As fi tare recunoscator daca ar posta cineva o reteta de placinta cu carne. Are cineva?

O reteta data de Vlad Nicolau pe www.gustos.ro...
Sper sa te multumeasca!

După aia iei ceapă pe care o cureţi fain şi o toci, nu cu maşina ci cu mâna în cubuleţe mari cam cât unghia (nu mai mici!) şi cantitatea trebuie să fie obligatoriu cel puţin tot atât de mare cât cantitatea de carne. După ce ai lăcrimat îndeajuns de tristeţea dolofanei cepe astfel chinuită, întro tigaie generoasă torni untdelemn pe care grecii cer cu insistenţă să fie de măsline, dar eu nu le dau atenţie. Mai întâi din spirit de contradicţie şi p-ormă, fiindcă aşa cum spuneam mai sus, plaţintele de la greţili nu ating gustativ nici pe departe nivelul plaţinţele de la Nicolau.

Cum spuneam, pui dolofanele astfel hăcuite în undelemn fierbinte, mai întîi la foc iute ne uitând să fii cu ochii pe ele ca să nu se înmaronească, timp în care le amesteci de mai multe ori tot d-aia.

Când observi că au început să devină sticloase, dai focul mic şi mestecând din când în când, le aştepţi să devină ca cioburi mici de sticlă moale. Pui punct pocnind cu lingura de lemn de vreo trei ori în buza tigăii, semn că primul act s-a încheiat.

Acuma vii cu porcul de mult răposat, la cutie păstrat, şi-l arunci peste ceapa care nu e încă prăjită, dar nici nu mai e ea aşa cum era ea ca fată. Amesteci bine cele două componente, după care dai focul mai sus cu două linioare şi fierbi făcătura-n zeama ei preţ de 20 de minute, dar atenţie! Nu la văpaia iadului ci la aia mai ca purgatoriul.

În principiu compoziţia trebuie să prezinte în final, o consistenţă cam ca o mămăliguţă molcuţă. Mai pocneşti acum de vreo două trei ori în buza crătiţii spre disperarea nevestei, anunţînd partea a treia, partea sacrală, în care intuiţia, talentul, geniul tău, trebuie să se reverse benefic asupra obiectului muncii tale, dând gust, consistenţă, culoare şi savoare plăcintei finale.

În primul rând guşti compoziţia şi plescăind din limbă, iarăşi spre exasperarea nevestei care nu clefăie şi nu plescăie niciodată, nu-şi bagă lingura-n mâcare şi nici dejtele ca s-o guste ferit-o Dumnezeu, constaţi, aproape-ntotdeauna, că în primul rând are nevoie de sare. Ei bine nu-i pui sare! Nu! Îi pui, acum cred că chestii d-astea se găsesc şi în România, un praf galben care se află în nişte flacoane de plastic tot galbene, pe care scrie "Fondor", dela firma "Maggi". Praful ăsta îl pui nu cu lingura, dar nici cu furculiţa!

Apoi iar mai guşti, iar mai amesteci, şi iar mai pocneşti în buza crătiţei, mormăind şi fârnâind de plăcere aşa pe nas şi iar îţi mai ştergi cu aplicaţie dejtele de fundul nădragilor, moment în care nevasta exasperată, după ce ţi-a adresat vreo două vorbe bine simţite pentru a-şi exprima totalul dezacord cu modalitatea barbară în care înţelegi tu să terfeleşti orice noţiune de ordine, curăţenie şi higienă absolut necesare atunci când e vorba să umbli cu substanţe alimentare, noţiuni care ştie orice om cu mintea-ntreagă trebuiesc respectate strict dacă vrei să ai "mens sana in corpore sano" şi să nu cazi lat cu cracii în sus ca un muscoi bătrân atins de "flit" după ce-ai mâncat infecta plăcintă plină în urma dubioaselor manevre cu toţi cocii, streptococii şi bacilii existenţi în lista microbiologiei române şi germane. Dar la ce poţi să te aştepţi dela un om care are corpore sano, dar "mens" iok! Şi poc! Uşa cade în clănţăul ei, relaţiile diplomatice au fost rupte, iar tu în linştea Dumnezeească lăsată ca un balsam peste peisajul culinar ce te-nconjoară tragi un scurt dans tropăit pe « Heiiii Macarena » după care îţi continui delicata misiune, adăugând, scoţînd, gustând, bătând cu plăcere-n buza crătiţei cu linguroiu’, mestecând şi plescăind, fără a mai fi supus permanent unui bombardament intensiv de "indicăţii", proteste şi exclamaţii dezaprobative.

De acum înainte nu-ţi mai spun ce, cât şi cum pun, fiindcă eu le pitrocec nu după o ordine oarecare şi nici după o reţetă prestabilită, ci după inspiraţia momentului. Piper, sare, măghiran, boia, un vârf de cuţit de « pasta pomodori », pesto, cimbru, un căţel de usturoi, rosmarin, bazilicum, salbei…… Înfine, tot ce-ţi cade la mână, bineânţeles în timpul ăsta tot mestecând şi gustând ca să n-o faci prea de oaie.

După aia, când momentul de entuziasm şi reverie a trecut, iei pasta, după ce s-a răcit şi s-a scurs excesul de ulei, o aşezi ca şi pe brânză pe pătrăţelele de aluat, le închei cu grijă dar nu chiar ca pe alea cu brânză fiindcă astea cu carne nu se desfac mai niciodată. Bagi la cuptor tot la 180 de grade, sfâr, sfâr, după douăzeci de minute le scoţi şi le serveşti calde.

SUCCES!

1 pachet de foi de placinta
1/2 kg de carne tocata mixta
o ceapa sau doua legaturi de ceapa verde
2 oua intregi si un galbenus
condimente


calesc ceapa pana devine aurie peste care adaug carena si o canita de apa, pun condimentele ( sare, piper, oregano ), amestec si apoi acopar cu un capac si lasa sa se fiarba cca 30 min (mai amestec din cand in cand ca sa nu se arda). Las compozitia sa se raceasca si adaug cele 2 oua amestecand bine. Ung o tava cu putin unt si pun patru - cinci foi de placinta stropite fiecare cu apa calduta si ulei, torn compozitia de carne si iarasi foi de placinta. Ung pe deasupra cu galbenusul de ou si pun placinta in cuptorul preincins cca la 180 C.

Mereu mi-a iesit. Spor la treaba si Pofta buna

Placinta cu carne nu se face de doua ori la fel, totul depinde de inspiratie si de frigider.Pentru o tava de aragaz mare sunt necesare:foi de placinta din comert, 750gr.carne tocata amestec sau de pasare,(varianta 500gr carne si 250gr ficat usor prajit si dat pe masina) 2 legaturi se ceapa verde, marar verde, 3oua, piper sare, putin ketchup, 1 lingura de gris.Se amesteca totul si se pune in 3 straturi peste cate 2, 3foi unse discret cu ulei. Ultimul strat este din foi care se ung si ele usor cu ulei.Se taie placinta cruda in patrate.Se da la cuptorul incins cam 30 de minute.Cand s-a rumenit se scoate si se toarna peste ea cam 150ml de apa fierbinte(Secretul casei)apoi se da din nou la cuptor pentru 5minute. Apa se pune pentru a fragezi placinta si a se evita crustele prea tari de pe margini. Spor. Mira

Se face la fel ca cea de branza decat ea cu carne se condimenteaza si s caleste putin se pune ceapa, marar, oua

Pe www.gustos.ro

Timp de preparare:
1 1/2 ore (complexitate medie)

Ingrediente:
Ingrediente:
• 1 pachet foi de plăcintă,
• 1 kg carne de porc,
• ½ kg ceapă,
• piper,
• sare,
• 1 l lapte dulce
• ulei pentru uns foile şi 1 pahar pentru călit ceapa
• 4-5 ouă.

Mod de preparare:
Se toacă prin maşină ceapa şi carnea. Se căleşte ca pentru musaca.

Se lasă la răcit, după care se pun ouăle, sarea, piperul, cimbrul.

Se aşează ½ din foi în tava emailată, unse sau stropite cu ulei între ele. Se pune compoziţia de mai sus, se aşează restul de foi, unse cu ulei. Se dă la rece (la frigider) ½ oră. Apoi cu un cuţit subţire se porţionează plăcinta după dorinţă, dar numai partea de deasupra pană la carne. Se stropeşte cu ulei, se dă la foc potrivit 20-30 minute. Se scoate şi se toarnă laptele dulce peste tot uniform, fără reţinere, deoarece îl va absorbi. Se dă din nou la cuptor pană se rumeneşte. (15-20 minute).

Sper sa iti fie de folos

Ingrediente si cantitati:

1 piept de pui;
500 g ciuperci;
1 morcov;
3 cepe;
2 legaturi de ceapa verde;
3 oua;
1 pachet de aluat congelat pentru foitaj;
unt;
sare;
piper;
cimbru;
2 legaturi de marar.

Mod de preparare:

1. Fierbe carnea de pui impreuna cu morcovul si o ceapa, curata ceapa, ciupercile, morcovul si ceapa verde. Taie bucati mari ciupercile, marunt cele doua cepe uscate si cea verde.

2. Caleste usor ceapa, adauga ciupercile, un praf de sare si piper.

3. Dupa ce carnea de pui a fiert, taie-o pe un fund de lemn bucatele marunte.

4. Amesteca ceapa si ciupercile calite, morcovul (care a fiert impreuna cu puiul, taiat cubulete), racorite, cu carnea de pui, mararul taiat fin, ouale batute ca pentru omleta, cateva linguri de ulei, sare si piper, dupa gust.

5. Unge o tava, asaza aluatul, compozitia, preparata, acopera cu alta foaie de aluat, unge totul cu un galbenus de ou si coace placinta.

6. Este gata in 30-40 de minute si este la fel de buna si calda, si rece. O poti servi cu o salata, sosuri de maioneza, sau simpla.

7. Se pot folosi la fel de bine si foi clasice de placinta, care trebuie insa unse cu unt sau margarina. In varianta aceasta este mult mai crocanta.

8. Placinta este gata in aproximativ doua ore, cu tot cu timpul pentru copt, cantitatile de mai sus sunt suficiente pentru 4-5 persoane si costa aproximativ 25-30 de lei.