Vreau sa pun o intrebare serioasa: Dupa parerea voastra,dupa ce veti citi ce scriu,credeti ca sufar de depresie?

Am cautau pe internet simptome,manifestrari si am gasit cate ceva:

Apare in urma unei despartiri, eveniment aiurea din viata noastra, la fel si in cazul meu.

Dispare pofta de mancare si duce la scaderea greutatii, eu de la 83 de kg am ajuns la 59 in o saptamana si cateva zile si acum de abia apuc 61.

Acel sentiment de gol in suflet care exista mereu, cand vorbesc cu cineva care mi-e drag dispare interesul repede si e foarte accentuat, nu ma pot obliga sa vorbesc cu acel cineva pentru ca nu pot pur si simplu, nu pot gandi ce sa scriu.
Stima de sine foarte scazuta..sunt acel tip care decat sa raspunda cu voce tare prefera sa ia un 5 si sa taca. Am putini prieteni, si aia ii stiu de 3+ ani,mi-e greu sa vorbesc cu fete,nu ma pot uita la ele,ma uit in pamant si mi-e greu sa scot doua cuvinte intregi.

Am insomnii foarte puternice,imi ia cateva ore sa adorm chit ca sunt obosit si dorm cateva ore pe noapte,nu pot adormi usor.

Si pe langa astea multe alte chestii, toata lumea din jurul meu imi scade tot interesul fata de viata spunand "ce te imbraci asa, de ce te tunzi asa, de ce mergi asa samd". O da..era sa uit de tendintele de autovatamare...mainile mele sunt ca un studio de tatuaje,doar ca nu genul acela de tatuaje. Si nu le fac fiinda cer atentie,asa simt ca trebuie.

Dupa ce cititi asta, nu judecati aiurea, cer o parere sau un sfat de la cei ce au trecut prin asta si oricum, va multumesc ca ati ajuns pana aici.

Merită pentru că doar o viață avem. Ești sigur că vrei să riști de pe acum ce te așteaptă dincolo? Sunt atâtea lucruri bune în viață trebuie doar să înveți să profiți de ele. Găseșteți o prietenă, învață să iubești cu adevărat și o să treci peste asta mult mai repede. Singur e mult mai greu.

Ar trebui sa cauti ajutor specializat. La fel ca si orice alta problema de sanatate, daca e lasata nesupravegheata se agraveaza. Nu ai de ce sa suporti asta in continuare singur.

Asa am si eu, dar nu se moare din asa ceva

"Si pe langa astea multe alte chestii, toata lumea din jurul meu imi scade tot interesul fata de viata spunand "ce te imbraci asa, de ce te tunzi asa, de ce mergi asa samd" - deci ai parte de persoane naspa si te deranjeaza asta, stai chill am patit, patesc de fapt acelasi lucru, nu poti sa opresti fiecare persoana ce se uita la tine si sa o intrebi de ce se uita la tine, e ciudat, si daca ai intreba probabil nu va sti sa iti raspunda pentru ca poate nici nu stie de ce se uita la tine, dar da asa sunt romanii, ii intereseaza de ceea ce fac altii in loc sa isi vada de propriile treburi si le place sa isi dea cu parerea in loc sa stea sa vorbeasca, cunoasca.
Inteleg ca liceul te oboseste extrem de mult fizic dar cel mai mult mental, am patit, eu inainte de fiecare zi de liceu plangeam ca trebuia sa merg acolo, plangeam vreo 2 ore inainte sa plec, zilnic, nu imi placea, nu ma adaptam, ma plictiseam, nu ma "ajuta" cu nimic, dimpotriva, gandeste-te ce ai putea sa faci in acele 7 ore + cele pentru teme.
Liceul in sine te deprima, faptul ca trebuie sa stai pe un scaun si sa faci ce zice un profesor lesinat care de cele mai multe ori e mai depresiv decat proprii elevi ( mai ales cei carora le place sa se comporte urat cu elevii, indica traume serioase, incearca sa te uiti in ochii lor si sa vezi ce-i acolo, daca e ceva / dar sa nu faci asta in timp ce se uita la tine deoarece e ciudat) profesorii uneori uita ca sunt oameni si ca elevii sunt oameni si ii trateaza ca pe niste sclavi ( nu fac propaganda anti profesorala deoarece profesorii fac asta prin modul in care se comporta ) pana la urma gandeste-te ca si ei sunt niste marionete care fac ceea ce "le este zis" de "sefii" lor.
Elevii sunt falsi
Profesorii sunt falsi
Invatamantul e fals
Tot ceea ce vezi este fals.
Sa construiesti relatii pe parcursul liceului este iarasi o prostie dar chiar depinde mult de persoane ( sa nu te bagi in seama cu persoane care "hm, par ok" pentru ca s-ar putea sa nu fie), mai ales cand nu aveti chestii comune si o persoana nu o poti cunoaste de la scoala, nu stii cum este in rest deci o risipa de timp.
Incearca sa iti gasesti un scop (gen facultatea) si sa iti vezi de scopul acela daca chiar nu ai pe nimeni - dar daca ajungi sa intrebi asta aici probabil ca nu ai pe nimeni, sau doar ai nevoie de pareri, depinde, tu stii.
Incearca sa iesi in oras ( preferabil seara, e mai linistitor) sa mergi, sa stai pe o banca, sa alergi, consuma multa apa, incearca sa iti menti mintea ocupata o mare parte din zi ( dar nu cu nerozii)invata ceva nou in fiecare zi, sunt atatea domenii i chestii de aflat pe care nu le stii, ca sa poti sa dormi linistit.
Gandeste-te ca o sa treaca, tot ceea ce este acum nu va mai exista in scurt timp si va fi dat uitarii, e o faza.

Vrei neapărat să ai depresie? Nu știu de ce încerci să-ți dovedești că ai depresie sau dacă chiar crezi că ai de ce nu mergi la psiholog. Depresia poate fi rezultatul unui stil de viață nesănătos, lipsa de minerale din organism, nu vine neapărat după vreo trauma. E un diagnostic complex, de asta nu are niciun rost să faci ce faci tu acum.
Fă-ți toate analizele posibile și apoi mergi la psiholog.

Ai punctat foarte bine ceea ce simt si nu pot spune, dar se pare ca asa ramane. Inchis undeva in suflet sau minte. Oricum, multumesc

Nu, avand in vedere ca boala asta nici nu exista. Bine poti iesi din cum esti acum fiind foarte simplu, dar simplu nu inseamna neaparat usor asta doar daca esti dispus sa faci sacrificii. Chestia e ca mintea ta creeaza complexitatea care iti cauzeaza depresia, deoarece nu actionezi si te negi singur in orice situatie cu oamenii din jur. Lumea din jur e provizorie dispar intr-o fractiune de secunda tot ce tii se aduce in legatura cu tine.

Cei care trec prin asa ceva nu te pot ajuta, dar un psihiatru te poate ajuta!