V-a rog sa-ma ajutati cum sa evadez din aceasta stare care imi provoaca adevate probleme. am 19 ani si sunt studenta la universitate incerc sa evit discutiile cu oamenii noi deoarece simt o frica in sufletul meu cind vine vorba de comunicare,mi-e teama sa acord o simpla intrebare profesorului, ma tem sa-i spun soferului de la autobuz sa opreasca unde am nevoie ca sa cobor,chiar si la magazin mi-e teama sa intreb ceva cit costa, mereu am ignorat participarea la masa rotunda chiar daca se intimla sa particip din obligatie am sezatia ca mor pe loc,simt o frica mare care imi tremura corpul si vocea nu sunt sociabila, nu invat chiar bine adica pot sa spun ca invat nici bine si nici rau deseori am probleme cu matematica o simpla adunare si inmultire nu pot sa calculez in minte,ma socot o proasta,un nimeni pe acest pamint, chiar si cind cineva ma lauta si-mi spune ca am un mare talent in pictura imi pare ca nu zice despre mine,sunt lipsita de incredere, va rog cine a trait macar ceva din ceea ce am spus eu rog sa ma ajute si pe mine sa trec peste asta

Buna
Draga mea, daca tu nu iti acorzi incredere, crezi ca o va face altcineva?
Autosugestionarea ti-ar prinde bine si ai avea castig de cauza.
Uite-te in oglinda cand esti singura si repeta cu voce tare ca esti o fata inteligenta/frumoasa/sanatoasa si ca poti face fata tuturor problemelor.
Incearca sa participi acolo unde este nevoie, vorbeste cu o buna colega si roag-o sa iti dea un impuls atunci cand vede ca tu esti pe punctul de a claca.
Iesi cu fetele la plimbare, nu te izola, nu vei rezolva nimic.
Respecta-te mai mult si vei vedea ca incet incet vei fi pe linia de plutire.
O zi buna sa ai

Poate esti doar emotiva. Nu ai decat un drum, dupa mine. Sport si voluntariat. Sportul iti va da o stare de bine, ajuta la oxigenarea tesuturilor. Voluntariatul te va ajuta sa cooperezi cu alti tineri fara sa comunici mult la inceput.
Ca sa reusesti in pictura trebuia sa fii foarte telentata. si sa nimeresti putina sustinere si noroc.

In primul rand, invata sa scrii! Ai 19 ani, esti studenta si nu esti in stare sa scrii "va" impreuna? Da-o incolo de treaba.
In al doilea rand consulta un psiholog, probabil suferi de ceva anxietate sociala. Cu terapie se rezolva. Daca nu vrei, nu ai incotro decat sa te expui la ceea ce iti creaza discomfort, sa te expui la cat mai multe situatii stresante. Vorbeste cu lumea, iesi in oras, participa la spectacol. Gandeste logic, care e cel mai nasol lucru care se poate intampla? De exemplu daca intrebi profesorul ceva, crezi ca te bate, te exmatriculeaza? Evident ca nu. In cel mai rau caz zice ca e o intrebare idioata (desi niciodata un profesor adevarat nu va afirma asa ceva), nu iti raspunde la intrebare si gata. In 2 zile nici naiba nu o sa isi mai aminteasca ce intrebare ai pus tu, nici proful nici colegii, deci nu ai ce pierde! Poate o sa te simti prost cateva minute, dar asa e viata. Daca am fi mereu fericiti, bine dispusi si plini doar de trairi si sentimente pozitive cu siguranta nu am reusi sa le apreciem.

Esti basarabeanca si studiezi in Romania?

Este o fobie sociala. Se poate sa fi fost accentuata de schimbarea mai importanta de situatie prin care treci, mersul la facultate.
In literatura se recomanda psihoterapia cognitiv-comportamentală dar nu in primul rind.
Poti sa incepi pe cont propriu. In mod controlat te expui in doze mici la situatii simple care stii ca iti provoaca teama si incerci sa le invingi. Cind simti ca ai cistigat un pas, extinzi sau intensifici dificultatea. Ar fi bine daca faci asta in compania unui prieten, persoane apropiate. Discutati cate un scenariu si apoi iesiti sa il aplicati. Pastreaza-ti si promoveaza simtul umorului: fa haz de necaz daca dai gres, nu dramatiza. Gluma te face sa te relaxezi.
"Indemnurile" sa "nu mai fii asa" nu te ajuta. Trebuie sa constientizezi ce se intimpla cu tine si sa pui la cale o strategie.
Miscarea fizica, recomandata de cineva aici, ca si prezenta intr-o activitate de grup fara dificultati, sint foarte bune.
Nu trebuie neaparat sa faci "sport". 20-30 de minute pe jos, daca se poate prin locuri care iti fac placere, dau rezultat bun, chiar daca nu te fac sa scapi de problema. Iti intaresc moralul.
Daca ai atractie pentru pictura, picteaza. Nu conteaza cum vei fi "clasificata". Fa-o pentru tine. Atunci cind o pictura facuta de tine iti produce bucurie, deja ea este o opera de arta - nu te sinchisi ce cred ceilalti.
Ai 19 ani asa ca ai timp sa lucrezi cu aceasta problema, sa inveti sa o tii sub control. Chiar si daca nu vei scapa in totalitate de ea, cistigul va fi vizibil. Iar pofta va veni mincind, un progres mic va atrage dupa el pofta de a mai face si altele.
Succes, mie imi este clar ca esti o fiinta inteligenta si ca vei reusi! Ideea de a intreba aici e o dovada ca stii ce faci.

Buna
Recomand vizita unui psiholog/psihiatru pentru ca sa nu iti mai fie frica si sa iesi din frica asta.
O zi buna.

Incearca sa achizitionezi un animal de casa (indicat un catel) acesta iti poate face teama sa dispara! Prin implicarea ta in viata animalutului te vei deschide mai mult verbal si in societate. Probabil ai si o problema, nu ai foarte multi prieteni, iar animalutul ar putea sa te scoata din aceasta stare! Bafta!

Vai, fetiță, ce e cu atâta neîncredere în tine? Păi, lumea din jur nu mușcă!
Și eu aveam când eram mai mică mari rețineri în a vorbi cu persoane necunoscute sau mai importante decât mine (să dau un telefon unei persoane pe care nu o știu sau să vorbesc cu secretara, profesorii de la școală etc), dar de fiecare dată mă gândeam așa: nu are ce să se întâmple rău. Îmi făceam curaj, îmi spuneam "acum ori niciodată", băteam la ușă și intram. " Bună ziua, am și eu nevoie de..."
Nu se întâmplă nimic rău, ai să vezi! Dimpotrivă, cu cât îți faci curaj să comunici cu mai multe persoane, cu atât vei căpăta încredere în tine și vei scăpa de frica asta care te macină!
Cel mai bun exercițiu pentru mine a fost prin primul an de facultate, când organizam împreună cu colegii de la ligă o campanie de Crăciun pentru copilașii săraci și aveam în program și strângere de fonduri prin cămine. Îmi era frică, mă gândeam că vai, dacă sunt refuzată, înjurată, sau mai știu eu... până când mi-a venit în minte "ei și ce?, dacă mă înjură treaba lor, eu știu că fac un lucru bun și oameni necooperanți sunt peste tot, dacă stau să sufăr la fiecare ce rezolv?!" Și uite așa am interacționat cu fel de fel de oameni necunoscuți, de toate felurile. Unii au cooperat foarte frumos și mi-a crescut inima de bucurie, alții mi-au închis pur și simplu ușa în nas, alții m-au luat peste picior, dar nu m-am lăsat descurajată ci pur și simplu am mers mai departe fără să-mi pese.
Acum pot să spun că din persoana destul de timidă care eram am ajuns să mă descurc fără probleme. Nu consider că există vreun om suficient de "important" încât să nu pot comunica normal cu el. Nu pun la suflet reacțiile răutăcioase și nu mă consum pentru orice fleac. Iar dacă sunt tratată cum nu mi se pare că ar trebui, imediat sar în apărarea drepturilor mele.
Haide că toți suntem oameni, toți avem frici și probleme, nu îți mai fă atâtea griji! Sunt sigură că în interiorul tău ai tot ce e nevoie pentru a fi o persoană puternică și descurcăreață. E nevoie de exercițiu. Înscrie-te într-o ligă sau organizație studențească. Acolo se organizează tot felul de activități care au ca scop dezvoltarea comunicării. Ai să vezi ce frumos e și cât de mult te va ajuta asta!

Invata sa fii multumita si mandra de tine. Nu ai cumva ceva complexe? Incearca sa scapi de ele. Am trecut si eu prin ceva asemanator. Eu am rezolvat-o prin mersul la sala desii nu eram neaparat frustrat de felul in care aratam. In orice caz fierele mi-au mancat toate sentimentele negative iar acum imi e dor de ele deoarece acea ura si nervi imi ofereau motivatie si performanta. In orice caz, am scapat complet de frica, rusine, neincredere in mai putin de... 2luni

Totul e posibil! Si frica e doar in tine! Ai încredere in tine si ai sa vezi ca viața nu e chiar asa nașpa încearcă măcar o data, si ai sa poti dupa

Si eu am o problema asemanatoare! Parca imi e frica sa scot un cuvant din gura in unele momente... dar, incerc sa trec peste. Ma straduiesc sa fiu mai comunicativ deoarece ma sufoca gandul ca sunt lasat deoparte doar pentru ca sunt mai emotiv/timid! Si observ ca daca imi maresc grupul de prieteni parca nu mai simt acest sentiment... Sper sa pot trece peste acest "obstacol"!
PS: Si mie imi place desenul!

Inteleg,si eu am trecut si trec peste o probleme asemnatoare.cand vorbesc cu cineva (prietena cea mai buna; profesor; vaizator) ma rosesc.E o problema emotionala,simti ca te incurci in propiile cuvinte cand vorbesti.Ti-as propun sa exersezi in timpul liber in fata unor papusi,plusuri,nu glumesc, e un caz psihologic. poti sa vorbesti mai des in pauzele de la universitate cu colegii tai apropiati mai mult, cu colega/colegul tau de banca, incarca, nu te va omori nimeni.Trebuie sa te incurajezi! Daca ai ceva de adugat lasa in comment!

Incearca sa faci un sport care sa iti dea incredere, karate.

Eu iti recomand "baby steps", pasi cat mai mici, in care sa programezi doar primul / primii pas / pasi, pentru ca intotdeauna inceputul interactionarii cu o alta persoana este cel mai greu. De exemplu: vrei sa intrebi vanzatoarea de la un magazin mic daca are sos de soia, spaghete si cimbru. Mai trebuie sa ii ceri si o plasa. Daca vei avea toate acestea in cap, probabil ca te vei fastaci, rosii, poate balbai. Cand te apropii de magazin trebuie sa te gandesti in pasi mici.
1. Deschid usa
2. Merg la tejghea
3. Ii spun "buna ziua" vanzatoarei
Si este suficient. Vei vedea ca odata indepliniti cei 3 pasi, restul va curge de la sine, vanzatoare iti va raspunde la salut, spargand gheata, apoi vei putea sa comunici cu ea la fel cum comunici cu o persoana apropiata tie.
Incearca. Succes!

Cred ca cel mai bine ar fi sa increci sa iti invingi frica. Si mie mi se intampla la fel: nu pot privi oameni in ochi, inght cand sunt intrebata ceva la scoala sau sunt scoasa la tabla, ii simt pe toti holbandu-se la mine chiar si cand nu e nimeni in preajma. Eu reusesc sa ma linistesc desenand(imi place mult sa desenez in creion) si uneori scriind poezii.

Buna, deci nu-mi vine sa cred ca mai exista persoane in situatia mea, deci jur pe ce am mai sfant daca te mint! Eu am 18 ani si sunt in clasa a 12-a si aceeas problema o am si eu:
1.Cand vad o persoana noua care trece si se uita la mine ma pierd oricat as incrca eu sa nu ma pierd.
2. Evit sa merg cu microbuzul pentru ca am impresia ca se uita toti la mine, in special fetele si ma pierd si am impresia ca ma fac de ras asa ca de asta nu merg niciodata singur cu vreun mijloc de transport sau prin oras.
3. Daca in cazul in care o fata m-ar opri sau m-ar intreba ceva am facut infarct pe loc.Mor pe loc (daca e o fata frumoasa), sunt foarte emotiv cu fetele, dar asta pana ma cunosc mai bine dupa un timp daca stau de vorba cu o fata care imi place incep sa ma "dezghet"
4.Am o problema cu magazinele. Nu merg la magazin ca am impresia (si chiar asa si este) ca vanzatoarele se uita nu stiu cum la mine.
5. Daca e sa ma duc la un interviu cu un cv pot doar daca imi injectez heroina, altfel nicio sansa, sunt f pesimist, sunt sigur ca nu o sa ma descurc si o sa dau esec.
6.Sunt o fire extrem de pasionala (scorpion), dar din pacate degeaba pentru ca n am tupeu nici sa intreb o fata ce face.
7.Pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai complexat, iar cea mai mare dezamagire a mea este ca nu am iubit niciodata, deci eu nu am trait niciodata dar eu inca mai sper ca o sa-mi controlez aceste stari si o sa ma "autovindec" de toate aceste complexe si temeri si emotii si etc.
8.As mai avea ceva de adaugat dar ar insemna sa stau 2 zile si oricum cred ca sunt mai "bolnav" ca tine de 5 ori si deja te-ai plictisit de ofurile mele.
9.Incearca sa gasesti un psiholog parerea mea e ca nu esti sigura pe tine si asta iti aduce toate starile care zici ca le ai, un psiholog te ajuta mult chiar daca ai impresia ca "n-are cu ce sa ma ajute psihologul cu vorbe" dar macar incearca si o sa vezi ca o sa te "vindeci". Numai bine

Buna, In primul rand acest trac este multimodal. Daca starea ta de emotivitate este asa de mare, primul pas pe care trebuie sa l faci este sa te dedublezi astfel. Cea din oglinda va fi "Decanul", in partea cealalta tu,
In oglinda va fi " Soferul " de cealalta parte tu si asa mai departe. Tot ceea ce ai de spus tot ceea ce ai de reprosat fara fara menajamente, corecteazate tot timpul privesteti mimica, privesteti fixarea persoanei, privesteti zambetul, privesteti abordare,. Apoi corecteazati dictia, expresiile, exprimarea.
Fa acest lucru timp de doua trei saptamani, dupa care vei face abordarile de rigoare. Succes