Nu stiu daca te consoleaza sau nu, dar si eu ma aflu in aceeasi situatie, si da, si pe mine ma bate mama la cap sa imi caut pereche, am fost si in strainatate...dar parca nu iese de fiecare data ce iti doresti. Eu am 24 de ani si crede-ma ca si eu ma simt la fel de fiecare data cand intru in perioada asta toamna-iarna, e o tristete care imi da o stare melancolica. Dar fac cumva sa treaca, ba sun unu doi amici sa bem o bere, ba ies pe munte cu cainele.
Buna,
Simt ca starea ta este cauzata de o suferinta mult mai profunda decat faptul ca nu ti-ai gasit de lucru, dupa terminarea masterului. Nu vreau sa te intristez si mai mult, insa cunoscand situatia din Romania, rata somajului, faptul ca toate merg din rau in mai rau tu ti-ai permis luxul sa stai doar in facultate fara a avea o activitatea profesionala care sa te ajute ulterior la angajare? In fine, am facut aceasta mentiune pentru a-mi sustine ideea ca ceva omiti sau nu poti spune, ceva care te intristeaza oribil. Pentru a fi ajutata trebuie sa te asezi la masa de joc cu toate cartile pe fata, trebuie sa fii deschisa; si nu fata de mine, ci fata de persoana care te poate ajuta sa treci pentru aceasta etapa, sa iti corectezi greselile, sa vezi un viitor mai bun. Tinand cont ca ai o varsta maricia cred ca cea mai eficienta solutie este sa vorbesti cu psiholog. Pentru ca am citit ca esti plecata din tara si poate in strainatate terapia psihologica este costisitoare iti recomanda sa accesezi www.topexperti.ro - platforma de comunicare care ofera consiliere psihologica online. Cat despre faptul ca esti in strainatate la munca de jos, asa cum o numesti, nu este o problema atat de mare. Muncesti, nu dai cu parul. Cu toti ne dorim sa fim directori, insa nu toti avem aceasta sansa. Bucura-te de tinerea ta, de faptul ca te descurci intr-o tara straina, fii ambitioasa sa treci peste aceasta etapa bine. Poate ca mesajul mea a fost mai neprietenos, imi cer scuze pentru asta.
Traim intr-o societate "moderna" doar formal, in realitate barbara si care transforma omul in obiect si nu-i respecta individualitatea si personalitatea. E, deci, foarte usor sa te pierzi cu firea si sa devii depresiv intr-o mare de indiferenta.
Solutia la depresie nu e generala, cred, ci depinde de personalitatea fiecaruia afectat. Eu gasesc bucurie si multumire in ascultatul unui stil aparte de muzica, in practicarea unui sport (joggingul e suficient pentru stimularea secretiei serotoninei si epinefrinei - hormonii fericirii), in utilizarea calculatorului etc. Si daca vezi doi pisoi cand se joaca, nu poti ramane indiferent, te bucuri.
Cheia e sa-ti provoci bucuri din aparente "nimicuri": hobiuri, muzica, sport, citit, savuratul unei prajituri.
Cat despre golani, astia folosesc si se lasa la randu-le folositi. Stai departe de ei si pastreaza-ti demnitatea.
Hey capul sus!
Este un moment mai greu din viata ta, dar o sa treaca!
Ai nevoie de putina vointa, destinde'te putin, imposibil sa nu ai o prietena sa iesiti prin oras, o plimbare la mare/munte-> aer rece, relax!, fa sport->te ajuta sa te simti mai bine... gandeste pozitiv!
Trebuie sa crezi in tine ca poti sa reusesti. daca ai terminat masteru inseamna ca ai un nivel de intelect ridicat... daca stai si suferi in tine, nu ajuta, medicamentele de depresie nu ajuta..sunt altii in situatii si mai grele..asa ca lupta..nu uita esti o persoana unica si speciala..depresia este formata la tine in creier, dar nu esti, gandeste-te ca nu ai depresii, ca esti unica intr-o lume mare si rece...si da vei reusi,sigur vei reusi, nu pot nu exista, sper ca te-am ajutat, succes, si vei reusii orice
Ai nevoie de un golan, care sa ti-o traga pana iti fluiera urechile. Dupa ce ai parte de golan totul o sa fie mai frumos.
Si eu am 25 de ani dar nu am depresii.
Xerol întreabă: