Imi poate spune cineva reteta inghetatei prajite?

Ingrediente: îngheţată, făină, zahăr vanilat, ouă, ulei pentru prăjit.

Principiul. Înainte de cei câţiva paşi deloc laborioşi ai unei îngheţate prăjite, să vă explic puţin care e treaba cu jucăria asta. O biluţă de îngheţată tăvălită prin ingredientele obişnuite ale unui înveliş pentru "pane", apoi prăjite rapid, în baie de ulei (da, de data asta am comis-o, dar am făcut-o doar de dragul experimentului) foarte fierbinte, fără ca îngheţata să se scurgă din "gogoaşa" exterioară. Nu e simplu, jur!

Pasul 1. Am răcit bine îngheţata. Ca să-ţi micşorezi considerabil şansele ca îngheţata să se topească în timpul prăjirii, e bine să alegi o îngheţată cu consistenţă cât mai dură după încheţare. Sigur, trebuie să fie gustoasă, plăcută, dar cu cât mai tare, cu atât mai bine. Eu am avut o îngheţată cremoasă, cu rom şi stafide, care la primul test mi-a făcut probleme.

Pasul 2. Am pus câteva ouă într-un castron şi le-am bătut cu puţin zahăr vanilat. Şi ouăle trebuie să fie foarte reci. De fapt, în afară de tigaia cu ulei cât mai fierbinte, totul ar trebui să fie foarte rece în etapa de modelare. Poate chiar încercaţi să faceţi toată treaba în frigider Într-un alt castron am pus făină.

Pasul 3. Am pus ulei la încins într-o tigaie. Aveţi nevoie de ulei cu punctul de ardere la temperatură cât mai înaltă. Uleiul de palmier, care are şi marele avantaj de a nu împrumuta preparatului absolut niciun gust sau miros, se arde mai greu decât alte tipuri de ulei. Cert este că trebuie încins cât mai tare. De ce? Pentru că învelişul din ou şi făină din jurul bilei de îngheţată trebuie să se prăjească înainte ca îngheţata să înceapă să se topească. Weird, ha?

Pasul 4. Prepararea. Asta e, de fapt, cea mai simplă treabă. Poţi alege două variante: să faci un aluat subţire, din ouă, făină şi arome, prin care bila de îngheţată este tăvălită o singură dată, sau să păstrezi ingredientele separat şi să ai nevoie de repetarea trecerii îngheţatei prin cele două straturi. Aşa am făcut şi eu, dar sigur voi încerca cealaltă variantă data viitoare.
Aşa că am scos îngheţata cu o lingură din cutie şi am tăvălit-o prin făină, apoi prin ou, apoi din nou prin făină, prin ou şi din nou prin făină. La prima porţie uleiul nu era suficient încins, aşa că, până s-a prăjit exteriorul, toată îngheţata s-a topit în tigaie, stricând uleiul. L-am schimbat şi am repetat povestea. De data asta am lăsat să se încingă bine (nu am avut ulei de palmier, ci de floarea soarelui, adică ÎN NICIUN CAZ! şi a ieşit cât de cât o treabă interesantă. Cert este că învelişul a fost rumen în timp ce îngheţata a rămas întreagă, înăuntru. Rezultatul e în imaginea de mai jos.
Nu voi face niciodată aşa ceva în cantitate mare, dar cu siguranţă voi mai încerca acest desert până voi fi mulţumit de rezultat. Paradoxul şi provocarea mi se par atât de interesante, încât chiar vreau să văd dacă voi reuşi vreodată să obţin porţia perfectă de "îngheţată prăjită". Dacă aţi încercat aşa ceva până acum sau dacă vă decideţi să vă puneţi mintea cu ea, vă aştept cu propriile poveşti şi experienţe.