Urmează să mă angajez ca lucrător comercial și îmi este puțin teama sa nu mă ia anxietatea și tremurul pe acolo,anxietatea mea socială este horror, se manifesta prin tremur al corpului și a capului și tremurul e vizibil, de 4-5 ani mă chinui cu diferite tratamente sa scap de fobia asta și nu pot,am rezistență la tratament,e imposibil de tratat din ce vad.
Voi aveți sau aveați anxietate care se manifestă fizic prin tremur? Menționez că nu pot ieși afară dacă nu iau xanax,mă rupe efectiv,xanax e singurul tratament care mă ajută relativ câteva ore sa fiu calm cat de cat dar nici măcar xanax nu mă calmează total atât de puternică e anxietatea. Când m-au întrebat dacă am vreo problema cei din zona care m-au trimis la alt magazin le-am zis că nu am nimic,daca ziceam că am anxietate,atac de panica nu cred că mai mă angaja! Dar ce mă fac daca mă ia vreo criza de anxietate la locul de munca? Sa incep sa tremur pe acolo de la anxietate și sunt văzut? Că o să îmi pierd locul de munca!? Nu exista nici un truc sa îmi calmez mintea și tremurul ăla generat de anxietate? Parca când am bani capăt atitudine și se diminuează mult, când rămân fără bani nici nu pot ieși din casă nici măcar cu xanax uneori. Ce legătură au banii cu anxietatea de au o așa mare influență? Înainte nu aveam bani deloc aproape și nu aveam nici o problema că nu am, eram ok, acum de când cu anxietatea de câțiva ani starea psihica e dependenta de bani,daca rămân fără mă îmbolnăvesc serios pe loc!
Cum pot sa combat o anxietate atât de serioasa de unul singur? Macar tremurul ăla cum îl pot controla când apare că am văzut că e imposibil de controlat când mă ia tare anxietatea? Ce mă fac daca mă ia anxietatea serios la locul de munca? O sa mă fac naibii de râs și o sa afle toți că am probleme, si cei care frecventează magazinul din zona. Voi ați putea trăi cu o anxietate atât de puternică? Ani de zile? Am dat ogrămadă de bani pe tratamente, timp pierdut și tot așa sunt ca la început! Și păcănelele mi-a agravat-o când am pierdut acum 2 zile o suma din nou mare ca la început. Oricum și fără a juca la păcănele tot așa se manifesta când rămân fără bani,mă rupe litermente!
Mă tot gândesc dacă nu cumva sunt condamnat la suicid că văd că nu pot ieși din situația asta,locuiesc și singur,părinții sunt decedați și e greu sa mă încurajez mereu. Am observat că inspirația și expirația ajuta dar prea puțin,când rămân fără bani tremur grav,e o chestie de gândire pe care am incercat sa o remediez dar nu pot că apare starea aia fight ore flight,lupta sau fugi cauzata de subconștient, aia daca aș reuși să o elimin cumva din tiparul gândirii sau subconștient sau unde se afla cred că aș fi ok!
Ceva sfaturi? Daca ați fost la terapeut cu aceeași problema ce va spus să faceți?

Pai important e sa te apuci de asta si sa iti placa. Ideea e ca cel mai rapid ar fi sa incepi ca tester, apoi poti face tranzitia catre programare. Cursuri de tester se fac de multe ori direct la locul de munca...

Lol, da. Fie ca mori, fie ca te sinucizi... tot mori. Eu de cand imi aduc aminte nu am fost foarte sociabil. Intre timp am ajuns sa controlez o mare parte dintre simptome, dar inca patesc uneori, mai ales cu gagicile care se intampla sa imi placa, sa ma gindesc ca fac/zic o gramada de chestii pe care efectiv le sar. Ma semi-blochez, desi unele nu observa. De exemplu am fost cu o tipa la o cafea. Care cafea la mine e ceva extrem de rar. A fost o intalnire foarte misto, si acum mai stam la povesti uneori, dar mai mult online. In fine, ne-am fi combinat grav de tot cel mai probabil daca eu nu eram inca legat dpv legal si ea din parinti divortati si fara intentii de a se baga in complicatii inutile. Ideea e ca de la cafeaua aia + intr-o oarecare masura faptul ca era in proportie de 90% my dream woman imi tremurau miinile ceva de speriat. In mod normal nu imi tremura, nici daca am vreun stres/emotie dar fara cafea sau alte stimulente de genul. Si la un moment dat dupa ceva timp ne intalnim noi pe undeva prin oras, zice ea ceva de o cafea, si ii zic ca nu, doar ai vazut data trecuta. Nu, nica nu observase.
Ca sa trag si o concluzie a povestii de mai sus... de cele mai multe ori asa e si cu anxietatea. Tu crezi ca cei din jur vad lucruri, dar de cele mai multe ori doar tu le vezi/percepi.
Eu daca fac un test de-ala de spectru si raspund 100% onest, iese ca sunt autist destul de bine. In principiu pot fi comunicativ, pot bate cimpii sau sa fiu fix pe subiect si elocvent, dar problema e ca de multe ori nu prea mi se rupe de sentimentele celor din jur.

Am o prietena căreia uneori ii tremura mâinile. Eu mereu am crezut ca are lipsa de magneziu, calciu ceva de genul. Poate de fapt suferă de anxietate. Dar niciodată nu mi s-a părut un motiv de mirat, de ras sau de gândit negativ despre ea. Dimpotrivă când vedeam ca ii tremura mâinile ma gândeam ca se simte rău fizic și îmi părea rău. Nu am întrebat o fiindcă mi se părea ceva delicat. Nu este o rușine sa ai o problema medicala, oamenii de regula empatizeaza nu gândesc negativ despre o persoana care are o problema de sănătate.

Păi găsește un alt tovarăș cu care poți să ieși mereu pe drum, așa eram eu cu Didi pe vremea liceului, ți-am povestit de Didi asta
Dar la tine e grav cu man ăla, dacă spui că el o fost călăul tău către drumul păcănelelor. Nu merită. Nu meriți astfel de tovarăși, mai ales când tu deja ai o problemă gravă cu asta și nu ești cel mai prost om din Univers. Vezi cât scrii, vezi câte știi despre psihologie și aparent tu nu ai deschis nicio carte de psiho, ai, cum ai spus tu ceva școala vieții a ta și ai citit mult prin online eu în schimb am tocit ce-i drept 2 ani cărțile alea și mă simt la același nivel ca al tău de cunoștințe pe parte de psiho. Ca să nu mai spun că aparent tu știi și geografie și știi și ce e inflația, eu mi-am bătut capul mereu cu inflația asta, dar habar nu am ce înseamnă. Nu pot, mintea mea la dracu, dacă o poate pricepe.
Deci eu zic să nu te mai înhami la anturaje dubioase, Fanta, mamă, ai nevoie de mentori în viață, de modele, dar din astea strong și faine, nu de lepăduri. Wait, nu spun că în final și el nu e ca și tine un spirit pierdut și rătăcit, în fond, orice om are o poveste și un demon ce nu-i dă pace, ba sincer, cam toți în era aceasta, nenorocita eră, e posibil să avem parte de un viciu, unii nici nu l-ar admite, dar cumva inconștient și ei știu că-l au.
Așa că și în cazul tău Fanta, dragă, e nobil să-l ajuți și pe el, dar nu să-i oferi puterea de a te distruge pe tine. De aceea cumva îți și spun să stai departe de el, e pentru că în fond nu el e problema ci faptul că tu acum ai un psihic șubred și nu ai nevoie de influențe proaste. Dacă tu erai mai tare și nici nu cădeai în acest viciu, eu una te împingeam de la spate să reiei legătura cu el, ca să- salvezi și pe el și să îi oferi și lui un sprijin, că cine știe poate e și el alone în Univers, dar eu încerc să te salvez pe tine, pentru că deocamdată ești slab în gândire, în emoții și ești victima perfectă atât a lui și a anturajului lui cât și a viciului păcănele.

