Va salut. Am o problema foarte grava și simt ca nu mai suport pur și simplu. Mama mea este o alcoolica. O alcoolica care nu recunoaște sub NICIO FORMA faptul ca ar avea vreo problema. Este așa de câțiva ani de zile si devine din ce in ce mai rău. Greu îmi regăsesc cuvintele pentru ca as avea atât de multe de zis dar nu pot scrie un roman.
Este in ultimul hal, așteapta sa se deschidă la prima ora a dimineții la magazin sa se ducă sa-și cumpere bere, cât timp este liberă de la locul de munca greu reușești sa comunici cu ea. M-am saturat de ea, îmi face viața un calvar și mie, și tatălui meu, și tuturor membrilor de familie. Toată lumea ii reproșează lucrul asta dar ea nici nu vrea sa audă, nu mai are nicio logica in gândire și vorbire, evita complet totul. De atâtea ori a căzut moarta de beata pe jos, de am zis ca era sa-și spargă capul. Când pune puțin gura pe alcool începe sa se ia de noi, sa creeze scandal, este acel tip de persoana când bea. Eu in timpul zilei când știu ca este liberă și eu sunt plecat pe undeva, mi-e și frica sa-i răspund la telefon dacă sunt cu altcineva ca sunt 100% sigur ca e moarta de beata și nu leagă 2 cuvinte. Ma ascund de prieteni, ma ascund de alte rude care nu știu de problema asta de rusine, nu am cum sa aduc vreodată in viața mea o fata sa o cunoască și sa o vadă in halul asta. De vreo 2-3 ori a și condus băută, fapt pentru care a rămas și fără permis de conducere, a fost o perioada neagra a vieții mele și încă este. A sărit de multe ori la bătaie cu mine, m-a zgâriat pe tot corpul de îmi era rusine sa ies din casa, am îndurat totul și am lăsat așa, cu speranța ca se va vindeca vreodată. Am ajuns in punctul in care INDIFERENT ce s-ar întâmpla cu ea nu mai ma interesează deloc. Am încercat, noi, toată familia și toți prietenii sa o luam și cu frumosul, și cu urâtul. Nimic, degeaba. Singura soluție pe care o vad in momentul asta este sa o leg de mâini și de picioare, sa o bag in portbagaj și sa o duc la dezalcoolizare, nu se mai poate trai cu ea. Va rog sa nu-mi spuneti ca trebuie discutat frumos cu ea, ca trebuie sa-i recomand sa meargă la doctor sau alte lucruri de genul pentru ca le-am încercat pe toate și degeaba. I se pune problema in fata de fiecare data frumos, anume ce a facut in urma beției ei și tot neagă ca are vreo problema sau incearca sa schimbe subiectul. Destul de recent din cauza ca era moarta de beata, a căzut ca o proasta cu bărbia pe parchet, alegându-se cu o mare vânătaie, pe moment, atunci cand a căzut, mi-a reproșat mie ca i-am pus piedica, eu fiind la câțiva metri de ea. A doua zi i-am explicat frumos ce a făcut și ce părere are despre asta, când era treaza, a zâmbit si n-a zis nimic, eu aveam o furie in mine de imi venea sa o iau la bătaie, dar m-am abținut, ca de fiecare data. Simt ca sunt blestemat sa trăiesc cu așa ceva. Și asta e doar o parte din tot ce a făcut in anii ăștia, nopți întregi am plâns ca un copil mic, seara, in pat. Și acum imi dau puțin lacrimile când imi aduc aminte de ce face. De multe ori ma și înjură, drăcuie. Odată mi-a zis sa ma spânzur.
Când este treaza țin sa menționez ca este o mama și o persoana buna.
De ceva timp, am început sa ma obișnuiesc cu aceasta pacoste și parca nu mai ma afectează la fel de mult ca in trecut. Alcoolismul ei cred mi-a lăsat și câteva traume, eu văzând multe certuri când eram copil din cauza asta…. Dacă aveți vreo părere, un sfat, ceva v-as fi recunoscător. Va mulțumesc.

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook