Atingerea varfului de forma pentru o competitie este un fenomen complex si sportivul nu poate realiza acest lucru instantaneu, ci in mod secvential si cumulativ. Sportivul trebuie sa treaca prin alte stari de antrenament inainte de a ajunge la varful de forma.
Un sportiv care a atins un grad inalt de pregatire este un individ care a atins un nivel inalt de pregatire fizica si si-a perfectionat toate calitatile biomotrice cerute de sportul sau proba respectiva. Cu cat este mai inalt gradul de pregatire, cu atat mai inalta este eficacitatea sportivului. Cand gradul de pregatire este mic, celelalte stari de antrenament sunt afectate negativ, ceea ce face sa scada forma sportiva si implicit varful de forma. Gradul de pregatire poate fi general, ceea ce semnifica o mare adaptare la diferitele forme de pregatire, si poate fi specific, ceea ce inseamna ca sportivul s-a adaptat la cerintele specifice ale antrenamentului din sportul respectiv. Pe aceasta baza solida sau grad de pregatire din timpul fazei competitionale sportivul atinge starea formei sportive.
In timpul fazei competitionale, sportivii afirma deseori ca sunt sau nu intr-o forma buna. Starea de forma sportiva este o prelungire a gradului de pregatire, in care sportivii pot performa si pot atinge rezultate apropiate de capacitatea lor maxima. Aceasta stare de antrenament de importanta capitala, care este realizata ca urmare a programelor de pregatire specializate, poate precede sau poate include procesul prin care se ajunge la varful de forma la competitia principala a anului. Starea de forma sportiva este baza de la care sportivul incepe ascensiunea spre varful de forma. Varful de forma, fiind forma sportiva cea mai inalta, conduce la cea mai buna performanta a sportivului intr-un an. Este o stare din antrenament temporara, in care eficienta fizica si psiholog : atinge cotele maxime iar nivelul pregatirii tehnice si tactice este optim. in timpul acestei stari de antrenament, capacitatile fiziologice si adaptarea anatomica sunt, de asemenea maxime, coordonarea neuromusculara este perfecta. Varful de forma este o stare biologica superspeciala, caracterizata printr-o sanatate perfecta, o stare fiziologica optima, exprimata printr-o adaptare rapida la stimulii de antrenament si o viteza buna de refacere dupa un antrenament sau competitie. Organismul sportivului reflecta o stare inalta de sinergism functional (actiune conjugata), in care organele si sistemele coopereaza in atingerea eficientei optime si a celei mai inalte performante posibile. Caracteristicile biologice ale varfului de forma variaza conform specificitatii sportului. Din punct de vedere psihologic, varful de forma este o stare de disponibilitate pentru actiune, cuplata cu o excitatie emotionala intensa. Este de asemenea, o stare de analiza obiectiva si subiectiva la toate nivelurile de integrare si adaptare la principala competitie (Serban 1979). Aspectele obiective ale varfului de forma se refera la capacitatea sistemului nervos de a se adapta repede si eficient la stresul competitiei. Aspectele subiective, pe de alta parte, se refera la increderea in sine a sportivului, nivelul motivatiei si perceperea sinergismului motric si biologic. O insusire importanta a varfului de forma pare a fi capacitatea sportivului de a tolera diferitele grade de frustrare care survin inainte, in timpul si dupa competitie. Pentru a facilita acest lucru, antrenorul poate modela mai multe lectii de antrenament pentru a crea circumstantele psihologice specifice competitiei principale. Similar, participarea la diferite competitii in timpul fazelor precompetitionala si competitionala mareste capacitatea sportivului de a face fata frustrarii. Varful de forma este o stare de antrenament speciala, caracterizata de o adaptare inalta a SNC, armonie motrica si biologica, motivatie puternica, capacitatea de a face fata frustrarii, acceptand riscul implicit al competitiei, si o incredere mare in sine. Programul competitional este un factor important pentru periodizare si deci si pentru varful de forma.
Numarul de varfuri de forma intr-o faza competitionala este determinant pentru atingerea varfului de forma. Rezultatul tuturor factorilor care faciliteaza sau afecteaza varful de forma nu este o linie constanta, orizontala. in consecinta, curba formei sportive, care este un platou pe care se construiesc varfurile de forma, este ondulatorie. Evolutia in urcare si in coborare a curbei depinde de fiecare factor separat. Varful de forma sau performanta de varf a anului are loc cand antrenorul combina toti acesti factori in mod corespunzator.