Știu ce zici, chiar știu.
Ce-i drept, eu anul ăsta lucru, dar la facturi nu am scos un ban din buzunar și încă nu am avut tremurul acesta că ce fac, cum fac, dar evident că mi-an și strâns ceva bani, pentru că așa o și fost înțelegerea cu mama, lucru, un an, doi, ba chiar stau mai fără cheltuieli, colosale, doar ca să-mi strâng o sumă frumușică și să-mi fac un fond de Doamne ajută. Dar oricum tot am scos bani aiurea, că s-au dus în prostie pe pixuri, caiete și tot ce e necesar pe la o clasă. Deci tot nu am strâns cine știe ce.
Dar în cazul tău, chiar te înțeleg, e al naibi de dificil să fii singur și să mai plătești și tot, dar oricum nu uita că și tu ai fost ajutat pe ici -colo și totuși ai un viciu.
Și cred că știu la ce te referi, dar nu asta este soluția și ți-o spun eu care la fel ca tine gândesc și eu, m-am tot rugat ba chiar la God, să mă îmbolnăvească și să scap, dar oricum de ce ne e sortit nu scăpăm. Deci ar fi chiar tare da noi ăștia care vrem să fugim primii de pe aici, să ne dea God crucea de a trăi până la 90 de ani, ar fi chiar creepy, dar e o vorbă "De de ți-e frică, nu scapi." Deci cine știe ce îți mai rezervă viața, așa că e mai bine să lucri la tine, indiferent ce îți rezervă viața și să învățăm să ne iubim și acceptăm viața așa cum e și cu bune și cu rele.

Oamenii sunt inculți, se gândesc la Parkinson prima dată când văd că îți tremura mâinile, tinerii din ziua de azi degeaba binedispun de tehnologie că tot analfabeti functional sunt. Poate fi orice tremurul ăla, sunt mai multe afecțiuni neurologice, in general tremur esențial este.

Iti multumesc foarte mult pentru apreciere! Inseamna foarte mult pentru mine.
Ma bucur ca te-am putut ajuta!
Nu mai tin minte ce medicament mi-a zis atunci medicul neurolog pentru ca nu am vrut sa le iau. Daca mi-a zis ca nu se poate trata am zis, asta e. Dar categoria parca a zis ca se numeste Beta-blocante. Parca asa tin minte. Banuiesc ca se elibereaza toate pe baza de reteta.
Din ce medicamente am luat pana acum, Trittico ( din categoria antidepresivelor atipice, care se ia seara) e singurul care imi opreste complet, dar complet tremuratul mainilor. Nu poate fi luat ziua ( exista niste exceptii). Mi-a fost prescris pentru problemele cu somnul. Imi apareau cosmaruri violente in mod frecvent in fiecare noapte si nu puteam sa dorm. Cu asta am vise (nu cosmaruri asa naspa) dar macar nu ma ridic din pat noaptea. Dorm 8 ore legate.
Eu iau doza de 100mg. Dar banuiesc ca pe tine nu te-ar putea ajuta prea mult pentru ca tu vrei sa nu iti mai tremure mainile ziua.
Ar fi bine daca ai putea sa ajungi la un neurolog ca sa stii si tu exact daca ai sau nu tremor esential si iti poate da si o reteta. E bine sa le incerci. Poate te ajuta la munca

Eu voiam sa ți zic altceva. Oamenii de regula sunt empatici cu alții care au o problema, nu sta cineva sa bârfească sau sa comenteze, caci asta era teama ta, sa nu fii bârfit etc

Romanul înafara sa bârfească ce știe altceva?

Mai omule, urmează sa te tuci la munca, te vaiti pe aici ca ti e rușine ca una ca alta. Îți spun că oamenii empatizeaza cu cei bolnavi nu rad de ei. Dacă tu bârfești și razi de alții nu sunt toți la fel

Unii oameni nu oamenii*
Normal că mi rușine că nu e vina mea că trăiesc într-o țară de cocalari și proaste care bârfa e sport national! Tocmai că eu nu bârfesc, imi vad de treabă mea, dar îmi permit să susțin ce spun că știu cum sunt romanii și țiganii niste infecții de tomberoane că nu ii pot numi oameni