Bună! Sunt căsătorită de 1 an iar împreună avem o fetiță de câteva luni. Noi locuim împreună cu părinții lui. Când eram însărcinată toate erau bune și frumoase, simțeam ca am cea mai frumoasa căsnicie, însă când era sa vorbească ceva important se ducea sa vorbească cu părinții lui întâi și abia la urmă venea la mine, sau nici nu îmi mai zicea. S-a născut fata, am avut o perioada tare grea, el era mereu plecat la munca, iar eu rămâneam cu socri. Eu nu suportam ideea de a rămâne ei cu fata, nu aveam încredere absolut deloc în ei. Soacra mea nu știa sa aibă grija de cea mică, îmi tot zicea de chestii băbești de acum 40 de ani. Au trecut și astea. În prezent, față a crescut, eu și soțul am renovat toată casa construita de părinții lui, iar în momentul în care vine cineva la noi (rude din partea lui), socrii (fără permisiunea noastră) se duc sa le facă turul casei, spunand "hai sa vezi ce am făcut prin casa", adică sa le arate munca noastră. Mie nu îmi place sa își bage cineva nasul în treburile mele. Am discutat cu soțul iar el e mereu de partea părinților, orice aș spune. Am avut săptămâni în care plângeam și simțeam ca nu mai rezist în casa asta. Eu și soțul nici nu mai dormim împreună de aproape jumătate de an. Soacra mea e o fire bagacioasa, când vreau sa ii fac baie fetei, vine și ea, cu toate ca fata e mărișoara și nu am nevoie de ajutor. Își baga nasul și în coșul nostru de haine ca să le spele (ea trezindu-se undeva pe la 5-6 dimineața), eu cu fata ne trezim un pic mai târziu. Când soțul e acasă, prefera sa stea mai mult cu ai lui decât sa petreacă timp cu noi, i-am spui problema asta dar îmi tot spune ca mi se pare. Când ii reproșez ceva de ai lui, îmi scoate ochii și da vina pe mama mea ca îmi baga prostii în cap (mama neavând nicio legătură cu asta). La botezul fetei, soacra mea ne-a scos ochii mie și mamei, laudandu-se ca a dat 30 de milioane pe masa, iar mama mea dând mai puțin pentru ca atat avea în momentul respectiv. Nu pot pleca din curte fără sa spun socrilor unde plec, chiar dacă știe soțul. Am plecat odată, iar când m-am întors mi s-a făcut morala ca nu am spus unde plec. Dacă ii reproșez lu soacra mea ca nu tine fata cum trebuie sau nu știu ce ii face, se supăra și ma spune mamei. I-am reproșat acum câteva luni sa nu se mai apese pe salteaua din pătuțul fetei (se mai apasase o data și lăsase o borta de i-am arătat-o și soțului) și cu prima ocazie m-a spus mamei. Când am început sa renovam casa, ea ne spunea cum sa facem prin camere, ce mobila și cum sa o luam, având în vedere ca era făcută renovarea cu banii nostri. Simt ca o iau razna pe zi ce trece. Am invitat la noi acasă niște prieteni iar soțul știa, dar cu trecerea zilelor nu mai era de acord cu chemarea lor pe motivul că avem casa în construcție, i-am spus că atunci când vin neamurile nu are nimic de obiectat și ii primește cu bratele deschise dar la prieteni nici nu ține cont. Soțul când se supăra pe mine ma face în toate felurile, de la proasta satului, handicapata, tâmpită la cap și tot asa. Ce ar trebui sa fac? Ma tot gândesc la o separare, dar totuși nu as vrea. Soțul nici nu ma asculta când vorbesc cu el de ce ma deranjează pe mine. Am vorbit sa ne mutam dar am rămas doar cu vorbitul. Îmi pare rău că am băgat bani în casa asta

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook