Panariţiul - Diagnostic
Pentru punerea diagnosticului de paronichie este necesară efectuarea unor studii de laborator. Acestea includ coloraţia Gram (ajută la identificarea bacteriei), tratarea cu potasiu hidroxid, tratament Tzanck (infecţie herpetică).
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: candidoza, celulita, dermatita de contact, manifestări cutanate ale HIV, herpes, onicoliza, cercinom cuamos celular, pemfigus vulgaris.
Panariţiul - Tratament
Pentru paronichia acută tratamentul constă în realizarea unor băi calde ale degetului de 3-4 ori pe zi până la dispariţia simptomelor. În acest timp pot fi administrate şi antibiotice orale. Dacă în urma administrării acestui tratament paronichia nu dispare atunci ea trebuie drenată.
Pentru tratarea paronichiei cronice pacientul trebuie să respecte, în fază iniţială, câteva sfaturi care presupun evitarea expunerii la medii umede sau la iritanţi ai pielii. Leziunile trebuie menţinute uscate. Cazurile uşoare se pot trata cu comprese calde. Totodată, în fază iniţială, afecţiunea poate fi tratată cu antifungice topice.
Pacienţii aflaţi în stare severă pot beneficia de ketoconazale şi fluconazale. Un tratament mai agresiv este necesar pentru persoanele care au diabet sau cei imunocompromişi. Există şi terapia chirurgicală pentru paronichie.
Panariţiul - Prevenţie
Prevenţia constă în folosirea unor mănuşi în timpul activităţilor care prezintă risc de înţepătură şi respectarea unei igiene minuţioase în momentul realizării manichiurii.
HarkerBannList întreabă: