Bunã, am doar o problemã incã, si acea problemã este cã vreau sã mã apuc de HandBall pentru ca imi place mult, si cu toate cã sunt al dracu de destept, percep totu din ore, daca stau atent cat de putin acolo, 40 50 % din ora inteleg lectia la perfectie, dar nu imi place scoala. Eu vreau sã mã duc pe bazã de sport ♥, pentru cã am si inclinatie spre asa ceva, sunt si foarte x 50 talentat la desen, dar nu conteazã. dar aici e problema pãrintii nu mã incurajeazã deloc, ba din contrã, spun cã nu am sanse, gen 1 la un milion, si nu inteleg de ce stiu cã nu mai am 5 ani sã se mã incurajeze ca pe un copil mic sa nu incep sã plang, dar cand aud asta de la mama/tata ma simt inutil/groaznic si le-am spus de vreo 2 ori : " Bã voi in loc sã mã incurajati vomitati si va pisati pe visele mele? " Aveam nervi, vãzand ca peste tot vin incurajari de la pãrinti, eu primesc dezincurajãri. Imi dati si mie niste sfaturi? Am nevoie, vreau sã le arãt cã pot sã ajung ceva in viata asta, farã scoalã si farã facultate, credeti-ma ca am verisori si verisoare care au terminat liceul cu 10 si facultatea cu brio, " si sunt vanzatori in 38-uri " Iubesc sportul, sala si tot ce cuprinde febrã muscularã ( nu vã ganditi la prostii ). Visul meu este sã ajung un handballist renumit sau un tennis-man, imi plac ambele sporturi, dar in special imi place handball-ul. Niste sfaturi de incurajare? Niste metode de atitudine, ca sã le demonstrez pãrintilor cã nu au fãcut un fraier?

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook