Sunt băiat și îmi e frica de ora de sport. Suna ciudat da știu dar avem o profesoara care ne pune mereu sa alergam 10 ture de teren foarte mare și obosesc foarte mult. Înainte de ora de sport am o senzație foarte ciudata începe sa ma doară stomacul foarte tare iar când intru in sala îmi vine sa plâng îmi mi e foarte frica. Da sunt plinuț dar nu o interesează nimic. Poate cineva sa îmi spune dacă pot sa nu fac sportul va rog mult
Si eu am fost un copil plinut si mi-era cam frica de ora de sport. Apoi, prin clasa a sasea, m-am ambitionat si am inceputt sa dau ce am mai bun. Am alergat cu toate fortele mele, fara sa imi pese ca e greu, ca obosesc, ca ma dor muschii. Si nici nu m-am mai uitat in jur, la colegii mei mai slabi si mai inzestrati, fiindca, pana la urma, eu nu cu ei concuram, ci cu mine. Si asa au inceput sa imi placa orele de sport, fiindca erau momente in care imi fortam ambitia si imi exersam forta psihica pentru a-mi domina corpul. Mi-a folosit mult in viata, fiindca am o vointa puternica si pot sa ignor slabiciunile corpului. De exemplu, oricat de rau m-ar durea ceva, pot continua sa imi desfasor activitatea si sa zambesc, ca si cum nimic nu m-ar supara. De asemenea, imi controlez foarte bine oboseala, nu cedez niciodata.
RăspundeSunt la liceu și chiar ma ajuta experiența dumneavoastră doar ca dacă nu faci ceva la doamna la ora începe sa tipe la tine și am ajuns sa urăsc liceul doar din motivul acesta îmi este super frica
Răspunde Te inteleg. Dar sa stii ca curajul este capacitatea de a-ti invinge frica. In viata, vei face mii de lucruri de care iti este superfrica
Ordonare:
După relevanţă
Ar trebui sa intelegi cateva lucruri.
1) Sportul si miscarea nu face rau nimanui. Dimpotriva, lipsa lui duce la probleme. Medicii mereu insistau asupra acestui lucru cand am fost in spital o saptamana pentru un set de analize, ca miscarea si sportul face mai mult decat orice tratament.
2) Sportul si miscarea nu face rau niciunui plinut. Dimpotriva. Uni sunt plinuti datorita vietii sedentare pe care o duc, si care nu e tocmai buna, vezi pct-ul 1). Sportul nu face decat sa regleze mecanismele organismului incit acesta sa consume grasimile ce sunt in surplus. Nu se intampla nimic altceva, decat ca consumi din graimile ce le ai. atit.
3) Senzatia de oboseala, de sfirseala, e datorita lipsei antrenamentului. Corpul nostru e tare pacatos in sensul asta, daca il lasi sa stea, ii place asta, si se obisnuieste asa, si cand il pui pe urma sa miste ceva, face nazuri, "zicind" ca il doare ba aia, ba aialalta, dar sunt doar semnale false, el ar vrea sa stea comod mai departe.
4) Chiar si in cazul celor bine antrenati, se intampla asta. La efort indelungat si serios, apare sfirseala, de data aceasta pe bune, si totul zice sportivului sa termine, ca e gata, ca nu mai poate, ca pica acolo jos. Insa un psihic puternic, sau un sportiv cu experienta, trece de acel moment, denumit tehnic "punct mort", si continua efortul fara nici o problema. Nu e usor, e chiuitor de-a dreptul, insa poate fi depasit. Chestia e ca, daca pana atunci corpul s-a folosit de energia data de ce a mincat inainte, din acel moment, corpul isi extrage energie din depozitele de grasime ce le are.
5) Senzatia ta ciudata de dinaintea orei de sport e datorita fricii, a panicii. Daca ajungi sa plingi, e atac de panica. Dar e o panica ireala, nu ai de ce sa te temi. Esti ca o masina care pleaca la drum lung, cu rezervorul plin, si in plus si ceva benzina in canistre, si tu te temi ca nu vei avea suficient combustibil.
6) Ma bucur ca nu o intereseaza situatia ta pe profesoara. Asa da dovada de profesionalism, arata ca stie care e situatia reala, si ca, mai mult ca oricare dintre colegii tai, tu ai nevoie de acele 10 ture de teren. Si de aceea tine neaparat sa le faci si tu. Facindu-le dupa un timp vei capata antrenament, si nu va mai aparea oboseala si sfirseala, si, daca esti un zapacit ca mine sau ca altii carora le place sa alerge, cu siguranta iti va place in cele din urma. Insa totul incepe cu dep[asirea acelei sfirseli.
Si fii fericit ca profesoara ta nu e dura cu tine, ar putea, de nevoie, si ar fi o nevoie reala in cazul tau, sa iti dea cu o tura sau doua mai mult. Eu poate asa as face.
7) Eu nu pot sa iti spun sa nu faci sportul. Dimpotriva, tu, mai ales, trebuie sa il faci, e mai mult pentru tine, pentru ca tu in mod normal nu faci miscare, si ai nevoie stringenta de ea.
8) Nu am vorbit in necunostiinta de cauza. Am fost sportiv de performanta la viata mea, am facut 4 ani de volei de performanta, 3 de culturism, inot, am in ultimii 5 ani
anual cate 5000 de km facuti cu bicicleta, am alergat mult, am inotat, am stat si pe schiuri (nu am avut timp sa invat sa schiez, dar am incercat), si am facut orice tine de sport cand am avut prilejul. Deci, stiu cu ce se "maninca" miscarea si sportul, deci ce am zis mai sus poti sa iei ca pe ceva spus autorizat.
Si inca ceva, ce zicea Cosmin86 e cit se poate de adevarat. Respiratia e jumatate din alergare. Trebuie sa iti stabilesti un ritm al ei, dupa ritmul in care alergi. Eu de exemplu, la fiecare doi pasi trag de doua ori aer in piept ca sa umplu bine plaminii, ca la urmatorii doi, sa il dau afara, tot de doua ori, mie asa mi se pare cel mai eficient ca sa rezist. Dar pentru tine poate fi altfel, totul e sa ai ritm in concordanta cu miscarile corpului. Daca eu intre timp vorbesc, ceea ce duce la iregularitate in respiratie, nici eu nu rezist prea mult, pentru ca organismul s-a format sa aiba ritmul lui. Ultima oara cand am alergat, aveam de gind sa fac vreo sapte-opt ture de pista de atletism, impreuna cu un coleg, din acelea ce inconjoara un teren de fotbal, si pentru ca doar o fraza am rostit in timp ce alergam, am facut doar doua! Bine, puteam sa ma autodepasesc, si sa le fac, dar nu am vrut sa ma mai chinui, voiam sa alerg de placere, nu de chinuiala. Altfel, de nu vorbeam, alergam toate turele de placere.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
