu cabina asta o să îmi îngreuneze extraordinar de mult starea, eu ditamai omul sa am așa ceva in loc sa prezint siguranță că sunt cat dulapul
Așa umilință mi-a dat soarta de nu îmi vine să cred să mă confrunt eu cu așa ceva care eram la bătaie cel mai al dracu pe unde mergeam, bine și acum sunt daca mă enervez de asta nu înțeleg de ce daca e vorba de bătaie îmi sare anxietatea dar când sunt printre oameni chiar și copii incepe sa mă ia moartea
Inteleg ce spui.
Poate o sa te sochez dar eu chiar am fost diagnosticat si cu tremor esential. Am fost la neurolog. Mi-a zis ca nu se poate trata. Exista medicamente care il mai amelioreaza dar trebuie sa traiesc cu acest tremor toata viata. Se accentueaza in anumite situatii.
Am momente cand nu tremur de loc si momente cand tremur de zici ca am parkinson.
Pai primul pas ar fi sa intelegi ca e normal sa iti tremure mainile si nu e ceva rusinos. Daca te-ai fi facut chirurg sau genist probabil ca ti-ar fi adus mari probleme tremuratul. Dar ca si lucrator comercial nu te afecteaza cu nimic. Inteleg ca pe tine te deranjeaza ca se uita oamenii la tine si te gandesti ca ar putea sa gandeasca anumite lucruri despre tine. Crezi ca vor rade de tine. Chestia e ca nu avem de unde sa stim ce gandesc oamenii. Desigur ca noi vom vedea partea cea mai nasoala. Dar in realitate nu e asa.
Tu poti crede ca oamenii gandesc ca iti tremura mainile pentru ca esti nebun. Daca intrebi 100 de oameni ce e anxietatea doar cativa vor sti sa iti raspunda. Habar n-au oamenii de la ce boli iti tremura mainile. E putin probabil sa creada despre tine ca esti nebun. Nu e imposibil dar chiar daca ar gandi cineva despre tine ca esti nebun, ce ar fi rau in asta? Nu te afecteaza cu absolut nimic. Sunt doar vorbe. Daca iti zice cineva ca esti nebun, tu ii spui "E parerea ta, sa fii sanatos, nu prea ma intereseaza".
Oamenii cu anxietate nu sunt nebuni. Intre anxietate si o boala in care omul pierde contactul cu realitatea e diferenta enorma.
Zici ca tu nu ai vazut niciodata alti oameni cu anxietate care sa tremure. E normal sa nu vezi. Fie nu ai fost atent, fie nu ai fost in contextul in care se teme acel om, fie nu ai cautat. Doar nu te-ai gandit "Hm, azi e vineri. Ia sa ma duc sa caut niste anxiosi pe strada" .
Sau poate ai confundat anxietatea cu altceva.
Poate ai vazut o babuta pe strada care tremura si te-ai gandit "E batrana poate are probleme cu inima" cand ea ar fi putut foarte bine sa fie anxioasa.
Al doilea pas ar fi ca in momentele cand vezi ca tremuri sa gandesti in favoarea ta. Ex: "Tremur, ok. Este cat se poate de normal. Am dreptul sa tremur. Doar nu sunt eu singurul om de pe planeta asta care tremura. Sunt oameni care au boli grave si tremura non-stop toata viata. Eu am doar o anxietate. O sa ma calmez pana la urma. Si daca o sa rada cineva de mine, ce? Ma doare undeva. Si daca ma da sefa afara asta e, doar nu o fi singurul loc de munca."
Adevarul e ca nici daca ai tremura tot timpul nu ar fi ceva rusinos.
Ce vina ai avea tu? Cand e sa te imbolnavesti nu te intreaba Dumnezeu inainte "Ce boala vrei sa iti dau?" Trebuie sa ne acceptam simptomele.
Daca te intreaba cineva de ce tremuri ai o multime variante ca sa ii inchizi gura: "Am baut cafea. Am baut Cola. Nu am dormit bine. Nu ma simt bine. Am facut efort si nu am mancat nimic azi. etc."