De-a lungul fazei competitionale pot fi doua sau patru competitii importante, care nu sunt distribuite egal sau in ordinea importantei. Desi sportivul a avut o scurta etapa de descarcare pentru a mari supracompensarea, integrarea tuturor factorilor care faciliteaza varful de forma a fost facuta doar pentru cele trei competitii importante. Cat priveste randamentul de efort si excitabilitatea celulei nervoase, ar fi imposibil sa se atinga varful de forma la majoritatea competitiilor. O astfel de abordare ar duce la epuizare; Pavlov (1927) o numeste inhibitie de protectie. in aceste situatii, celula se protejeaza impotriva completei epuizari nereactionand la stimulii externi sau ai competitiei. Prin urmare, orice asteptare a unei performante de exceptie spre sfarsitul fazei competitionale poate fi nerealist. Programul de antrenament individual pe care fiecare sportiv il urmeaza si durata lui, precum si tipul de antrenament efectuat in faza pregatitoare are o influenta substantiala asupra duratei varfului de forma. Cu cat faza pregatitoare este mai lunga si mai solida, cu atat este mai probabil sa se prelungeasca forma si varful de forma al sportivului.
Este dificil sa separi varful de forma de forma sportivului cand se discuta acest subiect. Dupa cum s-a explicat deja, forma sportiva este un platou inalt cand sportivul are un randament psihologic si de lucru inalt. Trasatura esentiala a acestui platou este zona unu, in care performantele sportivului sunt cu pana la 2% diferite de performanta de varf anterioara. Presupunand ca antrenorul a condus si organizat un program de pregatire adecvat, durata zonei unu poate fi intre 1 si 2, 5 luni. in acest timp, sportivul poate ajunge la doua sau trei varfuri, cand poate realiza performante inalte sau chiar recorduri. Cercetatorii sugereaza ca durata varfului de forma poate fi pana la 7-10 zile, deoarece acesta este timpul in care celula nervoasa isi poate mentine randamentul optim de lucru (Ozolin 1971). Dupa fiecare varf de forma pentru o competitie importanta, este de dorit sa existe o scurta perioada de refacere, care sa fie urmata de pregatire, in caz contrar, este posibil sa scada durata zonei unu. Aceasta abordare ne aminteste ca este nevoie sa alternam stresul cu refacerea, lucru extraordinar de important in pregatire.
Durata varfului de forma, ca si zona unu, poate fi afectata de numarul de competitii sau starturi la care participa sportivul. Cu cat este mai lunga faza cu competitii saptamanale, cu atat este mai scazuta probabilitatea de a realiza din nou rezultate inalte. Multe competitii nu duc neaparat la performante bune si din ce in ce mai inalte. Deseori, exista un efect contrar si rezultatele scad catre sfarsitul fazei competitionale, cand sunt planificate de obicei competitiile
O metoda importanta pentru a asigura un varf de forma adecvat este sa se prelungeasca zona unu si, in consecinta, capacitatea de a ajunge la varf. Se poate folosi indexul varfului de forma pentru a diminua stresul asupra sportivilor. Alternarea competitiilor importante cu cele secundare mareste forma ondulatorie a curbei spre varf, care substituie stresul cu refacerea. in mod similar, o abordare rationala a planificarii competitiilor este aceea de a termina un macrociclu competitional cu o competitie importanta, care sa asigure o progresie in aranjarea competitiilor. Pentru planificarea competitiilor, abordarea pe grupe permite alternarea fazelor de pregatire cu perioadele de competitii si prelungirea formei sportivilor.
daca nu te-a luat somnu` pana aici, uite un link detaliat cu ceea ce te intereseaza http://www.scritube.com/......T34123.php
Un sportiv care a atins un grad inalt de pregatire este un individ care a atins un nivel inalt de pregatire fizica si si-a perfectionat toate calitatile biomotrice cerute de sportul sau proba respectiva. Cu cat este mai inalt gradul de pregatire, cu atat mai inalta este eficacitatea sportivului. Cand gradul de pregatire este mic, celelalte stari de antrenament sunt afectate negativ, ceea ce face sa scada forma sportiva si implicit varful de forma. Gradul de pregatire poate fi general, ceea ce semnifica o mare adaptare la diferitele forme de pregatire, si poate fi specific, ceea ce inseamna ca sportivul s-a adaptat la cerintele specifice ale antrenamentului din sportul respectiv. Pe aceasta baza solida sau grad de pregatire din timpul fazei competitionale sportivul atinge starea formei sportive.
Georgianabb întreabă: