Va rog sa ma ajutati. Am o perioada cumplita. Sufar de o depresie imensa, alimentata de remuscari uriase fata de perintii mei! Nu stiu cum fac sa fiu eu cel dinainte. Marea problema e ca si parintii mei au intrat in depresie din cauza mea. Asta face si mai cumplita situatia....Am 26 de ani si nu am nimic, cu toate ca parintii mei saraci mi-au daruit tot, mi-au asigurat totul cu truda. Eu am fost un profitor si nu am observat ca ai mei parinti si-au sacrificat tot pentru binele meu iar eu i-am dazamagit crunt exact cand trebuia sa fiu un sprijin pentru ei. Chestia asa ma omoara lent, la propriu. Simt cum ma sting incet incet, nu mai dorm noptile decat foarte greu, 3-4 ore, ma chinuie remuscarile, amintirile. Ar fi trebuit sa fiu cadru militar insa am fost neatent si m-am ars, iar asta m-a costat cariera militara. Ma urasc, nu ma mai suport, insa ma gandesc ca daca as patii ceva, chinul parintilor mei ar fi maxim. Sunt prins ca intr-un cleste. E cumplit, nu va pot descrie sentimentul. Parca ma loveste cineva cu barosul in suflet. Dati-mi ceva sfaturi, va rog, pana nu ma sting de tot, mi-e frica de mine sa nu imi fac ceva.

Inteleg prin ce treci. Si eu am trecut prin momente grele si inca mai trec, dar incerc sa fiu optimista. Asta ajuta. Incearca sa fii optimisit, gandeste ca o sa fie bine, mereu. Nu stiu exact problemele tale, dar dupa felul in care vorbesti, imi pot da seama. Gandeste-te la parintii tai, doar atat.

Buna! In primul rand linisteste-te! Trebuie sa vorbesti cu parintii tai sa le ceri iertare si sa discutati pentru a gasi o solutie. Daca nu reusesti sa vezi si partea roz a vieti cred ca trebuie sa vorbesti cu un psiholog care sa te asculte, sa iti dea sfaturi.In viata mai sunt momente grele dar o sa vina si soarele.Trebuie sa lupti pentru parinti tai pentru lucruri care te motiveaza.Nu iti pierde credinta si ai incredere in Dumnezeu!

Daca tu singur ai facut greseala,tot tu singuri o repari.
Faptul ca si parintii sunt bagati in problema,ar trebui sa te faca sa stai drept in fata acestei probleme.
Si-au dat viata pentru tine,te-au crescut,e randul tau,lupta.
Ca o pasare Phoenix,te ridici din propria cenusa,ai cazut, si esti cazut si in momentul asta.dar stii ce-i important? Sa te ridici si sa lupti, caci asta-i viata.
Azi sus, maine jos, pune-ti gandurile bine in cap si traieste-ti viata ca alta numai ai.

Buna! O persoana draga mie a fost in aceiasi situatie, in primul rand trebuie sa vorbesti cu cei din jurul tau, nu e bine sa fii singur, sa te inchizi in tine.In al doilea rand oricat de mult le-ai fi gresit parintilor tai daca le vei arata ca iti pare foarte rau, ca te-ai schimbat in timp te vor ierta pentru ca orice parinte isi iubeste copilul.Ori cat de greu ti-ar fi trebuie sa te ridici si sa lupti cu tine insuti pentru ca nimeni nu te poate ajuta data nu te ajuti tu in primul rand.Viata oricat de grea ni se pare putem sa ne-o
facem mai frumoasa daca vrem cu adevarat.Cred ca ar trebui sa iti cauti alt job daca nu ai reusit in cadrul armatei pentru a le arata parintilor tai ca te-ai schimbat ca pot sa se bazeze pe tine, ca esti un sprijin pentru ei. Dumnezeu sa te ajute! Bafta!

Dragilor, va multumesc pentru sustinere si sfaturi. Sa stiti ca ma ajuta. As vrea sa va mai zic ceva ca sa vedeti amploarea situatiei. Greseala mea pentru care am platit cu cariera este foarte mica, neinsemnata as putea spune. Insa, pentru ca intr-un regulament idiot se gaseste un articol in urma caruia sunt dat afara, trebuie sa suport asa ceva. In mod normal, ar fi trebuit ajutat sa nu paltesc atat de drastic, insa nu s-a intamplat acest lucrul. De ce spun asta? Pentru ca greseala mea am facut-o in timpul unui tratament care mi-a influentat drastic capactatea de decizie si comportamentul. Iar asta a generat o stare care sa ma faca sa gresesc. Ori pe mine asta ma omoara, de asta va zic ca dreptatea trebuia sa fie de partea mea, trebuia sa fiu intels. Nu s-a intamplat asta si toti din jurul meu carora le povestesc asta imi spun pentru cineva care aude pentru prma data cazul meu, este o grava incalcare a drepturilor ce mi s-a intamplat. Cu toate astea, nu pot face nimic. Mai mult, mi sa zugravit o imagine negativa de catre cei care ar fi trebuit sa ma ajute, tocmai pentru faptul sa nu am nicio sansa sa devin indezirabil in ochii tuturor. Totul e minciuna, a fost premeditat ca eu sa nu pot face cariera militara. De ce? Pentru simplul motiv ca in acel colectiv am fost "luat la ochi" ca sunt o persoana mult mai culta si mai competenta decat restul. Asadar, imi atrasesem dusmani... dusmani cu pile. Si tot timpul eram suspus incercarilor si situatiilor delicate in fata carora trebuia sa ies bine. Numai ca in timpul acestor lucruri si nereguli care m-au afectat, am avut un moment de furie genereata ce-i drept si de administrarea unui medicament pe care il urmez de 8 luni, timp de 1 an. Ei, pentru asta, dragilor, ma consum enorm. Pentru ca situatia mi-ar fi favorabila mie daca oamenii care mi-au facut imaginea negativa, mintind cu nerusinare despre mine si transformandu-ma gratuit intr-o persoana indezirabila, ar inceta-o sa o mai faca! E strigator la cer sa-ti fie hotarat viitorul de niste oameni limitati, doar pentru ca ei au putere. Orice demers as face ma lovesc de imaginea de indezirabil in fata tuturor capatata pe nedrept si justificata doar mintind cu nerusinare despre mine. Cum sa ma descurc in situatia asta? Am circumstante atenuante si nu pot beneficia de ele pentru ca nici macar nu sunt ascultat. Ori cand nu esti ascultat, nu ai cum sa ai dreptate. De ce nu sunt ascultat? V-am spus mai sus, sunt indezirabil. De ce sunt indezirabil? Pentru ca am refuzat sa par o persoana limitata. Pentru asta, dragilor, am platit. As putea rezolva situatia doar daca as fi ajutat si indrumat de catre acei oameni care mi-au fost potrivinici. Nu se va intampla asta prea curand. Si voi trebui sa traiesc cu acest sentiment de nedreptate poate tot restul vietii. E ingrozitor. Voi cum v-ati manifesta in asemenea situatii? Ce a-ti face? In conditiile in care de abia ai si ce sa mananci. Cum a-ti trai cu sentimentul asta? Va multumesc!