Eu am ajuns in punctul in care daca ma intreaba cineva "de ce tremuri asa?" ii zic "e o afectiune psihica numita anxietate". Nu am de ce sa ma feresc pentru ca nu e ceva rusinos. M-am obisnuit cu multe simptome. Si daca fac un atac de panica langa cineva si ma intreaba ii zic "lasa-ma cateva minute, am nevoie sa ma linistesc un pic." Nu am de ce sa imi fie rusine. Rusinos e sa vorbesti urat pe strada, sa nu raspunzi la salut, sa lovesti o persoana fara aparare, sa razi de defectele altora, sa razi de cineva care are anxietate etc"
Daca vrei sa cauti oameni care au anxietate ca sa te convingi ca nu esti singurul care trece prin asa ceva trebuie mai intai sa inveti cum sa o recunosti. In plus, sunt o multime de oameni care simt anxietate in anumite situatii desi nu sufera de o tulburare anxioasa. Uita-te pe internet la interview-uri sa vezi cum isi freaca mainile chiar si oameni care sunt foarte bine pregatiti intr-un domeniu, sau cum isi muta privirea de la camera frecvent sau de la persoana cu care vorbeste. Ce zici ti se pare rusinos?
Cum nici tu nu observi alti anxiosi, e foarte probabil ca majoritatea oamenilor sa nu te observe pe tine.
Am vazut o carte si mi-a placut foarte mult denumirea "Chiar daca ti-e frica, actioneaza!" Asta trebuie sa fac si tu si eu si oricine altcineva care sufera de anxietate. Nu ne lasam controlati de anxietate. Mergem inainte. Tremuri? Scanezi produse in continuare.
Nu zice nimeni ca daca tremuri trebuie sa te opresti, sa fugi, sa te ascunzi etc.
Simte-te bine cu tine! Daca un om rade de tine ca tremuri, el are o problema mai mare decat anxietatea ta. Are o problema de educatie si nu il mai schimba nimeni. Tu peste cativa ani nu o sa mai tremuri dar el ramane prost toata viata.
Observ ca atunci cand vorbesti despre problemele tale folosesti cuvinte precum "horror, viata mea e iad, incepe sa ma ia moartea, ma fac de ras in societate". Astfel de cuvinte iti agraveaza anxietatea. Se numeste gandire catastrofica. Vei gasi mai multe informatii in cartea pe care ti-am recomandat-o.
Daca atunci cand iti tremura mainile te gandesti "Ia uite imi tremura mainile. E groaznic. Ia sa vezi ca o sa rada astia de mine. Ce ma fac? Daca nu plec de aici mor" nu faci decat sa te indrepti spre un atac de panica. Daca tu gandesti "Pericol! Pericol! Pericol!" creierul tau o sa iti dea "Adrenalina, Adrenalina, Adrenalina" ca sa poti face fata acelui pericol.
Cauta sa inveti cat mai multe despre anxietate dar nu de pe net. Informatiile de pe net nu sunt scrise de specialisti in acest domeniu. Ei nu au timp sa stea pe internet si sa scrie articole.
Iti recomand sa te bazezi mai mult pe carti dar nu pe prostii de genul "Scapa de anxietate in 14 zile" sau "Cum sa scapi de anxietate". Alea sunt povesti. Sunt carti scrise de oameni care vor sa faca si ei niste bani. Si ce crezi? Oamenii exact pe alea vor tine sa le cumpere. Spera sa le dea cineva o metoda minune si fara sa munceasca. Ai de atins un scop? Atunci trebuie sa muncesti pentru el. Absolut nimic nu e usor in viata. Daca ar fi fost asa usoara viata, atunci natura nu ne-ar mai fi dotat cu instinct de autoconservare.
Doamne ce răspuns util ai dat,și ciudat e că amândoi avem relativ aceleași probleme Deci m-ai ajutat foarte mult cu acest răspuns, nici medicul meu psihiatru nu a știut să îmi dea răspunsuri așa de utile, tacea ca o prosta, și zicea că mi se pare mie că oamenii se uita la mine și mă bârfesc. Asta a fost mereu problema mea că țineam cont prea mult de părerea oamenilor de ce vor spune și cum mă vor vedea, cred că de la a incerca sa fiu perfecționist se trăgea dar eu nu eram nici măcar pe departe.
Mulțumesc frumos pentru răspuns, ai toată aprecierea mea. Ce medicamente ameliorează tremurul? Deci daca nu se poate trata e nasolie bine că măcar m-am lăsat de țigări că mai rău mă lua tremurul de la ele.
Am o prietena căreia uneori ii tremura mâinile. Eu mereu am crezut ca are lipsa de magneziu, calciu ceva de genul. Poate de fapt suferă de anxietate. Dar niciodată nu mi s-a părut un motiv de mirat, de ras sau de gândit negativ despre ea. Dimpotrivă când vedeam ca ii tremura mâinile ma gândeam ca se simte rău fizic și îmi părea rău. Nu am întrebat o fiindcă mi se părea ceva delicat. Nu este o rușine sa ai o problema medicala, oamenii de regula empatizeaza nu gândesc negativ despre o persoana care are o problema de sănătate.
Oamenii sunt inculți, se gândesc la Parkinson prima dată când văd că îți tremura mâinile, tinerii din ziua de azi degeaba binedispun de tehnologie că tot analfabeti functional sunt. Poate fi orice tremurul ăla, sunt mai multe afecțiuni neurologice, in general tremur esențial este.
Iti multumesc foarte mult pentru apreciere! Inseamna foarte mult pentru mine.
Ma bucur ca te-am putut ajuta!
Nu mai tin minte ce medicament mi-a zis atunci medicul neurolog pentru ca nu am vrut sa le iau. Daca mi-a zis ca nu se poate trata am zis, asta e. Dar categoria parca a zis ca se numeste Beta-blocante. Parca asa tin minte. Banuiesc ca se elibereaza toate pe baza de reteta.
Din ce medicamente am luat pana acum, Trittico ( din categoria antidepresivelor atipice, care se ia seara) e singurul care imi opreste complet, dar complet tremuratul mainilor. Nu poate fi luat ziua ( exista niste exceptii). Mi-a fost prescris pentru problemele cu somnul. Imi apareau cosmaruri violente in mod frecvent in fiecare noapte si nu puteam sa dorm. Cu asta am vise (nu cosmaruri asa naspa) dar macar nu ma ridic din pat noaptea. Dorm 8 ore legate.
Eu iau doza de 100mg. Dar banuiesc ca pe tine nu te-ar putea ajuta prea mult pentru ca tu vrei sa nu iti mai tremure mainile ziua.
Ar fi bine daca ai putea sa ajungi la un neurolog ca sa stii si tu exact daca ai sau nu tremor esential si iti poate da si o reteta. E bine sa le incerci. Poate te ajuta la munca
Eu voiam sa ți zic altceva. Oamenii de regula sunt empatici cu alții care au o problema, nu sta cineva sa bârfească sau sa comenteze, caci asta era teama ta, sa nu fii bârfit etc
Romanul înafara sa bârfească ce știe altceva?
Mai omule, urmează sa te tuci la munca, te vaiti pe aici ca ti e rușine ca una ca alta. Îți spun că oamenii empatizeaza cu cei bolnavi nu rad de ei. Dacă tu bârfești și razi de alții nu sunt toți la fel
Unii oameni nu oamenii*
Normal că mi rușine că nu e vina mea că trăiesc într-o țară de cocalari și proaste care bârfa e sport national! Tocmai că eu nu bârfesc, imi vad de treabă mea, dar îmi permit să susțin ce spun că știu cum sunt romanii și țiganii niste infecții de tomberoane că nu ii pot numi oameni
Poate fi schizofrenie, roagă pe medicul tău psihiatru să te trateze vreo 4 luni și cu Uniqet 400 mg, primele 2 săptămâni se ia câte 1/2 de pastilă cu 1-2 ore înainte de culcare cu o cafeluță slabă de tot și un pic îndulcită potrivit, așa te vei recalibra prin mecanismul somnului. Somnul dereglat poate deregla tot organismul, așa am avut și eu probleme chiar și cu banii sau dacă se uita cineva la mine nu mai puteam să stau pe scaun în tramvai, și alte fobii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
